Obligație de a face. Decizia 172/2008. Curtea de Apel Brasov

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ Nr. 172/

Ședința publică de la 19 Februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu

JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu

JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță

Grefier șef sectie -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamant, precum și a recursului declarat de pârâta - SRL prin lichidator judiciar -, împotriva sentinței civile nr. 947/18.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 februarie 2008, când partea prezentă a pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, amânat pronunțarea pentru data de 19 februarie 2008.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Constată că prin sentința civilă nr. 947/2007 a Tribunalului Brașov, a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul, domiciliat în B, str. -.-, nr.16,.2 în contradictoriu cu pârâtele: - " " SRL în calitate de lichidator judiciar al - SRL CU SEDIUL ÎN B, str.-.- nr.1 A, -.22,.G,.16 și - ZILEI SRL, cu sediul în B,- și în consecință:

- A fost obligată pârâta - SRL, prin lichidator judiciar " - " SRL B să vireze către bugetul asigurărilor de șomaj contribuția datorată pe perioada martie 2005 - februarie 2006, atât în calitate de contribuabil cât și de angajator, pentru reclamantul.

- A fost obligată pârâta - " ZILEI "SRL să vireze către bugetul asigurărilor pentru șomaj, contribuția datorată atât în calitate de contribuabil cât și de angajator, pe perioada noiembrie - decembrie 2006, pentru același reclamant.

Au fost respinse restul pretențiilor reclamantului.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:

Reclamantul a fost angajatul - SRL începând cu 12.2004 și al - ZILEI SRL, începând cu data de 20.XI.2006, așa cum rezultă din contractele individuale de muncă, depuse la filele 2-4 din dosar nr. -.

Facem precizarea că - SRL este succesoarea de drept a - SRL numită în calitate de lichidator financiar al - SRL, conform încheierii de ședință din data de 9.2006, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 321/F/2005.

Prin prezenta acțiune, reclamantul solicită obligarea pârâtelor - SRL în calitate de lichidator judiciar al firmei - SRL și - ZILEI, la achitarea contribuției la bugetul asigurărilor de șomaj în perioada martie 2005 - februarie 2006 și respectiv, noiembrie - decembrie 2006 precum și la plata daunelor în cuantum total de 12.000 lei.

Acțiunea contestatorului este întemeiată numai în parte pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 26 din legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, angajatorii au obligația de a plăti lunar o contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cotă de 2,5% aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare, realizate de persoanele asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19.

Art.27 alin.1 din același act normativ prevede că "angajatorii au obligația de a reține și de a vira lunar contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cotă de 1% aplicată asupra salariului de bază, lunar, brut pentru asigurații prevăzuți la art.19 lit.a-d, sau după caz, pentru asigurații prevăzuți la art.19 lit.e, asupra veniturilor brute lunare realizate.

Numai în situația în care contribuția de asigurări pentru șomaj a fost achitată atât de către asigurat cât și de către angajator sau după caz, numai de către asigurat, se poate vorbi de stagiu de cotizare realizat.

Din adeverințele depuse la filele 16-17 se reține că, - SRL nu a achitat contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj în perioada martie 2005 - februarie 2006.

De asemenea, nici - Zilei SRL nu și-a onorat această obligație bugetară în perioada noiembrie - decembrie 2006.

Urmare a acestor împrejurări, reclamantul nu a putut beneficia de indemnizație de șomaj, neîndeplinind condiția stagiului de cotizare de minim 12 luni din ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii.

Ca atare, văzând dispozițiile art.26-27, din Legea 76/2002 și art. 40 din Codul Muncii, instanța va obliga pârâta - SRL prin lichidator judiciar - SRL să achite bugetului asigurărilor pentru șomaj, contribuția datorată ca angajator și contribuabil, pe perioada martie 2005 - februarie 2006.

Totodată va obliga pârâta - ZILEI să vireze contribuția datorată la fondul de șomaj, pentru perioada noiembrie - decembrie 2006 )atât în calitate de angajator cât și de contribuabil)

In privința daunelor morale solicitate de reclamant, urmează a fi respinse,nefăcându-se dovada existenței unui prejudiciu (moral) creat din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu.

Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții și - SRL prin lichidator judiciar, criticându-o pentru nelegaliate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs, în ceea ce privește recursul declrat de recurentul, sentința este criticată pentru faptul că este tardivă, după opinia recurentului, pentru că dacă pârâtele și-ar fi îndeplinit obligația de plată nu s-ar fi ajuns la proces.

Se mai arată că sentința este incompletă pentru că acțiunea a fost admisă numai în parte, iar dacă prin această sentință se pune capăt unei încălcări a drepturilor reclamantului, nu se repară și prejudiciul suferit de acesta. Se impunea astfel admiterea acțiunii reclamantului în integralitate, inclusiv acordarea daunelor morale, ca urmare a suferinței pe care reclamantul a avut-o ca urmare a faptelor ilicite ale pârâtelor.

În ceea ce privește recursul declarat de recurenta - SRL, sentința este criticată pentru faptul că prima instanță a pronunțat o sentință nelegală, fără a avea în vedere faptul că în perioada pentru care reclamantul solicită plata sumelor de bani către șomaj, administrator era chiar reclamantul și acesta putea să îndeplinească această obligație.

Se mai arată că recurenta angajatoare în prezent se află în procedură de faliment, iar plățile se fac din contul special al lichidării deschis pe seama debitoarei și numai în ordinea stabilită expres.

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că ambele recursuri sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:

Criticile din recursul declarat de recurentul, nu pot fi primite, neavând consistența unor critici din recurs. Faptul că sentința este tardivă și incompletă, sunt simple aprecieri personale ale recurentului, care nu sunt de natură aduce atingere, sau a schimba soluția pronunțată de instanță.

În ceea ce privește neacordarea daunelor morale de către angajator, ca urmare a prejudiciului produs de acesta reclamantului, prin neplata contribuțiilor la fondul de șomaj, instanța de fond în mod corect a respins acest capăt de cerere. Prejudiciul moral, trebuie dovedit, și trebuie să fie suficient de amplu, ca suferința reclamantului să poată fi compensată printr-o sumă de bani. Ori în speță acest lucru nu s-a realizat astfel că instanța de fond în mod corect a respins acest capăt de cerere.

Referitor la recursul declarat în cauză de recurenta - SRl, instanța apreciază că nici acesta nu este întemeiat, urmând în consecință să fie respins.

Faptul că reclamantul era administratorul firmei în acea perioadă, și de neplata contribuțiilor la fondul de șomaj, se face vinovat doar acesta, este un aspect lipsit de relevanță, care nu se poate răsfrânge negativ asupra obligației de plată a angajatorului, și nici nu îl poate exonera de această obligație.

Prin urmare, prima critică din recurs nu este întemeiată și în consecință va fi respinsă.

În ceea ce privește faptul că angajatorul se află în procedura falimentului, instanța apreciază că, nici acest lucru nu o exonerează pe recurentă de obligația de plată a contribuției la fondul de șomaj, astfel ca nici un angajat să nu fie prejudiciat în cadrul raporturilor de muncă.

Pentru toate aceste considerente instanța apreciază că ambele recursuri sunt nefondate și în consecință vor fi respinse în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă și sentința primei instanțe va fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de recurenții și - SRL împotriva sentinței civile nr. 947/2007 a Tribunalului Brașov.

Irevocabilă

Pronunțată în ședința publică azi 19 Februarie 2008

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier șef sectie,

-

Red NG 29.02.2008

Dact AG 11.03.2008/ 2 ex

Jud fond N /

Președinte:Nicoleta Grigorescu
Judecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 172/2008. Curtea de Apel Brasov