Obligație de a face. Decizia 173/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 173/
Ședința publică din 20 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1007/1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurentului reclamant și a intimatei pârâte Casa Locală de Pensii Făgăraș.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar prin serviciul registratură s-au depus concluzii scrise de către intimata pârâtă.
Față de nota de ședință depusă de recurentul reclamant la fila 7-8 din dosarul de recurs, prin care recurentul solicită să i se comunice numele și prenumele avocatului numit din oficiu, instanța constată că nu poate fi acceptată cererea de asistență judiciară gratuită, nefiind îndeplinite dispozițiile art.76 și 77 Cod procedură civilă, care presupun formularea și motivarea în scris a cererii pentru asistență judiciară gratuită și atașarea de dovezi cu privire la situația materială a solicitantului.
Se constată din actele depuse la dosar, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele de recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1007/2007 a Tribunalului Brașov, a fost respinsă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
A respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, în dosarul conexat nr- al Tribunalului Brașov.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește contestația relativă la drepturile de pensie, contestatorul susține că adeverințele depuse la intimată trebuiau valorificate iar recalcularea drepturilor de pensie în temeiul acestora, trebuia să aibă loc începând cu data de 01.03.2003, dată de la care i se cuvine o pensie majorată în cuantum de 800 lei luna, pe care o solicită retroactiv.
Contestatorul a fost pensionat prin decizia nr. 14.774/31.03.1981, beneficiind de pensie pentru limită de vârstă începând cu data de 01.06.1981 conform Legii nr. 3/1977.
Potrivit art. 3 din nr.OUG 4/2005, prima etapă de plată a drepturilor de pensii recalculate se stabilește pentru luna martie 2005, în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în anul 1980 inclusiv (alin. 2). Celelalte etape de plată a drepturilor de pensie recalculate se stabilesc pin hotărâri ale Guvernului (alin. 3).
Prin art. 1 din nr.HG 550/2005 s-a stabilit pentru luna iulie 2005 doua etapă de plată a drepturilor de pensie recalculate, de care beneficiază persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1981 - 1990, inclusiv.
Contestatorul se încadrează în a doua etapă de plată a drepturilor de pensie recalculate, față de data deschiderii dreptului la pensie (01.06.1981), motiv pentru care, în mod corect drepturile de pensie recalculate i s-au acordat contestatorului începând cu data de 01.07.2005, potrivit deciziei nr. 14774/03.07.2006 privind recalcularea pensiei, iar nu de la o altă dată susținută de acesta.
Adeverința nr. 644/27.04.2007 emisă de 02405 Pitești privind salarii pe perioada 1944 - 1947, adeverința nr. 14.263/15.09.2005 emisă de Primăria Municipiului Făgăraș privind salarii pe perioada 1953 - 1981 și adeverința nr. 62068/15.09.2005 emisă de Primăria Mun. B privind salarii aferente perioadei 1951 - 1952 (fila 38) au fost valorificate de intimată, după cum rezultă din buletinul de calcul depus la dosar.
Valorificarea acestor adeverințe s-a realizat conform prevederilor, în sensul aplicării reformei monetare din ianuarie 1952, respectiv 20 lei vechi deveneau 1 leu stabilizat. Astfel, pentru perioada 01.10.1951 - 01.02.1952, aplicându-se reforma monetară asupra salariului din adeverința eliberată de Primăria Mun. B, s-a obținut salariul de 1135 lei.
Pentru perioada 01.02.1952 - 01.01.1953 s-a valorificat salariul minim pe economie, potrivit art. 7 din nr.HG 1550/2004, față de împrejurarea că asiguratul contestator nu a prezentat acte care să dovedească salariile avute în perioada menționată.
Pentru perioada ulterioară, 01.01.1953 - 01.06.1981, s-au utilizat salariile din adeverința depusă la fila nr. 36 și din fișa de pensie a contestatorului.
Ca urmare a intrării în vigoare în cursul judecății a prevederilor nr.OUG 19/2007, contestatorului i-au fost recalculate drepturile de pensie prin deciziile nr. 14774/01.07.2007 și nr. 14774/03.08.2007, plata acestor drepturi urmând a se face din 01.07.2007, după cum s-a menționat și în conținutul ultimei decizii de recalculare.
În consecință, susținerea contestatorului în sensul că i se cuvine o pensie majorată de 800 lei din data de 01.03.2003 nu are suport legal.
În ceea ce privește renta de veteran de război acordată în baza art. 13 din Legea nr. 44/1994, potrivit certificatului nr. 10.144/22.11.1999 emis de Ap. - 02405 Pitești, contestatorul a fost decorat cu medalia "Crucea de " Germană, clasa a II-a și Ordinul "Coroana României", clasa a V-a cu Spade și " Militară". În certificatul nr. 157/11.12.2006 emis de aceeași unitate se menționează și decorația Ordinul " României", clasa a V-a cu Spade și de " Militară".
Potrivit art. 13 lit. alin.2 din Legea nr. 44/1994, cei decorați cu ordinele sau medaliile prevăzute la lit. b), printre care sunt enumerate și decorațiile primite de contestator - Ordinul " României" și Ordinul "Coroana României" - beneficiază de o rentă lunară echivalentă cu 75% din solda de grad a unui sublocotenent. Medalia "Crucea de " Germană nu este menționată la art. 13 lit. b) din lege. Drept urmare, această distincție nu putea fi valorificată de contestator.
În plus, deși contestatorul a fost decorat cu două distincții prevăzute de art. 13 lit. b) din Legea nr. 44/1994, din interpretarea logico - gramaticală a textului de lege, rezultă că veteranii de război beneficiază de renta lunară aferentă unei singure decorații iar nu pentru fiecare decorație în parte. Astfel, alin. 2 al art. 13 din lege se referă la "ordinele sau medaliile prevăzute la lit. b)" iar nu la fiecare din aceste distincții în parte.
Potrivit adresei nr. 2690/01.09.2006 a, începând cu data de 01.09.2006, solda de grad corespunzătoare gradului de sublocotenent este de 285 lei X 75 % = 214 lei, aceasta fiind renta de care beneficiază contestatorul din septembrie 2006 și în prezent.
Contestatorul beneficiază de dreptul la renta lunară menționată din 01.11.1991, după cum rezultă din nota de prezentare nr. 36/29.03.2006 emisă de intimată și depusă la fila nr. 47 dosarului.
În consecință, pretențiile sale relative la plata retroactivă pe ultimii 3 ani a acestor drepturi aferente și unei a doua decorații sunt nefondate. De asemenea, susținerile contestatorului relative la data la care a luat cunoștință de aceste decorații nu au relevanță deoarece drepturile nu se acordă de la data emiterii certificatului ori de la data de la care acesta a luat cunoștință de existența drepturilor sale ci de la data depunerii actelor doveditoare la intimată.
Potrivit art. 1 lit. b) din Legea nr. 49/1991 modificată prin nr.OUG 215/2000, veteranilor de război li se acordă o îndemnizație lunară în cuantum fix care este indexată prin hotărâri de guvern, aceasta în prezent fiind în cuantum de 23 lei.
Pe lângă această îndemnizație, contestatorul mai beneficiază și de un spor de 3 lei RON lunar pentru primul an de participare la război, indiferent de durata participării, la care se adaugă câte 3 lei RON pentru fiecare lună de participare la război ce depășește un an calendaristic - art. 2 din același act normativ (certificatul de la fila 47).
Acest spor a fost indexat la 5 lei RON la data de 1 noiembrie 2006, prin aplicarea indexărilor prevăzute de hotărârile de guvern. Apoi, sporul a crescut la 16 lei RON, prin adăugarea unei perioade de 1 an, 2 luni și 30 zile de participare la război, potrivit adeverinței nr. 202/28.11.2006 eliberată de depusă la intimată.
În concluzie, indemnizația are un cuantum fix iar sporul se acordă în funcție de anii de participare la război.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că modul de calcul prezentat de contestator și perioadele pentru care acesta a realizat calculul drepturilor de pensie, rentă, indemnizație și spor, pretinse a-i fi plătite de intimată, nu sunt fundamentate pe texte de lege și nu sunt probate.
În consecință nici daunele materiale și morale solicitate nu sunt întemeiate. De altfel contestatorul nu a depus acte medicale prin care să probeze susținerile relative la starea sa de sănătate și nu a probat că aceste suferințe ar avea o legătură de cauzalitate cu pretențiile sale.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurentul, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că dorește să propună martor pe președintele asociației veteranilor de război, pentru dobândirea drepturilor veteranilor de război, iar dreptul de despăgubiri s-a acordat în foarte multe cazuri.
Se mai arată că refuzul discutării în ședință publică a legii 44/1994 reprezintă o abatere gravă de la prevederile Constituției și un refuz de a se reforma instituțiile juridice din România.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de Casa Județeană de Pensii se solicită respingerea recursului iar în ceea ce privește pretențiile recurentului reclamant pentru perioada 1994-1999, se solicită a se constata prescrise aceste drepturi.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În conformitate cu disp. art. 302/1/5 lit. și art. 304/1 din Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau după caz mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Ori în speță recurentul invocă aspecte care nu au consistența unor critici de recurs și nu vizează chestiuni de nelegalitate a sentinței atacate.
Prin declarația de recurs recurentul a solicitat administrarea probei cu martori, probă care față de disp. art. 305 din Cod procedură civilă nu poate fi admisă, motiv pentru care nici această critică din recurs nu poate fi primită.
Nici excepția prescripției invocată de intimată prin întâmpinare, nu are nici un suport legal, pentru că instanța de fond a respins contestația formulată în cauză, și implicit pretențiile deduse judecății. Ori respingând pretențiile pe fond, apare lipsit de interes, ca soluția să fie întemeiată pe excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins și sentința primei instanțe menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.1007/2007 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: NG/28.02.2008
Dact: MD/29.02.2008 - 2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
