Obligație de a face. Decizia 1779/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

(8349/2008)

O MNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.1779/

Ședința publică din 20.03.2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Ceaușescu Maria

JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta

JUDECĂTOR 3: Comșa

GREFIER -

*****************

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr.5683 din data de 16.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.15595/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "obligație de a face - recalculare pensie".

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul personal, lipsă fiind recurenta.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 27.01.2009 intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții.

Curtea procedează la identificarea intimatului, care se legitimează cu seria - nr. -.

Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.

Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.5683 din data de 16.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.15595/3/AS/2008, a fost admisă, în parte, acțiunea precizată formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, a fost obligată intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului prin valorificarea veniturilor suplimentare, reprezentând acord, evidențiate în adeverința nr.152/22.02.2008, emisă de SC. SA. începând cu 1.09.2005, și să emită decizie în acest sens și a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea privind plata cheltuielilor de judecată acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, rin p. decizia nr.- din 01.07.2007, contestatorului i-a fost recalculată pensia pentru limită de vârstă și muncă depusă, în baza OUG nr.19/2007, începând cu 1.07.2007 reținându-se un punctaj mediu anual de 2,94437 puncte.

Tribunalul a mai reținut că intimata nu a dat curs cererii de recalculare, formulate de către contestator la 28.02.2008, înregistrată sub nr.1444, prin care acesta a solicitat recalcularea pensiei cu luarea în considerarea a veniturilor suplimentare realizate de către acesta în perioada martie 1978-martie 1990, menționate în adeverința nr.152/22.03.2008. emisă de SC SA, pentru care s-au reținut și virat în totalitate CAS, încălcând astfel principiul

S-a avut în vedere că, art.78 din Legea nr.19/2000 stipulează că: "Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică."

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 și art.3041pr.civ. recurenta a făcut o enumerare a prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000, și a mai arătat că, sporurile cu caracter permanent care se au în vedere la calcularea drepturilor de pensie sunt cele prevăzute de OUG nr.4/2005, sumele prevăzute neluându-se în considerare la stabilirea cuantumului prestațiilor de asigurări sociale.

De asemenea, recurenta a făcut referire la dispozițiile pct.VI din anexa OUG nr.4/2005, arătând că formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale, nu fac parte din sporurile cu caracter permanent și nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, nefiind înscrise în carnetul de muncă.

S-a susținut de către recurentă că veniturile suplimentare obținute de reclamant nu reprezentă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor, de predare a lucrărilor de cercetare științifică, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată (art.12 din Legea nr.57/1974), această diferențiere rezultând foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974, precum și din dispozițiile Decretului nr.92/19765, coroborat cu Ordinul nr.136/1976, orice altă interpretare extensivă contravenind textului de lege.

Recurenta a invocat și decizia nr.736/24.10.2006 a Curții Constituționale.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:

Adeverința nr.152/22.03.2008. emisă de SC SA, atestă veniturile suplimentare realizate de intimatul-recurent, cuprinzând și salariile obținute ca urmare a muncii în acord global, sume pentru care, potrivit legislației în vigoare la momentul respectiv, s-au reținut cotele de CAS .

În mod corect s-a dat eficiență de către prima instanță principiului contributivității, reglementat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, potrivit cu care se impune ca toate veniturile obținute de contestator, pentru care s-a calculat și achitat contribuția de asigurări sociale, să fie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie.

Principiul sus menționat trebuie aplicat cu prioritate, iar dispozițiile OUG nr.4/2005, care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000.

Acest act normativ cu forță juridică superioară, care reglementează principiile pe baza cărora funcționează sistemul public de asigurări sociale se aplică cu preeminență, împrejurarea că prin decizia nr.736/24.10.2006, a Curții Constituționale, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, nefiind de natură să conducă la pronunțarea unei alte soluții.

În raport de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că este inadmisibilă situația în care la determinarea cuantumului pensiei nu s-ar lua în considerare sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, cu atât mai mult cu cât sumele realizate cu titlu de câștiguri suplimentare, prin această formă de remunerare (acordul global), a avut un caracter permanent.

Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile civile nr.5683 din data de 16.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.15595/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 20.03.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.

Dact. /2ex

31.03.2009

Jud. fond:;

Președinte:Ceaușescu Maria
Judecători:Ceaușescu Maria, Scrob Bianca Antoaneta, Comșa

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 1779/2009. Curtea de Apel Bucuresti