Obligație de a face. Decizia 2030/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (1661/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2030/
Ședința din ședința publică de la 31.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER:
*********************************
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.4557 / din data de 17.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (4830/2008), în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod proc. civilă, contestatorul a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsa părților, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la contestația în anulare dedusă judecății:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul acestei secții a Curții de Apel București, la data de 23.05.2007, formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, se solicită anularea deciziei civile nr.4557/R din data de 17.11.2008, pronunțată în dosarul nr- (4830/2008), de către Curtea de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, ca instanță de recurs.
În motivarea, în fapt, a contestației în anulare, contestatorul arată că instanța de recurs, în motivarea deciziei atacate, și-a însușit interpretarea eronată a instanței de fond, referitoare ladispozițiile art.141din Legea nr.44/1994privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, astfel cum a fost completată prin G nr.12 din data de 23.03.2004, aprobată prin Legea nr.210/2004, referitoare la recalcularea rentei veteranilor de război cărora le-au fost acordate ordine și medalii pentru faptele de arme săvârșite pe câmpul de luptă, începând cu luna martie 2004.
În acest sens, învederează că instanța de fond a apreciat că intenția legiuitorului nu a fost aceea de a egaliza pe toți veteranii de război, sub aspectul cuantumului rentei la care aceștia erau îndreptățiți, ci de a stabili, drept criteriu de raportare, nivelul minim al soldei de grad și/sau al soldei de funcție ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării.
Contestatorul consideră greșită această intrepretare și arată că instanța nu a ținut seama de dispozițiile art.16 punctul 1 din Constituția României, unde se prevede că: "Cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice, fără privilegii și fără discriminare".
Mai susține contestatorul că legiuitorul a constatat tratamentul discriminatoriu al veteranilor de război, a căror rentă lunară avea la bază cuantumuri diferite. Astfel, pentru unii, baza de calcul o constituia solda de grad și solda de funcție a unui sublocotenent, iar pentru restul veteranilor, baza de calcul era solda de grad a unui sublocotenent calculată, în procentele prevăzute de art.13 adică de 10%, 75 % și 50 %.
Mai precizează că legiuitorul a ținut seama că în fața morții, pe front, toți veteranii au fost egali, indiferent de grad, funcție sau stare socială și, ca urmare, a considerat că și cuantumul rentei lunare (care este unicul drept comun pentru veterani, prevăzut de art.13 și art.14) să fie egal pentru toți beneficiarii legii, calculat în procentele de 100 %, 75 % și 50 %.
Contestatorul precizează că în Nota Curții de Apel se arată că pe lângă cele reținute de instanța de fond, se are în vedere și Decizia nr.45/10.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Deși legal citată, intimata Casa de Pensii a Municipiului B nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecata contestației în anulare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate de contestator, prin contestația în anulare formulată, și având în vedere dispozițiile art.317 și ale art.318 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Codul d e procedură civilă reglementează, prin norme de strictă aplicare, cazurile în care se pot exercita căile extraordinare de atac.
În ce privește contestația în anulare - cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, nesuspensivă de drept de executare și comună, Codul d e procedură reglementează două forme, și anume: contestația în anulare obișnuită sau de drept comun, la care se referă art.317 pr.civilă și contestația în anulare specială, la care se referă art.318 pr.civ.
Din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că se poate exercita calea de atac a contestației în anulare numai împotriva hotărârilor irevocabile și numai pentru motivele anume prevăzute de lege.
Motivele pentru care se poate exercita contestația în anulare obișnuită, sunt cele două motive prevăzute de art. 317 alin.1 din Codul d e procedură civilă, și anume: 1. când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
În ce privește contestația în anulare specială, în art.318 din Codul d e procedură civilă, se prevăd, de asemenea două motive pentru exercitarea acestei căi de atac, și anume:
1.dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale;
2.respingând recursul sau admițându-l în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Deși contestatorul nu a indicat expres temeiul juridic al prezentei contestații în anulare, din motivele de fapt formulate rezultă că el s-a referit la această din urmă ipoteză, respectiv la cea prevăzută de dispozițiile art.318 teza a 2-a din Codul d e procedură civilă și anume, omiterea, de către instanța de recurs, a cercetării vreunuia dintre motivele de modificare sau de casare.
Examinând contestația în anulare, dedusă judecății, din perspectiva acestui temei de drept, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată, astfel că o va respinge ca atare, din următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr.4557 / R din data de 17.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (4830/2008), a fost repins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva setninței civile nr.3576 din data de 23.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII - a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.8571/3/AS/2008, având ca obiect "contestație decizie pensionare".
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că instanța de fond a efectuat o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente în speță, pronunțând o sentință temeinică și legală.
A mai reținut că dispozițiile art.13 și art.14 din Legea nr.44/1994 instituie patru categorii de veterani de război, în funcție de ordinele și medaliile ce le-au fost conferite, stabilind drepturi distincte pentru fiecare categorie, iar prin art.141, introdus prin OUG nr.12/2004, s-a dispus că"începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută la art.13 și art.14 se calculează, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție la minim a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, stabilie conform legii".
Instanța de control judiciar a mai reținut, în considerentele deciziei prin care s-a soluționat recursul, că intenția legiuitorului a fost doar aceea de a stabili un criteriu unic de calcul al rentei, ci nu de a se calcula renta în raport și de solda de grad și de solda de funcție sau de a se egaliza cuantumul rentei, pentru toate categoriile de veterani de război.
În sprijinul acestor considerente ale deciziei pronunțate în recurs, instanța de control judiciar a invocat și Decizia nr.45/10.11.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
Astfel, s-a reținut că prin decizia susmenționată, obligatorie pentru instanțele de judecată, instanța supremă a admis recursul în interesul legii, stabilind că dispozițiile art.141raportate la art.13 și art.14 din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, astfel cum a fost completată prin G nr.12 din data de 23.03.2004, aprobată prin Legea nr.210/2004, referitoare la recalcularea rentei veteranilor de război cărora le-au fost acordate ordine și medalii pentru faptele de arme săvârșite pe câmpul de luptă, începând cu luna martie 2004, se interpretează în sensul că renta lunară se calculează conform prevederilor art.13 și art.14 din Legea nr.44/1994, republicată, în raport cu solda de grad și/sau solda de funcție, după caz, ale unui sublocotenent din Ministerul Apărării Naționale.
Contestatorul critică faptul că instanța de recurs și-a argumentat soluția numai în raport de Decizia nr.45/10.11.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, fără a face, însă, nicio referire la Nota de fundamentare a OUG nr.12/2004.
Curtea constată că aceste critici ale contestatorului vizează, practic, Decizia nr.45/10.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci nu decizia civilă nr.4557 / R din data de 17.11.2008, pronunțată de instanța de recurs, care nu a făcut altceva decât să-și însușească dezlegarea problemei de drept, ce a fost tranșată irevocabil, respectând, astfel, caracterul obligatoriu al deciziei pronunțată de instanța supremă în soluționarea recursului în interesul legii.
Ori, potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 teza a 2-a din Titlul VI al Codului d e procedură civilă, intitulat "Recursul în interesul legii":
"Dezlegareadată problemelor de drept judecateeste obligatoriepentru instanțe:".
Față de aceste aspecte, susținerile contestatorului apar ca lipsite de conținut juridic.
Astfel, câtă vreme dispozițiile nr.OUG12/2004 și, implicit, Nota de fundamentare a acestei ordonanțe au fost avute în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție, la soluționarea recursului în interesul legii (aspect ce rezultă cu claritate din motivarea Deciziei nr.45/10.11.2008), ar fi fost de prisos orice referiri pe care instanța de recurs le-ar mai fi făcut în acest sens, în considerentele deciziei civile nr.4557/R din data de 17.11.2008, atacată cu prezenta contestație în anulare.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, prezenta contestație în anulare, formulată de contestatorul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.4557 / din data de 17.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (4830/2008), în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex./ 30.04.2009
Jud.recurs:;
;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
