Obligație de a face. Decizia 2368/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1692/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2368/
Ședința publică din data de 09 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.876 din 04 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 48501/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimat pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, având ca obiect - obligația de a face, emitere decizie.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 02.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 09.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 876/04.02.2009 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care reclamantul a solicitat să se dispună anularea deciziei nr. 91906/28.04.2006 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 1, obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie prin care să fie luate în calcul veniturile menționate în adeverința nr. 671/23.11.2004 emisă de SA, precum și să plătească reclamantului diferențele bănești dintre drepturile de pensie ce i se cuvin și cele încasate efectiv, începând cu data de 24.11.2004.
Reclamantul a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- în mod eronat, instanța a dedus că adeverința nr. 671/23.11.2004 emisă de SA cuprinde doar sporurile de vechime;
- această adeverință reprezintă totalul veniturilor pe care le-a realizat reclamantul în perioada în care a fost încadrat în muncă la unitatea menționată și a fost remunerat în sistemul de acord global conform Legii nr. 57/1974;
- adeverința menționează expres că sporurile salariale acordate au avut caracter permanent și pentru ele s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale corespunzătoare, potrivit legii, făcând parte integrantă din fondul de salarii.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1 teza I proced. civ. și a art. 304 pct. 9. proced. civ. făcând și aplicațiunea corespunzătoare a dispozițiilor art. 304/1 proced. civ. (ce permit examinarea cauzei sub toate aspectele), Curtea va admite recursul și va modificat sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Soluția primei instanțe este rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a dispozițiilor legale relevante în cauză, dar și al unei eronate aprecieri a materialului probator administrat (înscrisuri).
Așa cum reiese din analiza actelor și lucrărilor dosarului, intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, prin Casa Locală de Pensii Sector 1, atunci când a întocmit decizia nr. 91906/28.04.2006 (contestată în prezentul proces), nu a valorificat veniturile menționate în adeverința nr. 671/23.11.2004 emisă de SA, adeverință care i-a fost transmisă de către recurentul-reclamant. Trebuie precizat faptul că această decizie a fost emisă în temeiul OUG nr. 4/2005, al nr. 1550/2004 și al nr. 550/2005.
Din cuprinsul acestei adeverințe rezultă că veniturile pe care le menționează au avut caracter permanent, iar pentru ele s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale prevăzute de legislația în vigoare. De menționat și faptul că aceste venituri au fost realizate de recurentul-reclamant în perioada în care a fost încadrat în muncă la SA.
Prin neluarea în considerare a mențiunilor acestei adeverințe, intimata-pârâtă a emis o decizie nelegală și netemeinică, încălcând principiul fundamental al contributivității prev. de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, care statuează printre altele că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Totodată, nu a ținut seama de disp. art. 78 din Legea nr. 19/2000, potrivit cu care la determinarea punctajului lunar și a celui anual, pe baza cărora se stabilește în final cuantumul pensiei, se iau în considerare salariul brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile de care au beneficiat salariații, situație ce se regăsește și în speță.
Ceea ce trebuie subliniat în prezenta cauză este faptul că, în realitate, veniturile menționate în adeverință au fost încasate ca și drepturi salariale, de cele mai multe ori lunar, deci au avut caracter sistematic (periodic).
Mai mult, intimata-pârâtă nu a avut în vedere faptul că în speță este vorba despre venituri salariale (sporuri, adaosuri) cu caracter permanent, așa încât sunt aplicabile prevederile punctului V din anexa la OUG nr. 4/2005, teza referitoare la alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă.
Toate cele ce preced demonstrează nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate și fac necesară admiterea recursului și modificarea în parte a acestei hotărâri, urmând ca în baza art. 87 și 155 lit. d și f din Legea nr. 19/2000 să se dispună admiterea în parte a acțiunii, cu consecința anulării deciziei contestate și obligării intimatei Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie în temeiul OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiei cuvenite reclamantului, decizie prin care să fie luate în calcul veniturile menționate în adeverința nr. 671/2004 emisă de SA, începând cu 01.07.2005.
Ținând seama de prevederile art. 998 și urm. din Codul Civil și luând în considerare faptul că recurentului-reclamant i s-a cauzat un prejudiciu de către intimata-pârâtă prin modul în care aceasta i-a calculat și i-a plătit drepturile de pensie începând cu 01.07.2005 și până în prezent, se va dispune obligarea să plătească acestuia diferențele bănești dintre drepturile de pensie calculate conform prezentei hotărâri judecătorești și cele încasate efectiv de reclamant de la 01.07.2005 la zi.
Vor fi respinse ca neîntemeiate pretențiile recurentului-reclamant privind plata acestor diferențe bănești începând cu 24.11.2004, deoarece data de la care s-a născut dreptul său de a beneficia de pensia recalculată conform OUG nr. 4/2005, este 01.07.2005, sens în care sunt și prevederile relevante ale nr. 1550/2004 și nr. 550/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 876/04.02.2009 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Modifică sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea.
Dispune anularea deciziei nr. 91906/28.04.2006 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 1
Obligă pârâta ca în temeiul OUG nr. 4/2005 să emită o nouă decizie privind recalcularea pensiei cuvenite reclamantului, decizie prin care să fie luate în calcul veniturile menționate în adeverința nr. 671/23.11.2004 emisă de SA, începând cu 01.07.2005.
Obligă pârâta să plătească reclamantului diferențele bănești dintre drepturile de pensie calculate conform prezentei hotărâri și cele încasate efectiv de la 01.07.2005 la zi.
Respinge ca neîntemeiate celelalte pretenții deduse judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./21.04.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
