Obligație de a face. Decizia 2376/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 8737/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.2376R
Ședința publică de la 10 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Zuluf Petronela Iulia
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererile de recurs formulate de recurentul contestator, împotriva sentinței civile nr.6012 din 30.09.2008 și a încheierii de ședință din 22.04.2008, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.28819/3/AS/2007, și de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.6012 din 30.09.2008, pronunțată de aceeași instanță, în același dosar, având ca obiect-obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se învederează faptul că recurentul-contestator a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 02.04.2009, cerere de amânare pentru lipsă de apărare.
Curtea, respinge cererea recurentului-contestator, de amânare pentru lipsă de apărare având în vedere faptul că recursul său a fost declarat încă de la data de 26.11.2009, astfel încât a existat suficient timp pentru angajare apărător, iar cererea de amânare nu este temeinic motivată astfel cum o cer disp.art.156 pr.civ.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru contravaloarea tichetelor de călătorie, reținând recursurile spre soluționare pe excepția invocată și pe celelalte critici.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6012 din data de 30.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.28819/3/AS/2007, a fost admisă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, privind obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B la plata pensiei pentru perioada 23.10.2000 -30.03.2001, reactualizată cu indicele de inflație, și drept consecință au fost respinse aceste pretenții, ca prescrise, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.31/20.06.2006 a Tribunalului București - Secția a VIII-a, cu privire la capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata diferenței constatate de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, pe perioada 30.03.2001 - 23.02.2002, actualizată cu rata inflației, și privind obligarea pârâtei Casei de Pensii a Municipiului B, la plata sumei reprezentând actualizarea cu rata inflației a pensiei primite pe lunile aprilie - iulie 2002 și, drept consecință, au fost respinse aceste pretenții
De asemenea, a fost obligată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, în temeiul OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin luarea în considerare și a tuturor veniturilor evidențiate în adeverințele nr.1500/461, emisă de SC SA, nr.114/10.01.2006, emisă de SC SA, nr.590/18.11.2005 și 591/18.11.2005, emise de SC SA, nr.4950/21.11.2005, emisă de SC SA B, nr.5761/15.11.2005, emisă de SC SA, nr.986/16.11.2005, nr.988/16.11.2005 și nr.991/16.11.2005, emise de Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Calde, nr.1/06.01.2003, emisă de Institutul de Proiectare, Cercetare și Inginerie Tehnologică pentru Construcții SA, nr.1643/16.10.2002, emisă de SC SA, precum și la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența între pensia recalculată conform alineatului de mai sus și pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.12.2005 la zi.
Prin aceeași sentință, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererea de obligare a pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B la plata contravalorii tichetelor de călătorie SNCFR și și cererea de acordare a daunelor morale și materiale, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, rin p. Decizia nr.-/19.04.2007, emisă de pârâtă s-a dispus recalcularea drepturilor de pensie față de numitul, conform sentinței civile nr.3113/2005, pronunțată de Tribunalul București. Prin prezenta decizie s-a stabilit un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și o pensie lunară de 2.218.142 lei și plata diferențelor în sumă de 114.733.061 lei, prin recalculare, luând ca dată de plecare 30.03.2001, conform sentinței civile nr.3113/2006.
Cu privire la primul capăt de cerere, constând în plata pensiei pentru perioada 23.10.2000-30.03.2001, reactualizată cu indicele de inflație, instanța a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune deoarece, potrivit art.3 alin.1 din Decret nr.167/1958, termenul de prescripție privind o creanță este de 3 ani, iar acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 28.08.2007, cu peste 4 ani, față de termenul legal astfel că va respinge aceste pretenții ca prescrise.
În ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata diferențelor pentru perioada 30.02.2001 - 23.02.2002, instanța a invocat excepția autorității de lucru judecat, deoarece prin sentința civilă nr.3113/20.06.2006, pronunțată de Tribunalul București, a fost soluționat irevocabil acest capăt de cerere, existând condiția triplei identități de părți, cauza și obiect, iar respectiva sentință a fost și executată, prin emiterea deciziei de pensionare din anul 2007, astfel că a respins aceste pretenții pentru acest motiv.
Cu privire la nevalorificarea adeverințelor depuse de către reclamant, instanța a considerat că prin aceste acte s-a făcut și dovada achitării sumelor la bugetul asigurărilor sociale de stat, așa cum sunt menționate în respectivele adeverințe. Potrivit art.164 din Legea nr.19/2000, la stabilirea punctajului mediu anual se au în vedere veniturile brute realizate de contestator. în cazul de față, prin adeverințele emise de SC SA SC SA, SC SA, SC SA, SC SA. Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Calde, Institutul de Proiectare, Cercetare și Inginerie Tehnologică pentru Construcții SA și SC R și M SA. Deși la aceste instituții s-a lucrat în acord global deoarece contestatorul a beneficiat de diverse sporuri și plătind asigurările sociale este îndreptățit să i se valorifice la pensie aceste venituri.
Ca urmare a valorificării acestor venituri prin adeverințele mai sus arătate, contestatorul a fost prejudiciat în drepturile sale, constând în pensia încasată și la care i s-ar fi cuvenit prin luarea în considerare a acestor acte. Pentru repararea acestui prejudiciu instanța a apreciat că se impune acordarea diferenței dintre pensia încasată și la care i se cuvenea în mod real începând cu data de 1.12.2005 de când a avut loc recalcularea pensiei conform OUG nr.4/2005 și data de la care s-a făcut plata acestor drepturi în urma recalculării.
În ce privește contravaloarea tichetelor de călătorii pe CFR și, s-a reținut că, potrivit art.155 din Legea nr.19/2000, nu se menționează ca atribuție în sarcina tribunalului acordarea tichetelor de călătorie pe și CFR, aceste drepturi fiind acordate în temeiul altor dispoziții legale.
Referitor la plata daunelor materiale solicitate de către contestator, instanța a observat că acestea nu au fost dovedite cu vreun mijloc de probă, iar în ce privesc daunele morale solicitate de către contestator, tribunalul a apreciat că nu i s-au adus suferințe morale, deoarece i-au fost respectate în mare parte drepturile legale, astfel că nu se impune acordarea acestora.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și reclamantul, acesta din urmă declarând recurs și împotriva încheierii de ședință din data de 22.04.2008.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.3041pr.civ. recurenta Casa de Pensii a Municipiului Bac riticat dispoziția privind luarea în calcul a veniturilor temporare (acord și prime), menționate în adeverințele cu nr.591/18.11.2005, emisă de SC SA, nr.988/16.11.20045, nr.991/16.11.2005, emise de Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Calde, și nr.1643/16.10.2002, emisă de SC SA. și a făcut o enumerare a prevederilor Legii nr.19/2000, arătând că la determinarea punctajelor anuale, corespunzătoare perioadelor de activitate lucrate până la 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, așa cum sunt înregistrate în carnetul de muncă.
De asemenea, a mai arătat recurenta că, veniturile realizate în acord global reprezintă venituri temporare fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor conform legislației anterioare, nefiind înscrise în carnetul de muncă, astfel încât, față de dispozițiile art.164 din Legea nr.19/2000, aceste venituri nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
În privința veniturilor obținute de către intimat cu titlu de prime și sporuri de acord, recurenta a arătat că, potrivit OUG nr.4/2005, norma juridică ce are caracter special, formele de retribuire care nu avut caracter permanent nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, caz în care instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea legii.
Recurenta a invocat prevederile art.10 din Legea nr.49/1992, care au modificat art.10 din Legea nr.3/1977, precum și la pct.VI din OUG nr.4/2005.
Recurentul, în recursul său, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041pr.civ. critică sentința civilă nr.6012/30.09.2009, cât și încheierea de ședință din data de 22.04.2008, ambele pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, solicitând obligarea pârâtei la plata pensiei pentru perioada 23.10.2000- 30.03.2001, pensie reactualizată în raport de rata inflației, până la momentul achitării efective; obligarea pârâtei la plata diferenței constatate de CNPAS, pe perioada 30.03.2001-23.02.2002, conform adresei aflate la dosarul cauzei, diferența reactualizată de asemenea; obligarea pârâtei la plata contravalorii drepturilor de care eu am fost privat, de la data pensionării și până la data de 26.10.2002, dată la care am primit primul cupon de pensie, însoțit de tichetele SNCFR și; obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă de 20.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Recurentul a susținut că drepturile de pensie i-au fost acordate doar de la data de 30.03.2001, deși data depunerii dosarului de pensie este 23.10.2000, perioada 23.10.2000 - 30.03.2001, nefăcând obiectul sentinței civile nr.3113/20.06.2006. Pe de altă parte, având în vedere repetatele procese ale recurentului cu această instituție, termenul de prescripție nu avea cum să curgă, și pentru acest aspect, nu poate fi invocată excepția prescriptibilității dreptului, pentru primul capăt de cerere.
A mai arătat recurentul că i-a fost achitată ca pensie cuvenită (în baza Deciziei nr.163.511/19.07.2001 pentru perioada 30.03.2001-26.02.2002, prin două mandate poștale aflate la dosar), numai suma de 12.548,568 lei ROL, fără a preciza vreodată ce reprezintă aceasta sumă.
Pentru oată perioada cuprinsă între martie 2001- februarie 2002 și în continuare până în iulie 2004, Casa de Pensii a Municipiului B nu a virat nici o sumă de bani pentru Casa de Asigurări de Sănătate și nici nu a comunicat că recurentul este pensionar și trebuie să i se asigure dreptul la asistență medicală, precum și celelalte drepturi conexe.
Recurentul a susținut că diferența dintre pensia corect calculată de CNPAS și pensia incorect plătită de Casa de Pensii este de 14.709.596 ROL- 12.548.568 = 2.161.028 lei ROL, suma ce poate fi verificată conform actelor depuse la dosarul cauzei, și reactualizată cu rata inflației pe perioada martie 2001- până la data achitării ei de către Casa de Pensii.
A fost criticată tot odată și admiterea excepției autorității de lucru judecat pentru capătul de cerere privitor la plata diferenței constatate de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, pe perioada 30.03.2001 - 23.02.2002, și la obligarea pârâtei Casei de Pensii a Municipiului B, la plata sumei reprezentând reactualizarea cu rata inflației a pensiei primite pe lunile aprilie - iulie 2002, întrucât aceste cereri nu au făcut obiectul sentinței anterioare.
Pe fondul cauzei, recurentul a precizat că Decizia nr.163.511/19.04.2007, primită de altfel în instanța, la termenul de judecată din data de 06.11.2007, este acordată pentru dosarul de pensionare cu nr.7324, fără a avea însă data de înregistrare, deși numărul dosarului său de pensionare este 24.684/23.10.2000, aspecte care nu au fost luate deloc în considerare.
Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată cu privire la capătul de cerere având ca obiect plata contravalorii tichetelor de călătorie CFR și, Curtea urmează aoa dmite, având în vedere faptul că acestea sunt solicitate pe perioada cuprinsă între data pensionării și data de 26.10.2002 (fila 42 dosar fond), iar acțiunea dedusă judecății a fost introdusă la data de 28.08.2007, cu depășirea termenului de prescripție prevăzut art.3 din Decretul nr.167/1958.
Trecând la examinarea celorlalte critici formulate de contestatorul, se reține că în mod corect a fost admisă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, pe capătul de cerere privind obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B la plata pensiei pentru perioada 23.10.2000 -30.03.2001, reactualizată cu indicele de inflație, față de dispozițiile art.1, 3 și 7 din Decretul nr.167/1958, curgerea termenului de prescripție nefiind întreruptă ca efect al litigiilor aflate pe rolul instanțelor între părți, în condițiile în care momentul deschiderii dreptului de pensie nu a făcut obiectul acestor pricini.
De asemenea, nu poate fi primit nici motivul de recurs vizând greșita admitere a excepției autorității de lucru judecat, pentru capătul de cerere privitor la plata diferenței constatate de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, pe perioada 30.03.2001 - 23.02.2002, și la obligarea pârâtei Casei de Pensii a Municipiului B, la plata sumei reprezentând reactualizarea cu rata inflației a pensiei primite pe lunile aprilie - iulie 2002, întrucât aceste pretenții ale recurentului-reclamant au fost examinate în cadrul dosarului soluționat prin sentința civilă nr.3113/20.06.2006, pronunțată de Tribunalul București și rămasă irevocabilă.
În raport de cele mai sus reținute, calculele efectuate de recurentul-reclamant cu privire la diferențele care i s-ar cuveni nu pot fi luate în considerare și nu pot conduce la modificarea hotărârii primei instanțe.
De asemenea, daunele materiale și morale pretinse sunt neîntemeiate și lipsite de suport probator.
În ceea ce privește recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului B, Curtea reține următoarele:
Adeverințele nr.591/18.11.2005, emisă de SC SA, nr.988/16.11.20045, nr.991/16.11.2005, emise de Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Calde, și nr.1643/16.10.2002, emisă de SC SA., atestă veniturile suplimentare realizate de intimata-recurentă, cuprinzând și salariile obținute ca urmare a muncii în acord global, sume pentru care, potrivit legislației în vigoare la momentul respectiv, s-au reținut cotele de CAS .
În mod corect s-a dat eficiență de către prima instanță principiului contributivității, reglementat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, potrivit cu care se impune ca toate veniturile obținute de contestator, pentru care s-a calculat și achitat contribuția de asigurări sociale, să fie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie.
Principiul sus menționat trebuie aplicat cu prioritate, iar dispozițiile OUG nr.4/2005, care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000.
În raport de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că este inadmisibilă situația în care la determinarea cuantumului pensiei nu s-ar lua în considerare sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul recurentei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat.
Având în vedere dispoziția de admitere a excepției prescripției dreptului materiale la acțiune pentru contravaloarea tichetelor de călătorie, Curtea va admite recursul declarat de recurentul-contestator, va modifica, în parte, sentința, în sensul că va respinge capătul de cerere privind contravaloare tichete călătorie CFR și, constatând prescripția dreptului la acțiune.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția prescripție dreptului la acțiune pentru contravaloare tichete călătorie.
Admite recursul declarat de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr.6012 din 30.09.2008 și a încheierii de ședință din 22.04.2008, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.28819/3/AS/2007.
Modifică, în parte, sentința, în sensul că:
Respinge capătul de cerere privind contravaloarea tichetelor de călătorie CFR și, constatând prescripția dreptului la acțiune.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.6012 din 30.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul Eroare! incorectă..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
05.05.2009
Jud. fond:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Zuluf Petronela Iulia
