Obligație de a face. Decizia 2420/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

Format vechi nr.509/2009

ROMANIA

CURTEA DE APEL

SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILA NR. 2420/

Ședința publică de la 10 aprilie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Uță Lucia

JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela

JUDECĂTOR 3: Cristescu

GREFIER

*********************

Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurenții Inspectoratul de Poliție al Județului G și Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr.6921 din data de 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.21661/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"plată diferență pensie".

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 08.04.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.04.2009, când a dat următoarea decizie.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.6921 din data de 11.11.2008 Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului G, a obligat pârâta câtre reclamant la plata diferențelor de pensie în sumă de 4831 lei pentru perioada 01.09.2004-01.03.2006 la cheltuieli de judecată în sumă de 351,70 lei, reprezentând onorariu expert.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut că prin cererea sa reclamantul a solicitat intimatei să plătească diferența de pensie pentru perioada 1.09.2004 - 1.03.2006.

Instanța a reținut că prin decizia nr.-/22.09.2004 emisă de pârâtă numitul a fost pensionat militar conform Legii nr.164/2001 primind o pensie începând cu data de 1.10.2004 în sumă de 562,80 lei/lunar. În respectiva decizie se menționează că a avut o vechime totală de 30 de ani și i-a fost adăugat sporul de 10%, 15% și 20%.

Prin Decizia nr. -/12.05.2006 reclamantului i-au fost recalculate drepturile de pensie conform Legii nr.164/2001 fiind stabilită o pensie lunară de 1.019 lei, cu o vechime totală de 39 de ani. Se mai menționează în decizie că reclamantul are vechime în condiții deosebite de 5 ani și în condiții speciale de 3 ani și 6 luni, iar plata pensiei se face începând cu data de 1.03.2006. Pentru a se stabili care este diferența de încasat dintre cele două decizii de pensionare s-a dispus efectuarea unei expertize contabile.

Din expertiză a rezultat că reclamantul are de încasat ca diferență pentru perioada 1.09.2004 - 1.03.2006 suma de 4831 lei actualizată cu indicele inflației.

Pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă arătând că reclamantul a prezentat în anul 2005 o adeverință din care rezultă că a lucrat în grupa I și II de muncă, iar pârâta nu a avut cum să ia în considerare la stabilirea deciziei din anul 2004 o astfel de situație de fapt. Tot ca obiecțiune se menționează că expertul determinat în mod greșit ca bază de calcul a pensiei începând cu data de 1.09.2004, suma de 467,69 lei, extrasă din buletinul de calcul emis conform nr.HG691/2004, deoarece aceasta este corespunzătoare datei de 1.07.2004, formată din pensia militară de serviciu și cea suplimentară.

Instanța a respins ca neîntemeiate obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de către pârâta deoarece a apreciat că toate aceste sporuri și activități lucrate de reclamant în grupa I și II de muncă sunt drepturi recunoscute de lege și i se cuvin reclamantului iar acestea erau menționate și în cartea de muncă și pârâta trebuia să le ia în considerare odată cu emiterea deciziei din anul 2004.

Referitor la baza de calcul instanța a apreciat că expertul în mod corect a făcut aplicarea H:G: nr.691/2004 deoarece plata drepturilor s-a făcut cu 1.10.2004 deci se putea aplica suma de 467,69 lei corespunzător datei de 1.07.2004 pentru stabilirea corectă a pensiei reclamantului.

Referitor la suma care trebuia luată în considerare din raportul de expertiză, aceasta este cea de 4831 lei actualizată cu indicele inflației deoarece reclamantul a fost frustrat de drepturi bănești iar pentru a se face o reparație echitabilă se impune acordarea sumei actualizată

Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâtele, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului său, recurenta-pârâtă MIRA a invocat dispozițiile art. 304/1 Cod pr.civilă, cu motivarea că intimatul-reclamant a fost trecut în rezervă conform Ordinului nr. S/24785/28.02.1994 prin aplicarea prevederilor art. 37 lit. b din Statutul corpului subofițerilor. A fost înscris la pensie militară de stat cu începere de la 01.03.1994, conform Deciziei nr. -/1994, prin care i s-a stabilit pensie de serviciu în temeiul Decretului nr. 214/1977, act normativ în vigoare la acea dată, probând cu acte o vechime totală în serviciu de 30 ani.

La data trecerii în rezervă, a susținut recurenta, activitatea intimatului-reclamant nu a fost încadrată în condiții speciale sau deosebite de muncă. Ulterior pensionării sale, ca urmare a modificărilor intervenite în legislația muncii, anumite activități au fost încadrate în grupa I sau II de muncă. În aceste condiții, la data de 07.11.2005, prezentând documente din care reieșea că perioadele 01.08.1973-29.10.1979, 01.12.1979-08.03.1985 și 26.04.1985-28.02.1994 au fost încadrate în condiții deosebite de muncă (similare grupei II de muncă), în temeiul art. 23 (2) coroborat cu art. 77 (1) din Legea nr. 164/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Casa de pensii aap rocedat la revizuirea vechimii totale în serviciu a intimatului-reclamant, de la 30 ani la 35 ani, prin acordarea sporului la vechime aferent perioadei de activitate încadrate în condiții deosebite de muncă.

La data de 09.03.2006 a fost înregistrată la Casa de Pensii a, adeverința nr. 15644/30.01.2006 emisă de G, potrivit căreia perioada desfășurată de către intimatul contestator, de la 01.08.1966 la 01.08.1973, a fost încadrată în condiții speciale de muncă. Având în vedere acest nou înscris, s-a emis Decizia de pensie nr. 110.307 din 12.05.2006, prin care s-a stabilit intimatului-reclamant o vechime în serviciu de 38 ani, 8 luni și 10 zile, rotunjită la 39 ani. Plata pensiei stabilite în raport de noul document depus la dosarul de pensie s-a efectuat de la 01.03.2006.

Noile drepturi s-au plătit conform art. 52 alin. 1 lit. b din Legea nr. 164/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că "drepturile de pensie se stabilesc și se plătesc din prima zi a lunii următoare celei în care cererea împreună cu actele necesare, a fost depusă la organul de pensii peste termenul de 90 zile de la data încetării plății soldelor cadrelor militare".

Recurenta a precizat că recalcularea pensiilor militare (inclusiv cea a intimatului-reclamant) s-a efectuat ca obligație rezultată din aplicarea art.79 din Legea nr. 164/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar revizuirea vechimii în serviciu a intimatului-reclamant (de la 35 ani la 39 ani) s-a efectuat la cerere, în temeiul art. 77 alin. 1 din actul normativ mai sus-menționat.

Cele două operațiuni menționate anterior sunt diferite, având temeiuri legale distincte. Astfel, art. 79 din lege se referă exclusiv la recalcularea pensiilor militare stabilite până la intrarea în vigoare a Legii nr. 164/2001 prin care s-au eliminat diferențele dintre cele două categorii de pensionari, respectiv cele două feluri de pensii.

Totodată, recurenta a menționat că revizuirea vechimii în serviciu (prin acordarea unui spor pentru condiții speciale sau deosebite de muncă) este un proces ce se aplică tuturor pensionarilor, indiferent de data stabilirii pensiei, sub condiția completării dosarului de pensionare cu adeverințe emise de unitățile în care și-au desfășurat activitatea.

Revizuirea vechimii în serviciu nu se realizează din oficiu de către Casa de pensii a deoarece este obligatorie existența unor documente de evidență de personal sau adeverințe eliberate în baza acestor documente, prin care să se facă dovada încadrării în locurile de muncă și activitățile în care au lucrat cadrele militare în activitate (potrivit art. 4 din nr.HG 1294/2001), înscrisuri care se eliberează la cererea beneficiarului..

Baza de calcul utilizată la recalcularea pensiei intimatului-reclamant ce s-a efectuat la 01.09.2004 este de 4.307.925 lei RON, conform art. 2 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 1188/2001, cu modificările și completările ulterioare.

Ca atare, recurenta a susținut că instanța a preluat în mod eronat concluziile Raportului de expertiză deoarece nivelul pensiei la 01.09.2004 este greșit determinat, plecându-se de la o bază de calcul greșită, stabilită la 01.09.2004 în cuantum de 4.676.992 lei RON. De fapt, această sumă este pensia corespunzătoare datei de 01.07.2004, formată din pensia militară de serviciu și pensia suplimentară, această sumă fiind extrasă din Buletinul de recalculare, emis potrivit nr.HG 691/2004, care a modificat și completat nr.HG 1188/2001.

În motivarea recursului său, Inspectoratul Județean de Poliție Gaa rătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:

Reclamantul a fost trecut în rezervă cu drept la pensie de serviciu prin Ordinul MI nr. S/24785/28.02.1994, pe baza documentelor aflate la dosarul personal și în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile la acea dată, respectiv Decretul nr. 247/1997 și Ordinul MI nr. S/75/1990. Decizia de pensie emisă cu acel prilej a rămas definitivă, nefiind contestată de beneficiar.

Ulterior, în baza Legii nr. 164/2001, s-a procedat la recalcularea pensiilor aflate în plată, luându-se în calcul printre altele și încadrarea unor perioade de activitate în grupele I și II de muncă, fapt ce a dus la creșterea vechimii totale în muncă și implicit a cuantumului pensiei. Această activitate s-a realizat de către Casa de pensii a MIRA pe baza documentelor eliberate de unitățile de poliție care au întocmit dosarele de pensionare, emise la cerea beneficiarilor.

În cadrul acțiunii de recalculare a pensiilor, unităților de poliție le-a revenit numai sarcina de a elibera documentele respective și nu de a reface sau completa dosarele de pensionare.

În speță, a susținut recurenta, Inspectoratul de poliție al județului Gae liberat petentului actele solicitate, făcând cu această ocazie aplicarea dispozițiilor legale în vigoare la data solicitării. Documentele eliberate nu au fost contestate de petent pe calea contenciosului administrativ și nici în cadrul cercetării judecătorești, efectuată în dosarul de față, nu s-a dovedit că aceste documente ar conține erori cu privire la vechimea în muncă sau încadrarea unor activități în grupele I sau II de muncă.

În raport de considerentele de mai sus, recurenta a susținut că nu are nicio culpă în ceea ce privește stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, motiv pentru care obligarea sa la plata unor diferențe de pensie către acesta este complet nejustificată.

În ceea ce privește interesul său în promovarea prezentului recurs, recurenta a precizat că dispozitivul sentinței pronunțate de instanța de fond nu este suficient de explicit, în sensul că nu se face expres precizarea care dintre cele două instituții pârâte, în contradictoriu cu care s-a soluționat cauza, a fost obligată la plata sumelor de bani respective, fiind astfel posibil ca formularea "obligă pârâta" să fie interpretată și în sensul obligării IPJ G la plata acestor sume.

Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și cu aplicarea art.3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Reclamantului i-au fost recunoscute în anul 2005 perioadele lucrate în grupa a II-a de muncă, sens în care i s-a emis o nouă decizie de pensie, necontestată de către reclamant cu privire la data acordării drepturilor bănești, iar în anul 2006, i s-a recunoscut perioada 01.08.1966 - 01.08.1973 ca fiind lucrată în grupa I de muncă, emițându-se decizia -/12.05.2006.

Curtea apreciază că, în mod eronat, instanța de fond a făcut aplicarea retroactivă a dispozițiilor privind recalcularea pensiei prin includerea în baza de calcul a pensiei a sporului pentru grupa de muncă și majorarea vechimii aferente, pe perioada 2004-2006, în lipsa unei dispoziții legale exprese care să stipuleze în acest sens.

Susținerile recurentelor sunt fondate, întrucât revizuirea pensiei cu datele noi atestate de adeverința emisă de angajator, în baza art. 77 din Legea nr. 164/2001, operează pentru viitor, de la data la care decizia de recunoaștere a grupei de muncă a fost depusă la organul abilitat să procedeze la revizuirea pensiei în baza actelor noi.

În cauză nu este vorba de o recalculare a pensiei emisă in baza legislației anterioare cu aplicarea principiilor Legii 164/2001, situație în care aceste drepturi se acordau retroactiv, din anul 2004, întrucât reclamantul a prezentat elemente noi pentru calculul pensiei, inexistente la momentul la care s-a procedat la recalcularea drepturilor sale de pensie în baza art. 79 din Legea 164/2001.

Prin urmare, Curtea apreciază că nu pot fi luate în considerare concluziile raportului de expertiză, efectuat în cauză, întrucât acesta se bazează pe o aplicare greșită a legii, calculând drepturi bănești la care reclamantul nu este îndreptățit, întrucât lipsește temeiul legal în baza căruia acestea ar fi putea fi acordate.

Față de aceste împrejurări, Curtea urmează să admită recursurile formulate de pârâte, reținând criticile privind aplicarea greșită a legii întemeiate pe dispozițiile în baza art. 304 pct.9 Cod pr.civilă, motiv pentru care, în baza art.312 Cod procedură civilă va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile formulate de recurenții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI și Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr.6921 din data de 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.21661/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimatul.

Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 10.04.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red.

Tehnored.

2 ex./08.05.2009

Jud.fond:

Fl.

Președinte:Uță Lucia
Judecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 2420/2009. Curtea de Apel Bucuresti