Obligație de a face. Decizia 2481/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.6100/2008
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.2481/
Ședința Publică din data de 14 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
**************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr.3694 din data de 29.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.9417/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-contestator personal, lipsind intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea, în ședință publică, procedează la identificarea recurentului-contestator, acesta prezentând cartea de identitate, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Recurentul-contestator, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente, în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurentul-contestator, având cuvântul, solicită recalcularea corectă a vechimii sale în muncă, cu luarea în considerare a punctajului mediu de pensie, prin referire la un stagiu minim de cotizare de 20 de ani, conform Decretului Lege nr.114/1990, în vigoare la data pensionării.
Față de aceste considerente, cât și față de cele dezvoltate în scris, recurentul-contestator concluzionează în sensul admiterii cererii sale, așa cum a fost formulată și motivată în scris. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.3694 din data de 29.04.2008, pronunțată în dosarul nr.9417/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului (B).
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.-/19.03.1998, emisă de Oficiul de Pensii sector 1 B, contestatorului i s-a stabilit dreptul la pensia pentru munca depusă și limită de vârstă, începând cu data de 30.01.1998.
În decizie se menționează că acesta a realizat o vechime în grupa I de muncă de 18 ani, în grupa a II-a de muncă de 9 ani, iar în grupa a III-a de muncă de 33 ani 2 luni 4 zile.
Prin decizia nr.-/28.12.2006, emisă de Casa de Pensii sector 6 B, drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate, în conformitate cu prevederile nr.OUG4/2005, începând cu data de 01.12.2005, fiind determinat un punctaj mediu anual în valoare de 3,11231 puncte, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform mențiunilor din copia buletinului de calcul de la fila 4 din dosarul de fond.
Prin sentința civilă nr.1209/20.02.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a dispus anularea deciziei de pensie nr.-/28.12.2006 și a fost obligată intimata să emită o nouă decizie, urmând ca la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite contestatorului să se raporteze la un stagiu complet de cotizare de 25 ani.
Prin decizia civilă nr.3546 R / 26.10.2007, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII- a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de către contestatorul, împotriva sentinței civile susmenționate (sentința nr.1209/20.02.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a). Totodată, a fost respins, ca tardiv declarat, recursul formulat de
Casa de Pensii a Municipiului (B), rin p. decizia de pensie nr.-, a revizuit drepturile de pensie ale contestatorului conform sentinței civile susmenționate, în sensul că a determinat punctajul mediu anual în valoare de 3,73477, prin utilizarea stagiului complet de cotizare de 25 ani.
Prima instanță a constatat că, spre deosebire de cererea soluționată prin sentința civilă nr.1209/20.02.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a, prin care contestatorul a solicitat utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, prin prezenta cerere de chemare în judecată contestatorul solicită utilizarea, în calculul punctajului mediu anual, a unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Ca urmare, a reținut că, întrucât contestatorul este beneficiarului procesului de recalculare al pensiilor reglementat prin OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, problema referitoare la durata stagiului complet de cotizare utilizabil în calculul punctajului mediu anual se va raporta la acest act normativ, pentru că doar de la data efectuării procesului de recalculare se poate pune în discuție procedura de determinare a punctajului mediu anual, conform dispozițiilor art.77 din Legea nr.19/2000.
Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art.4 din OUG nr.4/2005, ale Legii nr.3/1977, precum și prevederile art.2 alin.3 din anexa HG nr.1550/2004.
Din copia deciziei de pensionare nr.-/19.03.1998, emisă de Oficiul de Pensii sector 1 B, rezultă că dreptul la pensie al contestatorului s-a deschis în baza Legii nr. 3/1977, la data de 30.01.1998.
Astfel, în speță, Tribunalul a reținut că partea contestatoare a desfășurat activități în grupa I de muncă o perioadă de 18 ani și în grupa a II-a de muncă o perioadă de 9 ani.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale mai sus citate, coroborate cu cele ale art.14 din Legea nr.3/1977, Tribunalul a constatat că, la determinarea punctajului mediu anual recalculat, nu poate fi utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, deoarece contestatorul nu a realizat stagii de cotizare în grupa I de muncă pe o durată de 20 ani.
Mai mult decât atât, instanța de fond a apreciat că, nici în raport de dispozițiile art.17 alin.1 din Legea nr.3/1977, nu se poate considera că, în calculul punctajului mediu anual, poate fi utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, deoarece conform acestei dispoziții legale, personalului navigant din aviația civilă, care are o vechime în muncă de cel puțin 25 ani bărbații și 20 ani femeile, la stabilirea pensiei, i se ia în calcul o vechime suplimentară, potrivit legii, în raport de numărul orelor de zbor, de tipul de aeronava și funcția îndeplinită.
Prin urmare, în raport de prevederile art.2 alin.3 din anexa HG nr.1550/2004 și de dispozițiile art.14 și art.17 alin.1 din Legea nr.3/1977, în calculul punctajului mediu anual al contestatorului nu poate fi utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Față de aceste aspecte, Tribunalul a considerat că este neîntemeiată susținerea contestatorului conform căreia, ca urmare a sporului aferent grupelor I și II de muncă, el ar fi putut beneficia de un stagiu complet de cotizare de 20 ani, deoarece, pentru determinarea stagiului complet de cotizare, nu se are în vedere sporul aferent grupelor I și II de muncă, ci durata efectivă în care persoana a desfășurat activități în grupele de muncă, în sensul dispozițiilor legale menționate anterior.
Nici dispozițiile art.7 ale Decretului Lege nr.114/1990, prin care au fost modificate prevederile art.7 alin.3 din Legea nr.3/1977, nu sunt de natură să susțină punctul de vedere al contestatorului, pentru că, în forma modificată, textul prevede că:"Personalul navigant care nu are vechimea în muncă prevăzută la alin.(1) are dreptul să i se ia în calcul vechimea stabilită, potrivit legii, pentru persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă.".
Ori, prin aplicarea dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, rezultă că, pentru a se putea beneficia de un stagiu complet de cotizare de 20 ani, era necesară realizarea de către contestator a unui stagiu de cel puțin 20 ani în grupa I de muncă, textul de lege limitându-și aplicarea la"persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri, care potrivit legii, se încadrează grupa I de muncă".
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, constatând că punctajul mediu anual al contestatorului nu poate fi determinat prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani și că, prin urmare, nu există drepturi materiale de recuperat, care să rezulte din cele solicitate, instanța de fond a dispus respingerea acțiunii acestuia, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, motivat în termenul legal, contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-contestator arată că, potrivit prevederilor art.17 alin.1 din Legea nr.3/1977, care prevede că"personalul navigantdin aviația civilă, care are o vechime în muncă de cel puțin 25 ani bărbații -, la stabilirea pensiei i se ia în calcul o vechime suplimentară, potrivit legii, în raport cu numărul orelor de zbor, de tipul de aeronavă si funcția îndeplinită.".
Invocă și alin.2 al aceluiași articol, arătând că acest text prevede că, pe această bază, personalul navigant are dreptul să fie pensionat la împlinirea vârstei de 50 ani. Însă, pentru a se putea pensiona la vârsta de 50 ani, trebuia să aibă un spor de grupe I și II de cel puțin 20 ani, motiv pentru care legiuitorul a emis Decretul-Lege nr.114/1990, în care se arată ca personalul navigant, care realizează anual un număr de ore de zbor, în raport cu funcția îndeplinită, se încadrează în grupele I sau II de muncă - art.4 alin.1 din anexa 4.
Arată că același Decret-Lege nr.114/1990, în art.7, modificând alin.3 al art.17 din Legea nr.3/1977, prevede că personalul navigant din aviația civilă, care nu are vechimea în muncă prevăzută la alin.1, are dreptul la luarea în calcul a vechimii în muncă, stabilită, potrivit legii, pentru persoanele care au lucrat în grupele IșiII de muncă, ci nu IsauII.
Astfel, interpretând dispozițiile legale invocate anterior, recurentul-contestator consideră că o persoană care are 22 de ani realizați ca personal navigant, din care 18 ani în grupa I și 4 ani în grupa a Il-a, are un spor de grupe I și II, ca personal navigant, astfel: spor de grupa I: 18 ani x 2 ani = 36 ani; spor de grupa a II-a: 4 ani x 1 an și 6 luni = 6 ani, astfel că, în total, rezultă sporul grupe I și II = 42 ani: 2 = 21 ani - spor de grupe ca personal navigant.
Recurentul-contestator apreciază că la o vechime efectiva de 22 ani și un spor de grupe de 21 ani, rezultă o vechime totală de 43 ani si 0 luni, astfel că el ar fi putut fi pensionat încă de la vârsta de 50 ani, vechime totală calculată, ce este recunoscută și de Legea nr nr.19/2000, în art.160, ce este specificată și în buletinul de calcul.
Precizează că, în ceea ce îl privește, a fost o pură întâmplare că s-a pensionat la vârsta de 52 ani, întâmplare legată de politica economică a întreprinderii, la fel cum unii dintre colegii săi au fost obligați să se pensioneze la împlinirea vârstei de 50 ani, tot datorită politicii economice a întreprinderii, astfel că și unii și alții au beneficiat de prevederile Decretului-Lege nr.114/1990, toți fiind pensionați pentru vechime completă și limită de vârstă.
Ori, susține recurentul-contestator, întrucât legea i-ar fi permis să se pensioneze încă de la vârsta de 50 ani, el trebuie să beneficieze de un stagiu minim de cotizare de 20 ani, astfel că stagiul de 25 de ani ar fi trebuit să fie folosit numai dacă nu ar fi îndeplinit condițiile de spor de grupe I și II de muncă, de minim 20 ani.
Consideră că intenția legiuitorului nu a fost aceea de a pedepsi personalul navigant, în sensul ca, la o vârstă mai mică de pensionare, acestuia să i se pretindă realizarea unui stagiu minim de cotizare mai mare.
Astfel, arată recurentul-contestator, stagiul minim de cotizare de 20 ani este necesar pentru pensionarea la vârsta 50 ani, cu sporul de grupe I și II mai mare sau egal cu 20 ani, iar stagiul minim de cotizare de 25 ani este necesar pentru pensionarea la vârsta de 52 ani, cu sporul de grupe I și II de muncă mai mic de 20 ani, ca personal navigant.
Pentru argumentele expuse mai sus, apreciază că este eronat calculul efectuat în buletinul de calcul al deciziei sale de pensie.
Recurentul-contestator mai arată că, în plus, Legea nr.3/1977 permite, la calculul pensiei, un spor de pensie la retribuția tarifară, pe tranșe și grupe de muncă, iar pentru simplificarea calculului s-a hotărât să facă împărțirea la 20, 25 sau 30 ani. Altfel spus, pentru personalul navigant din aviația civilă, calculul corect ar trebui efectuat prin împărțirea la 25 ani, după ce s-a luat în considerare - pentru anii lucrați în grupele I și II de muncă -, un spor de puncte procentuale de 50 % pentru anii lucrați în grupa I și de 25% pentru anii lucrați în grupa a Il-a de muncă.
Precizează că are cunoștință că mai mulți foști colegi din aviația civilă, pensionari și ei în temeiul Legii nr.3/1977, au beneficiat de calculul punctului de pensie mediu anual prin referirea Ia un stagiu de cotizare de 20 sau de 25 ani, în funcție de sporul de aviație, datorită activității în grupele I și II de muncă, în acord cu Decretul-Lege nr.114/1990.
Mai mult, arată că are cunoștință de o decizie emisă, pentru un fost coleg de-al său, prin care, punându-se în executare hotărârea Tribunalului dea se referi, cu prilejul calculării valorii punctului mediu, la un stagiu de 25 ani (colegul recurentului-contestator avea spor de grupe I și II ca personal navigant sub 20 ani), casa teritorială de pensii respectivă i-a mărit punctajul total rezultat, astfel încât, împărțit la 30 ani, să rezulte aceeași valoare medie a punctului de pensie, ca și în cazul împărțirii la 25 de ani, a valorii inițiale a punctajului total.
Nu indică temeiurile de drept ale cererii sale de recurs.
Deși a fost legal citată, intimata Casa de Pensii a Municipiului (B). nu a formulat întâmpinare și nu a fost prezentă la judecata recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc. civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Întrucât recurentul-contestator nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 al.3 Cod proc.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc.civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
Cât privește recursul, Curtea reține că drepturile de pensie ale recurentului-contestator au fost stabilite, inițial, la data de 30.01.1998, în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977, prin decizia de pensionare nr.-/19.03.1998, emisă de Oficiul de Pensii sector 1 B (fila 3 din dosarul de fond), în cuprinsul acestei decizii menționându-se că acesta a desfășurat activitate astfel: în grupa I de muncă, vreme de 18 ani, în grupa a II-a de muncă, vreme de 9 ani, iar în grupa a III-a de muncă (grupa obișnuită), vreme de 33 ani.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială (actul normativ în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie al recurentului-contestator):
"(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca. -"
Conform dispozițiilor alin.4 al aceluiași articol:
"(4) Persoanele care au vechime în muncă prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.".
Din interpretarea sistematică, logico-juridică, a dispozițiilor legale suscitate, coroborate cu prevederile art.2 alin.3 din anexa HG nr.1550/2004, rezultă că, la determinarea punctajului mediu anual, poate fi utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, însă numai în situația în care persoana asigurată a realizat un stagiu de cotizare de minim 20 de ani în grupa I de muncă.
Ori, Curtea constată că, în speță, recurentul-contestator a desfășurat activitate în grupa I de muncă vreme de doar 18 ani, deci el nu a realizat stagiul minim necesar, de 20 ani, în această grupă specială, astfel că, în cazul său, la determinarea punctajului mediu anual recalculat, nu poate fi utilizat, în mod legal, un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, așa cum el solicită prin acțiunea formulată.
Curtea mai reține că, așa cum în mod justificat a apreciat și prima instanță, nici dispozițiile art.17 alin.1 din Legea nr.3/1977, nu pot constitui un temei legal pentru a se utiliza un stagiu complet de cotizare de 20 ani, la calcularea punctajului mediu anual al drepturilor de pensie cuvenite recurentului-contestator.
Aceasta întrucât, potrivit dispozițiilor art.17 din legea susmenționată:
"(1) Personalului navigant din aviația civilăcare are o vechime în muncă de cel puin 25 anirbaii și 20 ani femeile, la stabilirea pensiei i se ia în calcul o vechime suplimentarpotrivit legii, în raport de numrul orelor de zbor, de tipul de aeronavă și funcia îndeplinit.
De asemenea, nici dispozițiile art.7 ale Decretului Lege nr.114/1990, prin care au fost modificate prevederile art.7 alin.3 din Legea nr.3/1977, nu pot constitui temeiul legal al utilizării, în cazul recurentului-contestator, aș unui stagiu de cotizare de 20 de ani, întrucât aceste dispoziții prevăd că:
"Personalul navigant care nu are vechimea în muncă prevăzută la alin.(1) are dreptul să i se ia în calculvechimea stabilită, potrivit legii,pentru persoanele care au lucrat în grupeleși II de muncă.".
Ca urmare, devin aplicabile dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, astfel că, pentru a putea beneficia de un stagiu complet de cotizare de 20 ani, recurentul-contestator trebuia să realizeze un stagiu de cel puțin 20 ani în grupa I de muncă.
Așadar, Curtea apreciază că, așa cum în mod justificat a reținut și instanța de fond, la determinarea stagiului complet de cotizare, nu poate fi avut în vedere sporul aferent grupelor I și a II-a de muncă - cum eronat susșine recurentul-contestator -, ci numai durata efectivă în care persoana asigurată a desfășurat activități în grupele de muncă. Față de acest aspect, apreciind că susținerile acestuia, referitoare la sporurile de grupa I și de grupa a II-a, sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, le va înlătura, ca nefondate.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, fapt pentru care o va menține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-contestator .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr.3694 din data de 29.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.9417/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 29.05.2009
Jud.fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
