Obligație de a face. Decizia 2520/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(666/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2520/
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 5857 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 41887/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimații pârâți PERCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PERCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PERCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, având ca obiect - obligația de a face.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 09.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 15.04.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.5857/23.09.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.11.2000-26.11.2004 și s-a respins ca prescrisă cererea aferentă acestei perioade.
Totodată, s-a respins ca neîntemeiată sub celelalte aspecte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Casa de Pensii a Municipiului
De menționat faptul că prin acțiune s-a solicitat obligarea primilor trei pârâți să stabilească - pe etape - începând cu 01.11.2000 și să comunice CNPAS și, în vederea actualizării pensiei de serviciu a reclamantului, venitul brut lunar al unui judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime în magistratură și grad al parchetului la care a funcționat reclamantul, incluzând indemnizația de încadrare brută lunară, sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru stabilitate (pentru vechime în magistratură), sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, sporul pentru vechime în funcția de procuror, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, sporul de 30-40% pentru activitatea anticorupție; obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B la actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului în raport cu noul cuantum al venitului lunar brut legal stabilit începând cu 01.11.2000 până la zi și în continuare, precum și la plata drepturilor bănești restante cuvenite actualizate până la zi.
Reclamantul a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
1. Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul acestuia (art. 304 pct. 8. proc. civ.).
Respingând ca prescrisă acțiunea cu privire la drepturile de pensie pe perioada 01.11.2002-26.11.2004, instanța a schimbat actul juridic dedus judecății privind "obligarea Ministerului Public la stabilirea pe etape a venitului brut lunar al unui procuror în activitate" cu drepturile de pensie care nu formează obiectul judecății în dosarul de față.
Instanța a confundat stabilirea venitului brut lunar cu dreptul la actualizarea pensiei prevăzut de art. 84 din Legea nr. 303/2004 republicată și cu drepturile de pensie prevăzute de Legea nr. 92/1992 și în prezent Legea nr. 302/2004 republicată.
Instanța a mai reținut că pensia de serviciu a contestatorului a fost actualizată prin mai multe decizii.
Se impune precizarea că cererea de chemare în judecată nu este o contestație împotriva acestor decizii de actualizare a pensiei de serviciu din perioada de referință și, în consecință, nici aceste decizii nu formează obiectul judecății, cum în mod eronat a reținut instanța.
2. Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 proc. civ.)
Tribunalul a aplicat greșit dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, instanța considerând eronat că acțiunea este prescrisă.
Date fiind disp. art. 7 din Decretul nr. 167/1958 și conținutul deciziilor obligatorii date de ICCJ (decizia nr. VI/2007, decizia nr. XXXVI/2007, decizia nr. 21/2008), dreptul la acțiune al magistraților pensionari s-a născut după majorarea prin aceste hotărâri judecătorești a venitului brut lunar al magistraților în activitate, moment la care a început să curgă și prescripția, astfel încât aplicarea prescripției de către instanță este greșită.
Mai trebuie precizat că indemnizația brută lunară nu cuprinde sporurile salariale și nu constituie baza de actualizare a pensiei de serviciu, cum greșit afirmă instanța.
Conform art. 4 din OUG nr. 177/2002 și art. 4 din OUG nr. 27/2006, indemnizația de încadrare majorată se ia în calcul numai la stabilirea, recalcularea și actualizarea pensiei de serviciu. Ea nu cuprinde sporurile salariale, iar baza de calcul nu este indemnizația de încadrare brută lunară, ci venitul lunar al unui magistrat în activitate, așa cum prevede art. 85 din Legea nr. 303/2004, modificată prin OUG nr. 100/2007.
Tribunalul lasă a se înțelege că la actualizarea pensiei de serviciu a contestatorului s-au luat în calcul toate sporurile salariale ale unui magistrat în activitate la acea dată și în consecință nu mai pot fi luate în calcul la stabilirea venitului brut lunar solicitat prin acțiune.
Instanța a avut în vedere situația anterioară apariției deciziilor obligatorii ale ICCJ, care au modificat radical cadrul juridic în care, pe lângă sporurile menționate în acțiune, au mai apărut și alte sporuri.
Instanța a fost preocupată de căutarea și găsirea unor argumente de respingere a acțiunii și nu de aplicarea corectă a legii.
Având în vedere disp. art. 4/1 din Legea nr. 45/2007 și faptul că în cazul contestatorului vechimea în muncă s-a împlinit cu mult înainte de pensionare, iar sporul de vechime în muncă a fost inclus în baza de calcul pentru actualizarea pensiei de serviciu până la 01.11.2000 (când acest spor a fost suprimat), el trebuia luat în calcul la actualizarea pensiei de serviciu începând cu 01.11.2002, când a fost suprimat ilicit.
Sub acest aspect, instanța trebuia să țină seama de Decizia nr. XXXVI/2007, obligatorie potrivit art. 329 proc. civ. prin care ICCJ a stabilit că sporul pentru vechime în muncă prev. de art. 33 din Legea nr. 50/1996, se cuvine tuturor magistraților și în consecință acest spor trebuie inclus în venitul brut pentru actualizarea pensiei de serviciu începând cu 01.11.2000 și în continuare până la intrarea în vigoare a Legii nr. 45/2007.
Tribunalul mai afirmă că sporul de 30% prev. de art. 11 din OUG nr. 177/2002 și sporul de 40% prev. de art. 228 din OUG nr. 43/2004 au fost acordate legal numai magistraților care participă la combaterea infracțiunilor de corupție, lăsând a se înțelege că ele nu se cuvin celorlalți magistrați și nici contestatorului.
Această opinie este contrară Deciziei nr. VI/2007 a ICCJ, prin care s-a stabilit că sporurile în discuție se cuvin tuturor magistraților și pe cale de consecință și magistraților pensionari pentru actualizarea pensiei de serviciu.
Instanța mai afirmă că aceste sporuri au fost acordate după pensionarea contestatorului, care nu a beneficiat niciodată de acestea, precum și că în perioada 27.11.2004-31.03.2006 nu au fost plătite nici procurorilor în activitate. De aceea, Tribunalul a apreciat că nu se impunea actualizarea pensiei contestatorului cu luarea în considerare a sporului de 30-40%.
Aceste argumente ale instanței sunt în afara cadrului juridic legal în care se desfășoară procesul, cu precizarea că reclamantul solicită acordarea acestor sporuri pentru perioada 01.11.2000-31.03.2006, conform cadrului juridic legal existent, creat prin apariția Deciziei ICCJ.
Privitor la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, instanța a afirmat că acesta nu a intrat începând cu 27.11.2004 în componența bazei de calcul a actualizării pensiei de serviciu, deoarece acest spor nu este primit nici în prezent de magistrații în activitate.
Cadrul juridic legal pentru redobândirea sporului de 50% a fost creat mai târziu, prin Decizia nr. 21/2008 a ICCJ, de care instanța nu a ținut seama.
Trebuie precizat încă o dată că în acțiune au fost invocate unele hotărâri judecătorești irevocabile privind redobândirea sporurilor de către magistrații în activitate, nu pentru a beneficia de sumele de bani acordate, ci pentru a dovedi că prin aceste sume venitul brut al magistraților în activitate s-a majorat și în raport de acesta se actualizează și pensiile de serviciu.
Instanța mai afirmă că sumele de bani primite de magistrații în activitate nu au fost încasate cu titlu de sporuri, ci cu titlu de despăgubiri, astfel că acestea nu pot influența cuantumul pensiei. Această apreciere este contrară reglementărilor în vigoare din care rezultă că orice majorare și ori de câte ori se majorează venitul brut lunar al magistraților în activitate se actualizează și pensia de serviciu a magistraților pensionari.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Parchetul de pe lângă ICCJ a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a și pe cele ale art. 304/1 proced. civ. (ce permit examinarea cauzei sub toate aspectele și, dat fiind acest caracter devolutiv al căii de atac, complinirea argumentelor din hotărârea recurată), apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, primul motiv de recurs apare ca neîntemeiat, deoarece în speță nu sunt întrunite cerințele cazului prev. de art. 304 pct. 8. proced. civ. neputându-se reproșa Tribunalului împrejurarea că ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbându-i natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic.
Așa cum reiese din conținutul hotărârii atacate, prima instanță a analizat acțiunea formulată de recurentul-reclamant, ținând seama de faptul că aceasta are natura unei acțiuni în executarea unei obligații de a face cu caracter patrimonial, în condițiile în care autorul cererii de chemare în judecată a solicitat, pe de o parte, obligarea unora dintre intimații-pârâți să stabilească, pe etape, începând cu 01.11.2000 și să comunice CNPAS și, venitul brut lunar al unui judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime în magistratură și grad al parchetului la care a funcționat reclamantul, iar pe de altă parte, obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B la actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului în raport cu noul cuantum al venitului lunar brut legal stabilit începând cu 01.11.2000 până la zi și în continuare, precum și la plata drepturilor bănești restante cuvenite actualizate până la zi.
Cu alte cuvinte, motivarea în fapt și în drept a acțiunii conduce la concluzia că aceasta are un caracter complex, cuprinzând capete de cerere având ca obiect executarea unei obligații de a face cu caracter patrimonial (stabilirea și comunicarea venitului brut lunar al unui magistrat în activitate pe un anumit interval de timp, plus obligarea la actualizarea pensiei de serviciu a recurentului-reclamant) și un capăt de cerere având natura unei acțiuni în pretenții (despăgubiri), adică a unei acțiuni patrimoniale în realizarea unui drept de creanță (obligarea la plata unor pretinse drepturi bănești restante).
Or, instanța de fond a ținut seama de natura acestor pretenții și prin analiza pe care a făcut-o în considerentele hotărârii a stabilit că nu pot fi primite, demonstrând pe larg că sunt parțial prescrise și parțial neîntemeiate.
Din acest punct de vedere, trebuie precizat că Tribunalul nu a confundat stabilirea venitului brut lunar cu dreptul la actualizarea pensiei și cu drepturile de pensie ale recurentului-reclamant, ci a argumentat exhaustiv de ce în cazul acestuia nu există o obligație de stabilire și comunicare a venitului brut lunar al unui magistrat în activitate și de ce nu are dreptul la actualizarea pensiei sale de serviciu.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9. proced. civ. nu este fondat.
În primul rând, în mod corect prin hotărârea recurată s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.11.2000-26.11.2004 și s-au respins ca prescrise pretențiile aferente acestei perioade.
Așa cum s-a relevat mai sus, acțiunea recurentului-reclamant este, incontestabil, una cu caracter patrimonial. Ca atare, în cazul său sunt pe deplin aplicabile prevederile Decretului nr. 168/1958 privitor la prescripția extinctivă, mai precis cele ale art. 1, 3 și 7, din interpretarea cărora rezultă că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii sale. Aceasta înseamnă că pretențiile anterioare unui termen de 3 ani de la data introducerii acțiunii (27.11.2007), adică cele aferente intervalului 01.11.2000-26.11.2004 sunt prescrise extinctiv, cum just le-a socotit și prima instanță.
Dreptul la acțiune al recurentului-reclamant nu s-a născut după data pronunțării deciziilor ICCJ la care se face referire în motivarea recursului, ci de la data de 01.11.2000. Sub acest aspect, în cauză sunt incidente prevederile art. 8 din același decret, potrivit cu care prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
În speță, de la data de 01.11.2000 s-a produs paguba pricinuită atât magistraților în activitate, cât și celor pensionați, constând din abrogarea textelor de lege în baza cărora aceștia beneficiau de sporurile menționate în acțiunea recurentului. De la acest moment aceștia, deci și recurentul-reclamant, puteau și trebuiau să cunoască atât paguba, cât și pe cel ce răspundea de ea, căci de la data respectivă nu au mai încasat sporurile salariale, iar acestea nu au mai fost avute în vedere la actualizarea pensiei de serviciu.
Deciziile pronunțate de ICCJ la care face trimitere recurentul, chiar dacă sunt obligatorii pentru instanțele judecătorești conform art. 329. proced. civ. nu pot produce nici un efect în cazul autorului acțiunii și, prin urmare, acesta nu se poate prevala de ele pentru a face inaplicabilă sancțiunea prescripției extinctive în ce-l privește. Respectivele decizii trebuie respectate doar de acele instanțe judecătorești ce au fost sau sunt învestite cu acțiuni prin care magistrații (în activitate sau pensionari) au solicitat să fie despăgubiți pentru prejudiciul cauzat prin neplata diverselor sporuri salariale începând cu 01.11.2000. Or, în speță nu se pune problema unei asemenea acțiuni în despăgubiri, iar recurentul-reclamant nu a făcut nici o dovadă sensul că ar avea sau ar fi avut o asemenea acțiune pe rol.
În al doilea rând, față de data la care a fost introdusă acțiunea, nu se mai poate concepe existența unei obligații de stabilire și comunicare a venitului brut lunar al unui magistrat în activitate, obligație de care să beneficieze recurentul-reclamant.
Așa cum s-a arătat mai sus, acțiunea a fost formulată la data de 27.11.2007. La acel moment erau în vigoare și produceau efecte juridice prevederile art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 republicată, în urma modificării și completării ei prin OUG nr. 100/2007, text aplicabil începând cu 8 octombrie 2007, potrivit cu care "pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului".
Acest text legal are exact aceeași formă în prezent și după cum se observă din conținutul său, nu mai face trimitere la venitul brut lunar al unui magistrat în activitate, ci la indemnizația brută lunară a unei asemenea persoane.
Între cele două noțiuni - venit brut lunar și indemnizație brută lunară - există o mare și importantă deosebire, anume aceea că venitul brut includea și diversele sporuri, în timp ce indemnizația brută lunară nu mai cuprinde sporurile salariale. Indemnizația este un element fix al drepturilor salariale ale magistraților în activitate, la care se adaugă diversele sporuri de care beneficiază aceștia, dar această indemnizație nu este și nu trebuie confundată cu venitul brut lunar. Indemnizația în discuție și sporurile alcătuiesc drepturile salariale totale pe care le încasează lunar un magistrat în activitate, doar aceste drepturi putând fi asimilate cu ceea ce se înțelege prin venit brut lunar.
Prin urmare, ținând seama de faptul că dispozițiile legale în vigoare prevăd că actualizarea pensiei de serviciu a magistraților se face în raport de indemnizația brută lunară și nu de venitul brut lunar, este evident că nu mai există nici un temei legal pentru a se socoti că intimații-pârâți au obligația de a stabili și comunica venitul brut lunar al unui judecător sau procuror în activitate în sensul pretins de recurentul-reclamant, ceea ce înseamnă că primul capăt de cerere al acțiunii nu este fondat. Pe cale de consecință și dat fiind caracterul lor accesoriu, nu sunt întemeiate nici celelalte pretenții deduse judecății având ca obiect actualizarea pensiei de serviciu a recurentului-reclamant și plata către acesta a drepturilor bănești restante.
Toate cele ce preced demonstrează legalitatea și temeinicia sentinței atacate și, în același timp, justifică neluarea în seamă a criticilor exprimate prin motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant, în contradictoriu cu intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Casa de Pensii a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 5857/23.09.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./24.04.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
