Obligație de a face. Decizia 2649/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(316/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2649/
Ședința publică din data de 23 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul intimat MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr.6981 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 22295/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul contestator, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 13.04.2009, precum și faptul că atât recurentul intimat Ministerul Internelor și Reformei Administrative cât și intimatul contestator, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 6981/11.11.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea formulată de contestatorul și s-a dispus obligarea intimatului Ministerul Internelor și Reformei Administrative să plătească reclamantului renta lunară calculată în raport de solda de grad și de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, începând cu 05.06.2005.
Intimatul a declarat recurs, criticând sentința precitată, în principal, sub următoarele aspecte:
De dreptul la renta lunară prev. de art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994 au beneficiat atât veteranii de război ale căror drepturi erau plătite de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cât și cei ale căror drepturi erau plătite de Ministerul Apărării.
Întrucât la un moment dat solda unui sublocotenent din Ministerul Apărării era diferită de cea a unuia din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în vederea asigurării unui tratament egal tuturor beneficiarilor Legii nr. 44/1994, acest act normativ a fost completat prin OUG nr. 12/2004, prin care a fost introdus un nou articol, 14/1.
Semnificația acestui nou text rezultă din interpretarea sistematică a art. 13, 14 și 14/1 în ordinea lor firească, precum și din nota de fundamentare a OUG nr. 12/2004, intenția legiuitorului nefiind aceea de a egaliza toți veteranii de război sub aspectul cuantumului rentei la care sunt îndreptățiți, ci de a stabili drept criteriu de raportare nivelul minim al soldei de grad și/sau al soldei de funcție ale unui sublocotenent din Ministerul Apărării.
Având în vedere faptul că prin OUG nr. 2/2004 s-au majorat solda de grad și cea de funcție ale unui sublocotenent din Ministerul Apărării, drepturile veteranilor de război din aceeași categorie erau diferențiate fără motive temeinice, prin simpla apartenență la un sistem sau altul de asigurări sociale. Prin OUG nr. 12/2004 s-a urmărit tocmai înlăturarea acestei inechități, prin stabilirea unui criteriu unic de calculare a rentei, și anume în funcție de solda de grad și/sau al solda de funcție ale unui sublocotenent din Ministerul Apărării.
Aceasta nu înseamnă, însă, că nu se vor păstra diferențierile justificate între veteranii de război, în funcție de categoria din care fac parte, diferențieri care există și sub alte aspect, precum de pildă suprafața de teren pentru împroprietărire.
Chiar interpretarea gramaticală a art. 14/1 conduce la aceeași concluzie, în cuprinsul acestui text fiind folosită sintagma "după caz". Or, dacă nu s-ar menține diferențierile între cele patru categorii de veterani de război nu ar mai exista rațiunea respectivei sintagme.
În cauză este aplicabilă și Decizia nr. 45/10.11.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite.
Prin întâmpinare, intimatul-contestator a solicitat respingerea recursului.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alin. 1 teza I și art. 304 pct. 9.pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Soluția Tribunalului d e admitere parțială a pretențiilor deduse judecății este nelegală și se bazează pe o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor relevante ale Legii nr. 44/1994, astfel cum a fost completată prin OUG nr. 12/2004, respectiv art. 13, 14 și 14/1.
Considerentele instanței de fond în sensul că renta lunară ce se cuvine intimatului-contestator ar trebui să se calculeze în funcție de solda de grad și de funcție ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, urmează a fi înlăturate, deoarece art. 14/1, introdus în Legea nr. 44/1994 prin intrarea în vigoare a OUG nr. 12/2004, este un text prin care se completează disp. art. 13 și 14 din aceeași lege și nu unul prin care se modifică ori se abrogă implicit aceste prevederi legale. OUG nr. 12/2004 conține prevederea expresă că după art. 14 al Legii nr. 44/1994 "se introduce" un nou articol, art. 14/1. Or, fiind doar un text de completare, el nu poate conduce la modificarea în vreun fel a disp. art. 13 și 14 din lege, acestea menținându-și conținutul neschimbat.
În consecință, nu se poate susține teza că veteranii de război, indiferent de ordinele, medaliile și distincțiile pe care le-au primit, sunt îndreptățiți să li se calculeze renta ce li se cuvine, în funcție de solda de grad și de funcție ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, căci ar însemna să acceptăm ideea că art. 14/1 a modificat implicit art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994, ceea ce, așa cum s-a arătat anterior, nu s-a întâmplat, intenția legiuitorului, clar exprimată, fiind doar aceea de a completa legea și nu de aom odifica în vreun fel.
Întrucât art. 13 și 14 își păstrează conținutul și după adoptarea art. 14/1 prin OUG nr. 12/2004, înseamnă că se mențin și diferențierile de calcul al rentei pentru categoriile de veterani de război la care fac referire textele în discuție. Ca atare, intimatul-reclamant este îndreptățit să primească o rentă calculată în strictă conformitate cu art. 14 din Legea nr. 44/1994, respectiv în procent de 50% din solda de grad a unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării (întrucât face parte din categoria veteranilor de război cărora li s-a acordat Medalia "Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941- 1945"), tocmai pentru că el se află exact în situația la care face referire acest articol de lege.
Prin adoptarea OUG nr. 12/2004 s-a intenționat instituirea unui sistem de calcul al rentelor pentru veteranii de război, prin raportare la același criteriu (solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării), deoarece anterior stabilirea rentelor se efectua prin raportare fie la solda unui sublocotenent din Ministerul Apărării, fie la solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative. Scopul urmărit prin intrarea în vigoare a respectivei ordonanțe a fost, deci, cel de a introduce un unic element de referință în raport de care să se determine rentele veteranilor de război - solda unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării - pentru că între diferitele categorii de veterani existau discrepanțe nejustificate, solda unui sublocotenent din cadrul MIRA fiind mai mică decât cea unui sublocotenent din Ministerul Apărării. Acesta este și sensul în care trebuie interpretată expunerea de motive a OUG nr. 12/2004.
Adoptarea acestui act normativ a fost determinată de intrarea în vigoare a OUG nr. 2/2004, prin care solda unui sublocotenent din Ministerul Apărării se majorase, depășind-o semnificativ pe cea a unui sublocotenent din Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
La aceeași concluzie, a netemeiniciei pretențiilor intimatului-persoană fizică, se ajunge și prin faptul că în conținutul art. 14/1 se utilizează sintagma "după caz". Existența acesteia confirmă ipoteza că la calculul rentei se vor menține diferențierile dintre veteranii de război ce decurg din interpretarea art. 13 și 14, fiecare dintre cele patru categorii (cazuri) de veterani urmând să beneficieze de o rentă stabilită strict conform procentului și soldei, de grad și/sau funcție, indicate expres de lege prin normele juridice sus amintite.
Fără îndoială că textul art. 14/1 ar fi putut să beneficieze de o redactare mai atentă și mai îngrijită, prin folosirea expresiei "în funcție de solda de grad și/sau funcție, după caz", situație în care nu s-ar mai fi ajuns la litigii precum cel de față. Însă, chiar și în actuala sa redactare, norma despre care facem vorbire oferă suficiente elemente pe baza cărora să se poată stabili care a fost intenția legiuitorului și rațiunea introducerii art. 14/1 prin OUG 12/2004.
De altfel, în speță este întrutotul aplicabilă Decizia nr. 45 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, în dosarul nr. 23/2008. Această decizie este tocmai în sensul celor expuse anterior și este obligatorie conform art. 329. proced. civ.
Așa fiind, recursul va fi admis, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-intimat Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în contradictoriu cu intimatul-contestator, împotriva sentinței civile nr. 6981/11.11.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./13.05.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
