Obligație de a face. Decizia 2721/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 663/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2721R
Ședința publică de la 27 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței civile nr.6925 din data de 11.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "obligația de a face - plată sumă".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar, intimatul personal, legitimat în fața instanței.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 08.04.2009, de către intimat, întâmpinare, în dublu exemplar.
Curtea comunică reprezentantului recurentului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, copie întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în susținerea/combaterea recurentului.
Recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatul solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberand asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6925 din data de 11.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost dmisă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului pentru perioada 1 noiembrie 2001 - 8 ianuarie 2005 și, in consecinta, a fost respinsă acțiunea reclamantului ca fiind prescrisă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, a fost obligată pârâta câtre reclamant la plata diferențelor de pensie în sumă de 4831 lei pentru perioada februarie 2005 - mai 2007, în sumă de 30.191 lei, precum și la cheltuieli de judecată în sumă de 501,70 lei reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia nr.-/22.01.2001 numitul a fost pensionat conform Legii nr.164/2001 primind o pensie militară de stat în cuantum de 12.137.000 lei corespunzător grupei a -a de muncă, respectiv condiții normale de muncă.
După îndelungate demersuri pentru a obține adeverință pentru grupa I de muncă ce au eșuat, reclamantul a promovat acțiune în justiție și prin Decizia civilă nr.3741/19.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a constatat că perioada 1.09.1972 - 1.09.2000 lucrata de reclamant se încadreaza în grupa I de muncă.
Conform acestei decizii civile pârâta a emis o nouă decizie de pensionare cu nr.-/3.05.2007 prin care i-a fost valorificată grupa I de muncă de 14 ani și 6 luni fiind stabilită o pensie lunară de 3527 lei. Pentru a se stabili care este diferența de pensie pentru perioada 2001-2007 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile avându-se și ca variantă diferența pe perioada de trei ani.
În urma efectuării raportului de expertiză contabilă s-a stabilit valoarea diferenței atât în forma reactualizată cât și cea actualizată pentru perioada de 5 ani și J cât și pe 3 ani.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicitand modificarea sentintei atacate si respingerea actiunii ca neintemeiata.
În motivare, recurentul arata ca otărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea vădită a dispozițiilor Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Arata recurentul că prin lege s-au stabilit Casei de Pensii a atribuții legate de stabilirea și plata pensiilor pe baza dosarului de pensionare, competența și răspunderea privind datele înscrise în Fișa de pensie revenind exclusiv unității care întocmește dosarul de pensionare și care poartă întreaga răspundere pentru exactitatea datelor înscrise (conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 164/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare).
Instanța de fond a reținut faptul că dosarul de pensionare aparținând intimatului - reclamant a fost completat cu un nou document (adeverința nr.-/24.04.2007) de natură să modifice vechimea sa totală în serviciu și în niciun caz nu se poate pune în discuție faptul că organul de pensii a constatat erori în determinarea vechimii în serviciu a intimatului - reclamant, așa încât să-i fie atribuit beneficiul unei pensii calculate în raport de o vechime totală în serviciu de 48 ani cu data de 01.02.2005.
In fapt, intimatul - reclamant nu a depus nicio diligentă din care să reiasă faptul că este exceptat de la prevederile art. 52 alin. 1 lit. b din Legea nr. 164/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora drepturile de pensie se stabilesc și se plătesc "din prima zi a lunii următoare celei în care cererea, împreună cu actele necesare, a fost depusă la organul de pensii peste termenul prevăzut la lit. a".
Trecerea în rezervă s-a efectuat la data de 31.10.2001 prin aplicarea prevederilor art. 85 lit. e din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, iar adeverința s-a înregistrat la organul de pensii la data de 03.05.2007, peste termenul de 90 de zile de la data trecerii în rezervă, astfel că plata noilor drepturi corespunzătoare vechimii de 48 ani s-a efectuat de la data de 01.06.2007.
Precizeaza recurentul ca nu se poate dovedi că organul de pensii avea la cunoștință faptul că intimatul a lucrat în grupa I de muncă. Casa de Pensii a are atribuții legate de stabilirea și plata pensiilor militare de stat, pe baza dosarului de pensionare.
Casa de pensii a nu datorează intimatului - reclamant diferențe de pensie anterior datei de 01.06.2007, întrucât în cauza dedusă judecății nu se face dovada existenței înainte de data de 03.05.2007 a vreunui document din care să rezulte aceasta încadrare a activității intimatului - reclamant în condiții speciale, ca și cea rezultată din adeverința nr. 154.938 din data de 24.04.2007.
Precizeaza recurentul că este încălcat caracterul constituțional al art. 54 alin. 4 din Legea nr. 164/2001, republicată, care arată că decizia de pensie necontestată în termen este definitivă. Cum Deciziile de pensie nr. 129.260 din anul 2002 și anul 2007 nu au fost contestate conform procedurii prevăzute de lege, acestea au rămas definitive.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Solicita recurentul judecata in lipsa cf. art. 242 alin 2 Cpc.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de criticile formulate si de dispozitiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Prin decizia nr.-/22.01.2001 numitul a fost pensionat conform Legii nr.164/2001 primind o pensie militară de stat în cuantum de 12.137.000 lei corespunzător grupei a -a de muncă
Prin sentinta civila nr.4064/17.10.2005 pronuntata de Tribunalul B irevocabila prin Decizia civilă nr.3741/19.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a constatat că perioada 1.09.1972 - 1.09.2000 lucrata de reclamant se încadreaza în grupa I de muncă, motiv pentru care recurenta a emis o nouă decizie de pensionare la data de 3.05.2007 prin care i-a fost valorificată grupa I de muncă de 14 ani și 6 luni fiind stabilită o pensie lunară de 3527 lei, noile drepturi fiind stabilite incepand cu data de 1 iunie 2007.
Curtea constata ca in mod corect prima instanta a apreciat ca intimatul este indreptatit la plata diferentelor dintre pensia incasata si cea cuvenita pentru perioada februarie 2005 - mai 2007.
ca incadrarea in grupele de munca este realizata de angajator, astfel incat culpa exlcusiva pentru o calificare eronata a activitatii salariatului din acest punct de vedere apartine angajatorului. Nu se poate imputa salariatului sau fostului salariat ca nu a fost diligent in ce priveste corecta incadrare a activitatii sale in raport de actele normative referitoare la grupele de munca deoarece nu lui ii revine obligatia de a stabili locurile de munca ce se includ intr-o anumita grupa de munca. In speta, recurent, in calitate de fost angajator, avea aceasta indatorire.
de cele retinute prin sentinta civila nr. sentinta civila nr.4064/17.10.2005 pronuntata de Tribunalul B irevocabila prin Decizia civilă nr.3741/19.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Curtea constata ca recurentul nu a realizat o aplicare corecta a dispozitiilor legale privind incadrarea activitatii intimatului in grupa I de munca.
Aceasta a determinat si o aplicarea incorecta a regulilor de stabilire si calcul al drepturilor de pensie ale intimatului, care a fost astfel prejudiciat prin lipsirea pentru o perioada indelungata de timp de o parte importanta a pensiei ce i s-ar fi cuvenit prin valorificarea grupei I de munca.
Este nefondat argumentul recurentului in sensul ca intimatul nu a depus vreo diligenta din care sa reiasa ca este exceptat de la prevederile art. 52 alin 1 din legea nr. 164/2001 in conditiile in care a fost necesar sa formuleze actiune in justitie in vederea solutionarii pretentiilor legate de incadrarea in grupa I de munca, cererea sa fiind solutionata irevocabil dupa aproximativ 2 ani, iar eroarea de la care a fost declansat acest conflict apartine recurentului. In lipsa unei hotarari judecatoresti prin care sa se constate ca a lucrat in grupa I de munca, intimatul nu a putut obtine acest lucru, motiv pentru care Curtea apreciaza ca nu i se poate reprosa intimatului lipsa de diligenta sau pasivitate in valorificarea drepturilor prevazute de lege.
de acestea, sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 56 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, revizuirea drepturilor de pensie putand opera indiferent de imprejurarea daca decizia a fost sau nu contestata, asa cum sustine recurentul.
In consecinta, prima instanta a interpretat si a facut o aplicare corecta a dispozitiilor legale, astfel incat criticile recurentului sub acest aspect, pe care le incadram in dispozitiile art. 304 pct. 9 Cpc, sunt nefondate.
Analizand hotararea recurata si in raport de prevederile art. 3041Cpc, Curtea constata insa ca prima instanta a acordat in mod eronat dobanda legala de la data scadentei ficarei prestatii ce s-ar fi cuvenit intimatului cu titlu de pensie.
Astfel, cf. art. 1088.civ. "la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
Asadar, legiuitorul a stabilit cuantumul despagubirilor datorate pentru neexecutarea, executarea cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiilor banesti prin raportare la dobanda legala, aceste obligatii putand fi executate totdeauna in natura.
Or, potrivit legii, dobanda legala se acorda de la data cererii de chemare in judecata, iar nu de la scadenta, asa cum a procedat prima instanta, aceasta regula avand un caracter imperativ.
de acestea, in raport de concluziile raportului de expertiza contabila, Curtea constata ca intimatul este indreptatit la plata sumei de 27.815 lei, urmand ca dobanda legala sa fie calculata de la data de 09.01.2008, cand a sesizat instanta de judecata, pana la plata efectiva a debitului.
Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va fi obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 27.815 lei, reprezentând diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată pe perioada februarie 2005 - mai 2007, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data de 09.01.2008.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței civile nr.6925 din data de 11.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 27.815 lei, reprezentând diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată pe perioada februarie 2005 - mai 2007, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data de 09.01.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
15.05.2009
Jud. fond:;
Președinte:Daniela Georgeta EnacheJudecători:Daniela Georgeta Enache, Silvia Georgiana Ignat
