Obligație de a face. Decizia 2767/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.664/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.2767/
Ședința Publică din data de 28 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.6938 din data de 11.11.2008 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.20849/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative - având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns recurentul-reclamant și intimatul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 20.03.2009, de către intimatul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurentul-reclamant, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente adverse, cu precizarea că pe această cale partea intimată a solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ.
De asemenea, se mai arată că și recurentul-reclamant prin motivele de recurs formulate în cauză a solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea, constatând că în cauză ambele părți au solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6938/11.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția - a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În considerente a reținut că din înscrisurile de la dosarul cauzei rezultă că reclamantul este pensionar al Ministerului Internelor și Reformei Administrative și că este veteran de război decorat cu Medalia "Crucea Comemorativă" a celui de-al doilea război mondial din 1941-1945, beneficiar al rentei prevăzute de art. 14 din Legea nr.44/1994.
Din susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată confirmate de pârât prin întâmpinare rezultă că în perioada de la 01.03.2004 la zi, acesta a beneficiat de o rentă echivalentă cu 25% din solda de grad la minim, a unui sublocotenent.
Susținerile reclamantului, în sensul că, potrivit OUG nr. 12/2004 trebuia să beneficieze de o rentă egală cu solda de grad și de funcție la minim ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării sunt neîntemeiate, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 12 din Legea nr.44/1994, veteranii de război beneficiază de indemnizația și sporul lunar prevăzut din Legea nr.49/1991.
Potrivit art. 13 și 14 din Legea nr.44/1994, veteranii de război decorați beneficiază pe lângă drepturile de mai sus și de o rentă lunară, și de dreptul la împroprietărire cu o suprafață de teren, ambele diferențiate însă, în funcție de faptele de arme săvârșite pe câmpul de luptă, astfel cum sunt ele reflectate de diferitele ordine și medalii conferite.
Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr.44/1994, în cazul veteranilor de război decorați cu Medalia "Crucea Comemorativă" a celui de-al doilea război mondial 1941-1945, renta lunară este echivalentă cu 25% din solda de grad a un sublocotenent, în timp ce în cazul celor decorați cu ordinele și medaliile menționate la art. 13, ea este mai mare.
Prin G nr. 12/2004 s-a stabilit că rentele de mai sus vor fi calculate, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și de funcție, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării, urmărindu-se astfel ca toate rentele să fie calculate în funcție de veniturile unui sublocotenent al Ministerului Apărării și nu variat, în funcție de veniturile unui sublocotenent fie din Ministerului Apărării, fie din cadrul Ministerului Internelor și Reformei
Administrative, după cum beneficiarul este pensionar al uneia sau alteia din cele două instituții.
Atât din textul legal cât și din nota de fundamentare a OUG nr.12/2004, rezultă neechivoc că singura diferență de tratament pe care legiuitorul a dorit să o înlăture a vizat numai modul de stabilire a soldei de grad și/sau de funcție care va sta la baza calculării rentei și nicidecum să stabilească un cuantum egal al rentei pentru toți beneficiarii ei.
De altfel, o atare soluție nici nu ar fi fost posibilă și nici nu ar fi fost echitabilă deoarece, spre deosebire de indemnizația și sporul lunar prevăzute de Legea nr.49/1991 care reprezintă o recunoaștere a calității de veteran de război fiind dată numai în considerarea participării la război, având deci un cuantum egal pentru toți destinatarii, renta și împroprietărirea prevăzute de art. 13 și 14 din Legea nr.44/1994 sunt date în considerarea faptelor concrete de arme săvârșite de veteranii de război având deci un cuantum diferențiat, în funcție de contribuția adusă de fiecare, astfel cum este ea atestată de ordinele și medaliile obținute.
Că renta are un cuantum diferit pentru beneficiari, rezultă și din împrejurarea că cel de-al doilea drept special conferit de art. 13 și 14 din Legea nr.44/1994, cel la împroprietărirea cu diferite suprafețe de teren, nu a suferit nicio modificare, rămânând în continuare și după apariția OUG nr. 12/2004, variabil, în funcție de tipul de decorație dobândită.
Un alt argument în favoarea menținerii caracterului diferențiat al rentei și după apariția OUG nr. 12/2004 îl reprezintă utilizarea de către legiuitor în textul actului modificator a expresiei "după caz", aceasta arătând neîndoielnic că determinarea cuantumului rentei se va face diferit, fie în funcție de solda de grad, fie în funcție de solda de funcție, fie în funcție de ambele solde și în procente variabile.
Față de împrejurarea că reclamantul a încasat exact renta stabilită de art. 14 din Legea nr.44/1994, instanța a respins acțiunea de față ca neîntemeiată.
Împotriva sus menționatei hotărâri, a declarat recurs recurentul, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că prin acțiunea introductivă recurentul a solicitat ca, potrivit OUG nr. 12/2004, să beneficieze de o rentă egală cu solda de grad și de funcție, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ap. pe perioada martie 2004 și până în prezent.
Acțiunea reclamantului-recurent a fost respinsă de instanța de fond în mod nelegal, astfel că hotărârea este lipsită de temei legal și este dată cu aplicarea greșită a legii.
Deși însăși instanța de fond a făcut referire la OUG nr. 12/2004, care prevede în mod neechivoc și fără dubiu de interpretare la art. 14, că începând cu luna martie 2004, renta lunară prevăzută, la art. 13 și 14 se calculează, după caz, în funcție de nivelul soldei de grad și al soldei de funcție, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ministerului Apărării Naționale, stabilite conform legii, în cazul recurentului, cu totul surprinzător, acest text de lege nu a fost aplicat, cu motivarea că a încasat exact renta stabilită de art. 14 din Legea nr. 44/1994.
Instanța de fond în mod intenționat nu a făcut referire și la art. 141care a modificat art. 14 din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război recurentul urmând a fi judecat după acest nou text de lege.
Recurentul a apreciat că acest text de lege trebuie să fie aplicat uniform pentru toți beneficiarii acestei legi, cu interpretări diferite.
Recurentul a făcut aceasta susținere și a făcut dovada, prin depunerea unei hotărâri judecătorești din anul 2005, soluționată tot de către Tribunalul București, unde reclamantul din acea cauză a avut aceleași solicitări ca ale recurentului, și unde i s-a dat câștig de cauză, cu aceeași motivare, dar care în cazul recurentului, a dus la respingerea acțiunii promovate.
Prin urmare, a apreciat că recursul este întemeiat și drept consecință, solicită admiterea lui așa cum a fost formulat în scris.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este fondat.
Într-adevăr, prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii la data de 10.11.2008, în dosarul nr. 23/2008, s-a statuat că, în aplicarea unitară a legii, art. 141din OUG nr. 12/200, se interpretează în sensul că, începând cu luna martie 2004, renta lunară se calculează în funcție de solda de grad și/sau de funcție, la minim, ale unui sublocotenent din cadrul Ap. după distincțiile arătate la art. 13 și 14 din Legea nr. 44/1994 republicată.
S-a apreciat anume că interpretarea textului trebuie să fie conformă intenției adoptării lui, arătate în nota de fundamentare a OUG nr. 12/2004, în sensul de a stabili ca bază de calcul comună a rentei, solda (de grad ori de funcție) a unui sublocotenent din cadrul Ap. pentru că altfel, ar fi apărut diferențieri nejustificate între cei aflați în situați identice, dacă baza de calcul era diferită, constând fie în solda unui sublocotenent din cadrul Ap. fie a unui sublocotenent din cadrul altor sisteme militare, după sistemul de asigurări sociale căruia îi aparține veteranul.
În consecință, uniformizarea pe care a făcut-o OUG nr. 12/2004 a privit numai sistemul militar căruia îi aparține sublocotenentul a cărui soldă se ia drept criteriu de calcul comun, anume din cadrul Ap. fără a afecta distincțiile pe care le face art. 13 și 14 din lege, funcție de medaliile și distincțiile obținute, in sensul că renta veteranului se stabilește, după caz, fie în funcție de solda de grad, fie în funcție de solda de funcție, fie în funcție de ambele cumulate.
În speță, întrucât contestatorul a fost decorat cu Medalia "Crucea Comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941-1945", baza de calcul a rentei lunare o constituie numai solda de grad a unui sublocotenent din cadrul Ap. conform art. 14 din Legea nr. 44/1996, iar nu cumulul rezultat din conjugarea soldei de grad cu solda de funcție.
Reținând și că interpretarea conținută într-o decizie pronunțată de instanța supremă în interesul legii este obligatorie, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 329 alin. 3 pr. civ. în aplicarea art. 312 alin. 1 Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul împotriva sentinței civile nr.6938/11.11.2008, pronunțate în dosarul nr-, de către Tribunalul București - Secția a-VIII-a, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.04. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./29.04.2009
Jud. fond:
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
