Obligație de a face. Decizia 2786/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.415/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2786/
Ședința publică de la 29 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.6627 din data de 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.15927/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul,personal, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 22.04.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatului, cu BI seria - nr.- eliberat de Secția 17 la data de 09.07.1991.
Intimatul, personal, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6627/28.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis în parte acțiunea contestatorului, formulată în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, a obligat intimata la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului, prin valorificarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu 01.09.2005.
A respins acțiunea sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. -/21.11.1990 s-au deschis drepturile de pensie ale contestatorului în baza Legii nr. 3/1077 reținându-se un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 22 ani și 4 luni. Ulterior drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate în baza art. 95 din Legea nr. 19/2000 și a OUG nr. 19/2007 fiind emise mai multe decizii în care s-a menținut stagiul în grupa I de muncă, însă a fost utilizat la determinarea punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani,
Așa fiind, Tribunalul a reținut dispozițiile art. 2 alin.3 din nr.HG 1550/2004, constatând că în mod eronat intimata a utilizat în calculul punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, în loc de 20 de ani întrucât drepturile de pensie pentru limită de vârstă ale reclamantului s-au deschis în baza Legii nr. 3/1977 și acestuia îi este aplicabil art. 14 din Legea nr. 3/1977 care prevede un stagiu complet de cotizare de 20 de ani pentru o activitate desfășurată în grupa I de muncă cel puțin 20 de ani. Tribunalul a respins cererea de adăugare a unor perioade suplimentare la stagiul de cotizare în grupa de muncă cu motivarea că perioada prestată nu influențează calculul pensiei în condițiile în care contestatorul are deja întrunită condiția din art. 14 din Legea nr. 3/1977 cu privire la stagiul derogator complet de 20 de ani.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a formulat recurs motivat intimata care,întemeindu-se pe dispozițiile art.304 pct.9 și art. 3041Cod pr.civilă, a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, cu următoarea motivare:
Sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul aplicării greșite a prevederilor legale, întrucât, în cazul contestatorului, se aplică prevederile legii generale în vigoare la data respectivă - Legea nr. 3/1977, art. 8 alin. 2, în care se prevede un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și reducerea vârstei standard de pensionare nu a stagiului complet de cotizare. Așadar, prin decizia de recalculare a drepturilor de pensie contestată, în mod corect a fost luat în calcul un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, conform art. 2 alin. 3 din HG 1550/2004.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit mențiunilor din decizia de pensionare, acesta a realizat o vechime efectivă în grupa I de muncă de 22 ani și 4 luni.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat devechimea integralăîn muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare, în speță, față de data deschiderii drepturilor de pensie ale contestatorului, 1990, aceasta fiind Legea nr.3/1977.
În mod corect instanța de fond a apreciat că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, instanța supremă a decis în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel cum în mod just a reținut prima instanță.
Pentru considerentele expuse, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.6627 din data de 28.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.15927/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex.29.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
