Obligație de a face. Decizia 2806/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.332/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2806/
Ședința publică de la 29 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.7153 din data de 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.22313/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bși intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenta prin cererea de recurs dedusă judecății a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7153 din data de 18.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat intimata la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei prin valorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverințele nr. 1061-1 și 1061-2/04.03.2008 emise de SC SA, începând cu data de 1.07.2005 și la emiterea unei noi decizii în acest sens.
A obligat intimata la plata diferențelor de drepturi cuvenite conform sentinței, începând cu 01.07.2005 și a respins cererea privind anularea deciziei nr. 84859/30.06.2005, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Contestatoarei i s-a deschis dreptul la pensie la data de 01.01.1989, conform mențiunilor din copia deciziei de recalculare nr. 84859/30.06.2005 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3.
Prin urmare, contestatoarea este beneficiara procesului de recalculare reglementat de OUG nr. 4/2005, începând cu data de 01.07.2005, în raport de dispozițiile HG nr. 550/2005.
Prin decizia nr. 84859/30.06.2005 emisă de Casa de Pensii Sector 3, drepturile de pensie ale contestatoarei au fost recalculate, în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005, aprobată prin Legea nr. 78/2005, coroborate cu prevederile HG nr. 1550/2004 și ale HG nr. 550/2005, începând cu data de 1.07.2005, fiind stabilit un punctaj mediu anual recalculat în valoare de 1,02616 puncte.
Contestatoarea a formulat cererea de recalculare a pensiei, înregistrată sub nr. -/21.03.2008 la Casa Locală de Pensii Sector 3, însă intimata nu a făcut dovada soluționării cererii de recalculare, deși, de la data depunerii acesteia, s-a împlinit termenul prevăzut de art. 86 din Legea nr. 19/2000, în care trebuia soluționată, textul legal menționat aplicabil în cauză, în raport de dispozițiile art. 7 alin.5 din OUG nr. 4/2005.
Tribunalul a considerat că, în procedura de recalculare a drepturilor de pensie, veniturile evidențiate în adeverințele nr. 1061-1 și 1061-2 din 04.03.2008 eliberate de SC SA, trebuie luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru următoarele motive:
Potrivit mențiunilor din adeverința nr. 1061-2/04.03.2008 eliberată de SC SA, rezultă că partea contestatoare a realizat venituri suplimentare, conform adeverinței de venituri nr. 1061-1/04.03.2008, la retribuția tarifară de încadrare, respectiv la salariul de bază, care au fost incluse în baza lunară de calcul a CAS, conform Deciziei nr. 266/1949 și Decretului nr. 389/1972, prin care angajatorii au fost obligați să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 10% respectiv 15% asupra câștigului brut și respectiv net realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri iar pe toată durata angajării au fost achitate lunar cotele de CAS.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din OUG nr. 4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite înfostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Tribunalul a avut în vedere și dispozițiile art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005, care este în concordanță cu principiile instituite prin Legea nr. 19/2000.
Conform dispozițiilor art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 aprobată și modificată prin Legea nr. 78/2005, decizia de recalculare poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, cererile prevăzute la alin. 3 se soluționează în termenul prevăzut la art. 86 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, drepturile modificate acordându-se, prin derogare de la prevederile art. 95 și 169 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenului general de prescripție.
Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 2 lit. e) și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Concluzia primei instanțe a fost în sensul că veniturile suplimentare menționate în adeverințe trebuie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, independent de faptul că regimul juridic al contribuției de asigurări sociale din perioada în care aceste venituri au fost realizate diferă de cel din prezent, pentru că altfel, scopul declarat al procesului de recalculare, astfel cum este menționat în preambulul OUG nr.4/2005, și anume respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", nu ar mai fi realizabil iar în prestația de asigurări sociale stabilită nu s-ar reflecta prețul plătit pentru riscul asigurat.
Având în vedere dreptul beneficiarei prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, obligația intimatei de a face plata acestor drepturi, conform art. 24 lit. e din HG nr. 13/2004, împrejurarea că, prin nevalorificarea veniturilor amintite în calculul punctajului mediu anual, părții contestatoare i s-a achitat o pensie într-un cuantum mai mic decât cel legal cuvenit, ceea ce a determinat ca în patrimoniul contestatoarei să se producă un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, în raport de dispozițiile art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005, s-a dispus obligarea intimatei la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite conform sentinței, începând cu 01.07.2005.
Sub aspectul cererii de anulare a deciziei nr. 84859/30.06.2005, Tribunalul a constatat caracterul neîntemeiat al acesteia, față de împrejurarea că legalitatea și temeinicia deciziei contestate nu se poate aprecia decât prin raportare la actele care au stat la baza emiterii actului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 și 3041din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Casa de Pensii a Municipiului Baa rătat, în esență, că, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie, cu luarea în calcul a veniturilor suplimentare obținute de reclamantă, nesocotind, astfel, dispozițiile înscrise la pct. VI din Anexa la OUG nr.4/2005.
Potrivit art.164 alin. 3 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 1 iulie 1977, se înscriau salariile brute, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991, se înscriau salariile nete, iar de la data de 1 ianuarie 1991 salariile brute. De asemenea, a statuat legiuitorul că la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă
Din cele menționate anterior rezultă că la determinarea punctajelor anuale, este imperios necesar să se valorifice pe lângă salarii și sporurile caracter permanent, care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverința eliberată de unități conform legislației în vigoare.
Prin urmare a susținut recurenta veniturile suplimentare, obținute de reclamantă nu reprezintă sporuri cu caracter permanent ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art. 12, din Legea nr.57/1974, privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumera indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr.136/1976, pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile, nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale potrivit art.164, alin.1, din Legea nr. 19/2000.
Recurenta ca făcut referire și la decizia nr. 736/2006 a Curții Constituționale.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probelor, precum și o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, atunci când a obligat recurenta să țină seama la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei și de veniturile suplimentare evidențiate în adeverințele nr. 1061-1 și 1061-2/04.03.2008 emise de SC SA. (filele 13-14 din dosarul instanței de fond).
Așa cum corect a reținut prima instanță, adeverințele menționate atestă realizarea de către intimată, în perioada 1966-1989, a unor venituri suplimentare pentru care s-au virat contribuțiile de asigurări sociale, astfel cum se precizează în chiar cuprinsul adeverințelor emise de fostul angajator.
Având în vedere principiul contributivității, reglementat de art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, în mod corect s-a reținut de către prima instanță că acestea trebuie să fie avute în vedere la calculul drepturilor de pensie, indiferent dacă au avut caracter permanent sau nu, în raport de dispozițiile art. 78 din Legea nr. 19/2000. De altfel, angajatorul atestă că veniturile suplimentare menționate în adeverința 1061-1 au avut carater permanent, în sensul Legii nr. 49/1992.
La stabilirea drepturilor de pensie se impune să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele emise de angajatorul la care asigurata și-a desfășurat activitatea.
Instanța de fond în mod corect a procedat la o interpretare sistematică a dispozițiilor legale incidente, dând eficiență inclusiv principiilor egalității și contributivității, înscrise în art. 2 din Legea nr. 19/2000.
A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
În plus, decizia Curții Constituționale nr. 736/2006 prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor înscrise la punctul VI din Anexa OUG nr. 4/2005, nu este de natură să conducă la o altă concluzie.
Așa fiind, Curtea constată că, în cauză, nu se regăsește motivul de modificare a hotărârii atacate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
În privința motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 pr. civ. Curtea constată că recurenta nu a indicat în ce constă excesul de putere al primei instanțe, actul îndeplinit cu depășirea atribuțiilor ce i-au fost conferite de lege. Instanța de fond a soluționat cererea cu care a fost investită, exercitând controlul jurisdicțional, cu respectarea dispozițiilor art. 154 și 155 din Legea nr. 19/2000.
Pentru considerentele expuse, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe care o va menține, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.7153 din data de 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.22313/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.04. 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /:
2 ex./14.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
