Obligație de a face. Decizia 283/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 283
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta recurentă, împotriva sentinței civile nr. 750/PI/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat avocat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar chitanțe reprezentând chletuieli cu onorariu de avocat, apoi nemaifiind alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse.
CURTEA,
Deliberând constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr.750/19.02.2009, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA T, a obligat pârâta la către reclamant a sumei de 1.301, 53 lei cu titlu de debit și a sumei de 7.950 lei reprezentând diferență salarii cuvenite și neachitate; s-a respins petitul privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, au fost acordate cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate în cauză că nu au fost respectate dispozițiile art. 238 alin. 1 Codul muncii de către pârâtă referitoare la salariile de încadrare ale reclamantului și în raport de expertiza contabilă efectuată în cauză și a suplimentului de expertiză, instanța de fond a apreciat că în sarcina pârâtei se impune a fi stabilită obligația de plată către reclamant a sumei de 1.301,53 lei reținută în mod nejustificat, precum și a sumei de 7.950 lei diferențe de salariu brut neacordat pentru perioada octombrie 2007 - mai 2008.
Petitul privind daunele morale a fost apreciat ca fiind nedovedit în condițiile prevăzute de art. 1169 Cod civil.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare a cauzei cu privire la petitele din cererea de chemare în judecată reprezentând: debitul în sumă de 1.301, 53 lei și diferențele de salarii cuvenite și neachitate în sumă de 7.950 lei, precum și suma de 2630 lei cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs, hotărârea este criticată pentru nelegalitate arătându-se că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 22/1969, referitoare la garanția materială, iar pe baza expertizei contabile a stabilit o stare de fapt greșită apreciind că se impune obligația de plată a pârâtei cu titlu de debit fără a exista un act justificativ în aceste sens și cu ignorarea împrejurării dovedite de către pârâtă că debitul produs de către reclamant este cert lichid și exigibil astfel cum rezultă din procesele verbale de inventariere.
Referitor la al doilea motiv de recurs, se arată că diferența de salarii în cuantum de 7.950 lei stabilită de către instanță pe baza expertizei contabile este de asemenea netemeinic dispus de către instanță întrucât nu s-a ținut cont de faptul că pârâta nu mai avea ca activitate principală transportul de persoane, ci activități specifice agențiilor de turism, drept urmare contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi nu își mai avea aplicabilitate.
Prin întâmpinare, intimatul s-a opus admiterii recursului arătând că este neîntemeiat, iar motivele invocate de către recurentă nu justifică casarea parțială a hotărârii, cum greșit solicită recurentul.
Astfel, se arată că reținerile din salariu au fost efectuate cu titlu de debit, fără a exista o hotărâre judecătorească care să reprezinte titlu executor, iar drepturile salariale neachitate au fost stabilite prin expertiza contabilă.
garanției de 2.500 euro despre care face vorbire recurenta, reprezintă o altă instituție decât reținerile din salariu, astfel că nu este întemeiată nici această susținere din recurs.
Referitor la obiectul de activitate al pârâtei, se menționează că nu are relevanță susținerea recurentei în ce privește activitatea declarată la ORC ca fiind de turism, câtă vreme, în fapt, pârâta a declarat atât la T, cât și în fața instanței că desfășoară activitate de transport.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, raportat la art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prima instanță cu ocazia judecății a administrat proba expertizei contabile, însă nu a cenzurat obiectivele unei astfel de lucrări de specialitate față de obiectul dedus judecății, ceea ce a condus la o motivare contradictorie în fapt, cu privire la natura debitului și a obligației de plată în sarcina pârâtei, atât în ceea ce privește suma de 1.301,53 lei cât și a sumei de 7.950 lei.
Față de motivele de recurs privind obiectul de activitate al pârâtei, necombătute temeinic și legal de către intimată, se impune a se face dovada în acest sens prin depunerea certificatului de înregistrare la ORC T, cu toate mențiunile actuale, precum și contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi în vederea soluționării juste a cauzei.
Toate aceste obligații instanța de fond nu le-a respectat, a stabilit o stare de fapt neconformă cu realitatea, în lipsa tuturor probelor pertinente utile și concludente pronunțând astfel o hotărâre nelegală prin necercetarea fondului, ceea impune casarea hotărârii și trimiterea pentru reluarea judecăți în fond în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, urmând ca instanța de rejudecare să administreze probele menționate mai sus, după care să dispună efectuarea expertizei contabile cu luarea în considerare a probelor - înscrisuri menționate și stabilirea în concret a obiectivelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr. 750/PI/19.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond Tribunalul Timiș - secția litigii de muncă.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. S / 18.03.2010
Tehnored I/18.03.2010/2 ex
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
