Obligație de a face. Decizia 3065/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2571/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3065/
Ședința publică de la 06.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva decizie civile nr.1272/R/02.03.2009 pronunțate de Curtea de Apel București -Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul, personal, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că Tribunalul Bucureștia înaintat dosarul de fond nr.18438/3/AS/2008, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe contestația în anulare.
Contestatorul solicită admiterea contestației și trimiterea cauzei la instanța de recurs. Arată că decizia din 06.03.2007 nu este o decizie de admitere sau de respingere a cererii de pensionare emisă în baza art.86 din Legea nr.19/2000 ca să aibă termen de contestare potrivit art.87. Decizia de admitere a cererii de pensionare a fost emisă în data de 24.05.2000 și nu mai pot fi emise decât decizii de înlăturare a erorilor, conform art.89 din legea nr.19/2000.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin decizia civilă nr.1272/R/02.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel București - Secția a VII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins recursul formulat de către recurentul împotriva sentinței civile nr.6410 din data de 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului, ca nefondat.
În considerente a reținut că recurentul-contestator a investit instanța în prezenta cauză cu o cerere prin care a solicitat să se dispună anularea deciziei nr.-/06.03.2007 emisă de 2, obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii de stabilire corectă a drepturilor de pensii, cu luarea în considerare a tuturor drepturilor de natură salarială care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv obligarea pârâtei la plata diferențelor calculate între pensia cuvenită și cea efectiv încasată pe perioada 01.12.2001-01.02.2005, sume actualizate cu rata inflației.
În mod corect a reținut instanța că data de 16.05.2008 la care a fost formulată contestația împotriva deciziei nr. -/06.03.2007 (comunicată recurentului în cursul anului 2007, conform precizării sale) se situează mult peste termenul imperativ legal de 45 de zile stabilit prin art. 87 din Legea nr. 19/2000.
De asemenea, în mod corect a reținut Tribunalul că, în raport de obiectul, părțile și cauza cererii ce a formulat obiectul dosarului soluționat prin sentința civilă nr. 951/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, irevocabilă prin soluționarea recursului (decizia nr. 15/R/08.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Social), operează autoritatea de lucru în privința capătului de cerere referitor la obligarea Casei de Pensii la plata către recurentul-contestator a diferenței dintre pensia stabilită prin decizia nr. -/06.03.2007 și pensia efectiv încasată, pentru perioada 01.12.2001-01.12.2005, actualizată cu indicele de inflație.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. recursul a fost respins, ca nefondat.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII- Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-, contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1272/R/02.02.2009 pronunțată de această instanță, în dosarul nr-, întemeiată pe dispozițiile art. 317-321. pr. civ.
Contestatorul a arătat că, nu s-a respectat Convenția pentru apărarea drepturilor omului, ratificată de Parlamentul României cu Legea nr. 30 din anul 1994, care stabilește la art. 6, pct.1 că "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale". Contestatorul a cerut voie instanței de recurs să citeasca înscrisurile în apărarea cauzei, pentru a fi mai coerent. Inițial i s-a permis acest lucru, dar numai după câteva secunde, cu un ton dictatorial a fost oprit și acuzat că insultă instanța atunci când a dat citate din articole de lege, în aceste condiții recurentul nu a putut susține cauza.
Această intervenție, ca un exces de putere, nu este conformă cu art. 122, alin.1 din Codul d e procedură civilă care obligă părțile, inclusiv instanța, la păstrarea bunei-cuviințe.
Din înscrisurile pe care recurentul nu a fost lăsat să le citesc (filele 8, 9, 10 și 11, dosar ) rezultă că nu era nimic insultător la adresa cuiva.
Instanța de recurs a dat dovadă de abuz și exces de putere și prin faptul că nu a ținut cont de referirile exacte ale reclamantului la articole de legi favorabile cauzei, dând valoare și importanță discreționară și supremă sentinței civile nr. 6410/15.10.2008 a Tribunalului București, Secția a VIII-
Instanța de recurs nu a ținut cont de cererea reclamantului de a judeca acest caz prin prisma art. 89, alin.1 din Legea nr. 19/2000, cerere adresată atât instanței de fond (fila 3, pct.1, dosar ), cât și instanței de recurs (fila 3, ultimul paragraf, dosar ).
Curtea recunoaște că recurentul-contestator a cerut modificarea în tot a sentinței civile recurate și obligarea Casei de Pensii a Municipiului B să opereze modificările legale ale cuantumului pensiei pe perioada 04.2000 12.2005 "în temeiul art. 89, alin.1 din Legea nr. 19/2000". În continuare aceeași instanță concluzionează că "pe acest temei de drept a fost întemeiată cererea de chemare în judecată".
Instanța de recurs nu are nici un temei legal când consideră că Tribunalul a respins acțiunea "ca tardivă formulată", deoarece decizia din 06.03.2007 nu este o decizie de "admiterea sau respingerea cererii de pensionare" emisă în baza art. 86, alin.1 din Legea nr. 19/2000 ca să aibă termen de contestare cum este prevăzut în art. 87 din aceeași lege. Decizia de admitere a cererii de pensionare a contestatorului a fost emisă în ziua de 24.05.2000 altă decizie de pensionare pentru contestator care să se supună art. 86, alin.1 și art. 87 din lege, nu mai poate fi emisă pentru că acea decizie "admite cererea de pensionare a solicitantului ".
Rezultă că în cazul contestatorului, nu îi mai pot fi emise decât decizii de înlăturarea erorilor, conform art. 89, alin.1 din legea din 2000.
În dosarul nr. 13780/307 judecat la Tribunalul București, Secția a VIII-a cu sentința civilă nr. 951/26.09.07 a fost respinsă cererea contestatorului de a obliga să emită o altă decizie de corectare pentru înlăturarea unor erori neluate în seamă de decizia de corectare nr. - din 06.03.2009 motivul respingeri a fost că această decizie a rămas definitivă prin necontestare în termen. Însă Curtea prin decizia civilă nr. 15/R din 08.01.2008 a Secției a-VII-a motivează respingerea recursului, nu pentru că decizia a rămas definitivă prin necontestare, ci pentru că "toate aceste susțineri nu au făcut obiect al cercetării judecătorești în cauza de față, reclamantul neinvestind tribunalul cu o contestație împotriva deciziei de recalculare pentru a se pune problema punctajului și al cuantumului pensiei părții, ci cu o acțiune în pretenții în care instanța avea a cerceta dacă pensia determinată prin decizia din 06.03.07 a fost corect pusă în executare".
Așadar respingerea recursului în dosarul 13780 avut ca bază legală lipsa de procedură.
Contestatorul arata că decizia din 06.03.2007 a fost contestată în termen. Acest lucru reiese din sentința civilă nr. 1937 din 21.03.07 dată în altă cauză: "intimata (adică a depus la dosar decizia de pensionare din 06.03.2007, care se comunică în original contestatarului. După 29 de zile deci în termen contestatorul a contestat această decizie.
Casa de Pensii a Municipiului B nu a ridicat niciodată obiecțiunea că reclamantul a contestat în afara termenului decizia respectivă, nici în dosarul nr. 13780 și nici în dosarul de față.
Decizia emisă în ziua de 06.03.2007 nu se referă la nici un termen de contestare. Ea a fost emisă la 5 ani și 3 luni de la prima eroare constatată, decembrie 2001 încă o dovadă că această decizie are ca temei legal art. 89, alin.1 din Legea nr. 19/2000.
În cererea de chemare în judecată, în recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 6410, precum și în înscrisul depus la dosar, contestatorul a cerut ca această cauză să se judece în baza art. 89, alin.1 din Legea nr. 19/2000. Cu toate acestea, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 6410 și din decizia civilă nr. 1272/R judecata s-a făcut, eronat, pe baza art. 86, 87 și 88 din legea sus-amintită.
Instanța de recurs nu are nici un temei legal când consideră că Tribunalul în mod corect a admis excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 951/26.09.2007 în ceea ce privește "capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia stabilită prin decizia nr. - din 06.03.07 și pensia încasată pentru perioada 01.12.2001-01.12.2005, actualizată cu indicele de inflație deoarece:
Cererea de chemare în judecată din dosarul de față are o cauză diferită față de cea din dosarul 13780 înlăturarea erorilor în calculul pensiei contestatorului pe o perioadă extinsă - 01.04.2000-01.12.2005, descoperite ulterior emiterii deciziei din 06.03.2007.
Cauza din dosarul 13780 fost respinsă de instanța de fond pe motiv de necontestare în termen a deciziei din 06.03.2007, însă Curtea a respins recursul pentru alt motiv: lipsă procedură, deoarece contestatorul nu a investit instanța cu o contestație împotriva deciziei de recalculare "pentru a se pune problema cuantumului pensiei, ci cu o simplă acțiune în pretenții". Instanța de fond și cea de recurs, care a dat valoare și importanță discreționară și supremă sentinței civile nr. 6410/15.10.08 a Tribunalului București, Secția a VIII-a, nu au ținut cont de cererea contestatorului însoțită de trimiteri exacte la articole de legi favorabile cauzei, au emis hotărâri care nesocotesc cererea de obligare a pârâtului de înlăturare a erorilor în stabilirea cuantumului pensiei pe baza art. 89, alin.1 din Legea nr. 19/2000 pe perioada 01.04.2000-01.12.2005 care au produs un prejudiciu material în valoare de 69.500.000 lei vechi de aceea, contestatorul cere următoarele:
- înlăturarea excepției tardivității formulării contestației împotriva deciziei de recalculare nr. - din 06.03.07;
- înlăturarea excepției autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 951/26.09.2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 15/R/08.01.2008
- pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a -a, în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamant a diferenței dintre pensia stabilită prin decizia nr. - din 06.03.2007 și pensia efectiv încasată, pentru perioada 01.12.2001-01.12.2005, deoarece în cauza de față cererea de recalculare se referă la perioada 01.04.2000 - 01.12.2005;
- casarea sentinței civile nr. 6410/15.10.08, Secția a VIII-a, Tribunalul București și a deciziei civile nr. 1272/R, Secția a -a, Curtea de Apel București;
- trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
Examinând decizia civilă atacată cu contestație în anulare, sub aspectul motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondată contestația în anulare formulată potrivit considerentelor ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii:
Contestatorul si-a intemeiat cererea formulata pe dispozitiile art.318 alin.1 Cod procedura civila. Potrivit acestor dispozitii, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Din analiza deciziei atacate, Curtea constata ca instanta a analizat toate motivele de recurs si s-a pronuntat asupra legalitatii si temeiniciei sentintei atacate, fara a se putea retine incidenta in cauza a motivului de contestatie in anulare mentionat.
Astfel, instanta de recurs a analizat temeiul de drept retinut de Tribunal in motivarea sentintei si a constatat ca petentul investise instanta cu o contestatie impotriva deciziei nr.- din 06.03.2007 emisa de Casa Locala de Pensii Sector 2, aspect care rezulta din chiar cererea de chemare in judecata.
Instanta de recurs a analizat criticile formulate de recurent pe aspectul tardivitatii contestatiei formulate si a raspuns acestora, aratand ca în mod corect s-a reținut că data de 16.05.2008 la care a fost formulată contestația împotriva deciziei nr. -/06.03.2007 (comunicată recurentului în cursul anului 2007, conform precizării sale) se situează mult peste termenul imperativ legal de 45 de zile stabilit prin art. 87 din Legea nr. 19/2000.
Faptul ca instanta de recurs nu a retinut temeiul de drept invocat de catre recurent, respectiv art.89 alin.1 din legea nr.19/2000, ci a constatat ca este aplicabil art.87 din acelasi act normativ nu poate constitui motiv de contestatie in anulare, deoarece prin aceasta cale extraordinara de atac nu se poate tinde la reanalizarea legalitatii si temeiniciei unei hotarari irevocabile, contestatia in anulare fiind o cale de retractare pentru motive expres si limitativ prevazute de lege.
Curtea constata ca motivele dezvoltate de recurent in concluziile scrise se refera la acelasi aspect, respectiv netemeinicia si nelegalitatea dispozitiei instantei de fond care a admis exceptia tardivitatii si a respins contestatia impotriva deciziei mentionate ca tardiv formulata, precum si nelegalitatea solutiei pronuntate pe autoritatea de lucru judecat.
Instanta de recurs a analizat si existenta autoritatii de lucru judecat si a aratat că, în raport de obiectul, părțile și cauza cererii ce a formulat obiectul dosarului soluționat prin sentința civilă nr. 951/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, irevocabilă prin soluționarea recursului (decizia nr. 15/R/08.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Social), operează autoritatea de lucru în privința capătului de cerere referitor la obligarea Casei de Pensii la plata către recurentul-contestator a diferenței dintre pensia stabilită prin decizia nr. -/06.03.2007 și pensia efectiv încasată, pentru perioada 01.12.2001-01.12.2005, actualizată cu indicele de inflație.
In aceste conditii, prin prisma dispozitiilor art.318 Cod procedura civila, Curtea nu poate retine ca instanta de recurs a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Analizand recursul in decizia civilă nr.1272/R/02.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea a analizat toate motivele de recurs. Instanta de recurs nu este obligata sa raspunda separat la fiecare dintre argumentele invocate in dezvoltarea unui motiv de recurs, ci poate sa le grupeze pentru a raspunde la motivele invocate printr-un considerent comun.
Din cuprinsul deciziei contestate reculta ca instanta de recurs a sistematizat criticile formulate si, analizandu-le, a motivat concluzia la care a ajuns in legatura cu obiectul litigiului. Anularea unei decizii pronuntata de instanta de recurs, in temeiul art.318 Cod procedura civila, poate fi dispusa doar daca instanta nu a analizat deloc una din criticile formulate de recurent si, asa cum am aratat, acestea au privit doua aspecte: tardivitatea contestatiei împotriva deciziei nr. -/06.03.2007 si autoritatea de lucru judecat.
Faptul ca instanta de recurs nu a permis recurentului sa citeasca din inscrisurile invocate de acesta nu constituie un motiv prevazut de lege pentru contestatia in anulare.
În speța dedusă judecății, prin contestația în anulare formulată se tinde în realitate la reexaminarea recursului, respectiv a modului de soluționare a excepției tardivitatii si autoritatii de lucru judecat și reinterpretarea normelor de lege deduse judecății, critici ce nu pot fi primite. Aceasta, întrucât prin dispozițiile art.318 Cod procedură civilă nu s-a urmărit să se deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, pe motivul că s-au interpretat eronat dispozițiile legale aplicabile speței deduse judecății.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.318 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată contestatorul împotriva decizie civile nr.1272/.03.2009 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 06.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./22.05.2009
Jud. recurs:
.
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy, Maria Ceaușescu
