Obligație de a face. Decizia 346/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.346
Ședința publică din data de 20 februarie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B, str. -,.7E,.6,.21, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1141 din data de 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata SC SA B, cu sediul în B,--3, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant, personal, lipsind intimata-pârâtă SC SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recursul este motivat și a fost declarat în termen.
Recurentul-reclamant având cuvântul depune la dosar un set de acte, respectiv: două declarații ale numiților și și un raport de expertiză judiciară întocmit de expertul contabil în dosarul nr- al Tribunalului Buzău. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-reclamant având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând obligarea pârâtei să-i recunoască ca perioadă lucrată în grupa I de muncă perioada 7.08.1972 -27.01.1975; 9.07.1976 -1.02.1979; 1.02.1980 -1.04.1992 și în continuare până la 1.04.2001, perioadă încadrată de pârâtă în grupa I de muncă în proporții de 80%, în realitate fiind încadrat în grupa I de muncă 100%.
În motivarea acțiunii reclamantul a relatat instanței faptul că încadrarea în grupa de muncă pentru perioada respectivă este greșită, deoarece în acea perioadă a lucrat în aceleași condiții tot la mecano-energetic care, în conformitate cu anexele la. se încadrează tot în grupa I de muncă.
La menționarea grupei în carnetul de muncă, pârâta a interpretat greșit un act care a produs efecte până în 1992, mai exact Contractul Colectiv de Muncă, prin care reprezentanții salariaților și cei ai patronatului au stabilit activitățile pentru care se acordă grupa I și II de muncă. La punctul 9 se precizează că formațiile, și alt personal care lucrează în aceleași condiții cu muncitorii de bază la cuptoarele de topit sticlă și instalațiile de geam reflex 80% din timpul lucrat, conform Ordinului 279 Anexa 1 poziția 4, fără să se ia în considerare faptul că pentru acest personal se acordă grupa I de muncă în proporție de 80%. De asemenea, pentru perioada lucrată de după 1992 societatea nu i-a mai acordat grupa I de muncă, deși condițiile de muncă au rămas neschimbate.
Prin sentința civilă nr.1141/12.11.2008 Tribunalul Buzăua respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantului, în perioada 7.08.1972-27.01.1975 acesta a lucrat în cadrul unității pârâte ca electrician, în perioada 9.07.1976-1.02.1979 ca electrician, electrician securit; în 1.02.1980-1.04.1992 electrician, automatist, automatist, iar după 1992 (1.04.1992 -1.04.2001), ca automatist, automatist categorie specială.
Pentru perioadele 7.03.1972-27.01.1975 și 9.07.1976-1.02.1979 societatea i-a acordat grupa I de muncă în procent de 80% conform Ordinului 279/1995, Anexa 1 poziția 5 (5 ani și 12 zile); pentru perioada 1.02.1980 -1.04.1992 tot grupa I de muncă în procent de 80%, conform Ordinului 279/1995, Anexa I, poziția 4 (12 ani și 2 luni), iar pentru perioada 1.04.1992 -1.04.2001, i-a fost acordată grupa a I -a de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, poziția 97 din Anexa II, punctele 3,4,6,10 (8 ani 11 luni).
Potrivit Ordinului 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I și II de muncă se face de conducerea unității împreună cu sindicatul.
Încadrarea în grupa I de muncă în procent de 80% în ceea ce-l privește pe reclamant, s-a făcut avându-se în vedere că în funcția pe care a deținut-o de electrician deservea și secții precum șlefuire sau cuptoarele de topit sticlă unde condițiile de muncă erau mai grele, însă timpul efectiv lucrat nu justifica acordarea procentului de 100% încadrare de care beneficiau numai cei care lucrau în acele sectoare permanent.
În baza Ordinului 50/1990 conducerea unității și sindicatul în contractul colectiv de muncă 2000-2001, la art. 33, au stabilit încadrarea în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, conform legislației muncii în vigoare prevăzută în Ordinele 50/1990, 125/1990 și 279/1990. Anexa 7 din contractul colectiv de muncă nu a stabilit că pentru pozițiile 9 și 15 se va acorda grupa I de muncă 80% din timpul lucrat numai până la 1.04.1992 și pentru personalul care la data de 1.07.1999 era salariat la SC SA Din mențiunile carnetului de muncă al reclamantului, rezultă că acesta a lucrat ca electrician, electrician securit, iar art. 33 din contractul colectiv de muncă prevede acordarea grupei I de muncă în procent de 80%, dar numai până la data de 1.04.1992.
Din aceste considerente tribunalul a reținut că este corectă încadrarea făcută de societatea pârâtă de acordare a grupei I de muncă în procent de 80% dar numai până la data de 1.04.1992 conform anexei 7 pct. 9 din Ordinul 279/1995 și art. 33(1) al.2 din CCM.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că în cauză se aplică Ordinul 50/1990 Ordinul 279/1990.
Mai susține recurentul că societatea nu a probat că după 1.04.1992 și-ar fi schimbat locul de muncă și că, în mod eronat, instanța nu a îndepărtat o convenție nelegală între societate și sindicat.
De asemenea se arată că nu s-a probat faptul că societatea a redus activitatea și, pe cale de consecință și noxele.
Mai susține recurentul că nu i s-a comunicat CCM, astfel că nu a cunoscut convenția dintre sindicat și societatea, convenție ce-i afectează drepturile.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este nefondat.
Potrivit Ordinului 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I și II de muncă se face de conducerea unității împreună cu sindicatul.
Reprezentanții salariaților și conducerea unității, au stabilit încadrarea personalului în grupele I și II de muncă, fără a exista obiecțiuni sau divergențe iar înțelegerea lor a fost concretizată în contractul colectiv de muncă.
În conformitate cu prevederile art. 236 al.4 din Codul Muncii, contractul colectiv de muncă reprezintă legea părților, iar efectele lui produc efecte pentru toți salariații.
Prin urmare, încadrarea în grupele de muncă s-a făcut cu respectarea ordinelor invocate de recurent și a contractului colectiv de muncă, astfel că apare ca nefondată critica formulată de recurent, în sensul că prevederile CCM sunt contrare ordinelor 50/1990 și 279/1990.
Atâta vreme cât ordinele invocate stabilesc faptul că sindicatul și conducerea unității stabilesc încadrările în grupele de muncă se constată că hotărârile luate de aceștia nu contravin actelor normative și nu apar ca nelegale.
Nu poate fi reținută nici critica prin care recurentul arată că nu i s-a comunicat CCM, deoarece negocierea și semnarea contractului a fost făcută de sindicat, mandatat de salariați pentru a le reprezenta interesele, astfel că nu există obligativitatea comunicării CCM personal fiecărui salariat.
În ce privește reducerea activității societății intimate, acest fapt nu are relevanță în cauză, atâta vreme cât există un CCM, negociat și însușit de angajator și salariați, CCM ce stabilește condițiile și modalitatea de încadrare în grupe de muncă.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B, str. -,.7E,.6,.21, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1141 din data de 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata SC SA B, cu sediul în B,--3, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
Grefier,
Fiind în CO se semnează
de primul grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.
2 ex./18.03.2009
f- - Tribunalul Buzău
G
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
