Obligație de a face. Decizia 3656/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1069/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3656R
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.60 din 06.01.2009 pronunțată de Tribunalul București secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.25197/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata, având ca obiect-obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Intimata, prin avocat, depune concluzii scrise.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimata, prin avocat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în concluziile scrise, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.60 /06.01.2009. Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea precizată formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie, prin valorificarea veniturilor evidențiate în adeverințelor nr.519 și 520 din 26.05.2005 emisă de, începând cu data de 01.09.2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la intimata a refuzat recalcularea pensiei contestatoarei pentru limită de vârstă și vechime integrală cu luarea în calcul a unei serii de drepturi salariale suplimentare realizate de petentă, menționate în adeverințele nr.519 și 520 din 26.05.2005 emisă de,
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termenul legal, recurs motivat pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, întemeindu-se pe dispozițiile art.304 pct. 4 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, a susținut că, instanța fondului nu a avut în vedere mențiunile pct. VI din Anexa OUG nr.4/2005,precum și că în raport de dispozițiile art. 164 alin 1 din Legea nr. 19/2000,și ale Decretului nr. 92/1976, dovada vechimii în muncă și duratei de asigurare se realiza cu mențiunile carnetului de muncă în perioada anterioară datei de 01.04.2001; pentru perioada ulterioară datei de 1.04.2001 pensia se determină prin raportarea numărului de puncte realizate lunar la salariul mediu brut lunar din luna respectivă iar mențiunile carnetului de muncă se înscriu în conformitate cu dispozițiile Decretului nr. 92/1976 și ale Ordinului nr. 136/1976 privind metodologia de aplicare a acestui act normativ.
Recurenta mai susținut că, prima instanță nu a avut în vedere disp.art 12 din Legea nr.57/1994 din care rezulta că veniturile realizate în acord global și prime reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut,prin urmare,parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare (nefiind înscrise în carnetul de muncă), astfel încât nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie; în acest sens este și decizia Curții Constituționale nr. 736/26.10.2006.
În opinia recurentei nu pot fi reținute hotărîrile pronunțate în spețe similare întrucît în sistemul de drept român precedentul judiciar nu constituie izvor de drept.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate și în raport de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Adeverințele nr.519 și 520 din 26.05.2005 emisă de, atestă împrejurarea că intimata a realizat venituri suplimentare care au fost incluse în baza de calcul pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale conform dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972, art.23 al.1 lit.a din Legea nr.19/2000 și art.19 lit.a,b,e,h din Ordinul nr.340/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 164 alin 1 din Legea nr. 19/2000 la determinarea punctajelor anuale,pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă iar potrivit alin 3 al aceluiași act normativ la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare;în raport de aceste dispoziții în mod corect instanța fondului a luat în considerare adeverința în discuție ce atesta împrejurarea că intimata a realizat venituri suplimentare în perioada 1966-1996 deci anterior intrării în vigoare a legii,adeverința susmenționată cuprinzând mențiunile obligatorii privind denumirea unității, veniturile realizate,perioada realizării acestora și achitarea contribuției de asigurări sociale.
Aceste venituri suplimentare atestate de susmenționata adeverință, ce cuprind și salariile obținute ca urmare a muncii în acord global au fost evidențiate în adeverințe eliberate de angajator conform dispozițiilor art.160 al.5, art.161 al.2 din Legea nr.19/2000 și art.40 Cap.VIII din Ordinul nr.340/2001, astfel că în mod corect prima instanță le-a avut în vedere dând eficiență principiului contributivității prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, în raport de care se impune ca toate veniturile obținute de contestator și pentru care s-au calculat și achitat contribuția de asigurări sociale să fie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie.
Numai în aceste condiții sunt respectate și principiile solidarității sociale și cel al obligativității reglementate de dispozițiile art.2 lit.c și d ce impun la asigurații ce au contribuit la sistemul public de asigurări sociale să beneficieze de drepturile de asigurări sociale corelative.
Nefiind luate în considerare de către recurenta Casa de Pensii a Municipiului B la calculul drepturilor de pensie cuvenite intimatei, aceste venituri au determinat diminuarea nejustificată a acestor drepturi și la încălcarea dispozițiilor art.2 din legea nr.19/2000, neputând fi primite susținerile recurentei referitoare la greșita luare în considerare a adeverințelor ce suplinesc omisiunile din carnetul de muncă al petentei.
Dispozițiile de principiu instituite de actul normativ cu forță juridică superioară care este art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, sunt aplicabile cu prioritate în raport de dispozițiile OUG nr.4/2005, nefiind acceptabilă situația în care la determinarea cuantumului drepturilor de asigurări sociale să nu se ia în considerare sumele reprezentând venituri suplimentare ce au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, cu atât mai mult cu cât aceste venituri realizate de intimată ca urmare a muncii în acord au avut un caracter de continuitate evident.
Mai mult, prin decizia Curții Constituționale nr. 736/24.10.2006 s-a statuat că pct. VI din Anexa OUG nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public este conform cu legea fundamentală, deoarece dispozițiile menționate ale OUG nr. 4/2005 nu modifică cu caracter retroactiv legislația anterioară, iar verificarea împrejurărilor dacă veniturilor obținute de asigurat au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și dacă s-au încasat CAS-uri pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual constituie probleme de aplicare a legii și de fapt în cazuri concrete, individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești; în consecință, contrar susținerilor recurentei, în mod legal a apreciat instanța fondului că prin neluarea în considerare a veniturilor menționate în adeverințele susmenționate s-au diminuat drepturile de pensie cuvenite intimatei și sub acest aspect criticile recurentei fiind nefondate.
În fine sunt nefondate și susținerile recurentei referitoare la reținerea de către instanța fondului a relevanței unor hotărîri judecătorești pronunțate în spețe similare întrucît prima instanță, și-a întemeiat soluția pe interpretarea și aplicarea unor dispoziții legale,menționate mai sus iar nu pe argumentul de practică judiciară după cum fără temei se susține prin motivele de recurs.
Pentru aceste considerente, Curtea văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.60 din 06.01.2009 pronunțată de Tribunalul București secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.25197/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 22.05.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex/19.06.2009
Jud. fond: /
Președinte:Nițu Petronela IuliaJudecători:Nițu Petronela Iulia, Scrob Bianca Antoaneta
