Obligație de a face. Decizia 3803/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1478/2009
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3803/
Ședința publică de la 27 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.131 din data de 08.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.46613/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:" obligația de a face - emitere decizie".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata, personal, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 20.05.2009, întâmpinare din partea intimatei.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatei, cu BI seria - nr.- eliberat de Secția 7 la data de 16.07.1996.
Intimata, personal, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatei cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimata, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 131/08.01.2009 Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B, a obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.11.2008 cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 1885/14.10.2008 emisă de Institutul Național al SA.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că pârâta nu a soluționat cererea reclamantei, înregistrată la intimată la data de 15.10.2008, de recalculare a pensiei cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare atestate prin adeverința nr. 1885/14.10.2008 emisă de Institutul Național al SA.
Tribunalul a reținut că retribuirea în acord global și plata de prime presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevede că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Tribunalul a invocat și dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389/1972 în acest sens.
În privința formelor de retribuire în acord și prime se menționează în anexa 1 Ordonanței de Urgență nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarif sau cote procentuale, premiile anuale sau premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială (dreptul comun în materie) dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Acest principiu este consacrat expres de art. 2 din Legea nr. 19/2000 care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat de către Tribunal că în speță au aplicabilitate aceste dispoziții legale cu valoare de principiu, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat. Ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global și prin plata de prime anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii să fie avute în vedere toate veniturile realizate, întrucât soluția legislativă trebuie să fie aceeași, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri.
Pârâta trebuie să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public (formele de retribuire în acord și prin plata de prime, într-adevăr, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă, conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul de pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurările sociale, or, acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar), în considerarea prevederilor legale și a adeverinței eliberate de fostul angajator al reclamantei, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat.
Tribunalul a făcut aplicarea art. 89 alin.1 din Legea nr. 19/2000, întrucât a apreciat că principiul contributivității primează față de caracterul permanent sau nepermanent al acestor venituri, astfel încât a admis cererea.
Împotriva hotărârii a declarat recurs intimata Casa de Pensii a Municipiului B, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 9 și 304/1 Cod pr.civilă cu motivarea că veniturile realizate în acord global reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, astfel încât acestea nu pot fi luate în considerare la calculul pensiei și a invocat dispoz. art. 4 din Legea nr. 2/1983, susținând că s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a dispus includerea în baza de calcul a pensiei a sumelor obținute în sistemul acordului global.
Recurenta a susținut că aceste venituri nu au un caracter permanent, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei și nu sunt prevăzute expres de actele normative aplicabile.
Curtea constată că susținerile recurentei sunt nefondate, în condițiile în care acordul global a fost un mod de salarizare specific domeniului de activitate în care a lucrat contestatoarea, având un caracter permanent, iar pentru aceste drepturi salariale, care erau incluse în câștigul brut realizat de personalul salariat, angajatorul era obligat să verse o contribuție de 15 % la bugetul asigurărilor sociale de stat, conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972. De altfel, angajatorul a precizat că pentru aceste venituri s-au achitat cotele CAS, astfel că ele pot fi incluse în baza de calcul a pensiei având în vedere principiul contributivității reglementat de art. 2 lit.e din Legea nr. 19/2000.
Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale referitoare la constituirea bazei de calcul a pensiei, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-a achitat CAS reprezentând o discriminare a persoanelor contribuabile în acest sistem, față de ceilalți contribuabili.
Prin urmare, Curtea constată că recurenta nu a făcut dovada, prin susținerile din recurs, cu privire la existența unor cauze de nelegalitate sau netemeinicie ale sentinței instanței de fond, motiv pentru care, în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.131 din data de 08.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.46613/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2.ex./25.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
