Obligație de a face. Decizia 3891/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1041/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3891/
Ședința publică din data de 28 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.7495 din 03 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.21368/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, având ca obiect - obligația de a face.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 21.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 28.05.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7495/03.12.2008 pronunțată în dosarul nr.21368/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost cadru în activitate în perioada 23.08.1966-31.08.1972, fiind trecut în rezervă, prin aplicarea prevederilor art.43 lit.h din Statutul corpului ofițerilor, beneficiind de pensie militară de invaliditate, în perioada 01.06.1973-01.03.1978, fiind repus în plată cu pensie militară la data de 01.04.1988, iar de la data de 01.08.1999 optând pentru pensie civilă.
Decizia nr.74394/14.02.2008 a fost emisă de A ca urmare a revizuirii vechimii totale în serviciu a reclamantului, la 39 de ani, în temeiul adeverinței nr.32390/14.12.1972 emisă de IPJ Noile drepturi s-au acordat începând cu data de 01.01.2008, în baza art.III din Legea nr.90/2007 pentru completarea art.9 din Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat.
După trecerea în rezervă, contestatorul a realizat vechime în muncă, valorificată în sistemul militar d e pensii, conform cererii adresate la data de 21.01.2000, în temeiul art.5 din Decretul nr.214/1977, în vigoare la acea dată, fiind emisă Decizia nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, ce se aplică numai pentru deschideri de drepturi de pensie realizate după acea dată, și care stabilea că, pentru acordarea pensiei pentru cadrele militare care la data trecerii în rezervă nu îndeplineau condițiile pentru acordarea acestui tip de pensie, se aplică numai prin luarea în considerare a vechimii în serviciu prevăzută de art.17 din Legea nr.164/2001.
Ca atare, tribunalul a apreciat că aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile reclamantului, pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr.164/2001 și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate. . criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurentul susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că prima instanță nu a luat în considerare temeiul legal al cererii sale, respectiv art.36 din Legea nr.164/2001, raportat la care a solicitat transformarea pensiei sale din pensie de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă. S-a nesocotit astfel că acest text impune obligatoriu exprimarea opțiunii sale pentru obținerea pensiei militare de serviciu pentru limită de vârstă, opțiune exprimată la împlinirea vârstei de 62 de ani de către recurent.
Situația sa nu poate fi confundată cu a altor persoane ce au părăsit instituția militară din alte motive și cărora li se impun o serie de condiții - vechime de cel puțin 15 ani lucrați ca militar. Nelegal prima instanță a preluat apărările intimatei, în sensul că i-ar fi valorificat cei 28 de ani lucrați în alt sistem de asigurări sociale. Această apărare nu are nici un suport probatoriu, întrucât adeverința nr.32290/2007, pretinsă a fi emisă de IPJ T, ce atestă o vechime de 39 de ani în cadrul acesteia,nu a fost anexată cauzei, o eventuală adeverință nu putea evidenția decât 8 ani, 11 luni și 16 zile, perioadă realizată efectiv ca stagiu de cotizare în unitatea sus menționată (IPJ T). Totodată, nu a fost atașată cauzei nici cererea sa de înscriere la pensie militară de serviciu.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrările dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul pentru considerentele de fapt și de drept ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prima instanță a pronunțat sentința atacată cu nerespectarea normelor de drept material incidente în cauză, respectiv nart.36 din Legea nr.164/2001, întrucât recurentul pretinde că avea dreptul și pârâta trebuia să-i transforme pensia de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă la data de 11.07.2001, dată la care a împlinit vârsta de 62 de ani și putea beneficia de reglementările noi legi a pensiilor militare - Legea nr.164/2001.
Nu pot fi reținute astfel susținerile primei instanțe în sensul că prevederile Legii nr.164/2001 nu i-ar fi aplicabile contestatorului, deoarece pensionarea sa s-ar fi realizat sub imperiul Decretului nr.214/1977.
Sub imperiul legislației anterioare acesta a beneficiat de pensie de invaliditate; ori, la data îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru acordarea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă îi sunt aplicabile dispozițiile legii sus menționate.
Aceasta se impunea a verifica prima instanță raportat la temeiul juridic invocat, dacă la data solicitării, în situația în care se confirmă o astfel de solicitare, respectiv existența unei cereri de transformare a pensiei de invaliditate stabilită sub imperiul Decretului nr.214/1977 în pensie militară pentru limită de vârstă, acesta îndeplinea condițiile necesare pentru trecerea de la pensie de invaliditate, la pensie pentru limită de vârstă. Prima instanță nu a analizat îndeplinirea acestor condiții, ceea ce echivalează cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.129 alin.ultim Cod pr.civilă, neintrând în cercetarea fondului sub aspectul în discuție, ceea ce impune a face aplicațiunea art. 312 alin.5 Cod pr.civilă, cu consecința casării hotărârii recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare.
În acest fel se asigură posibilitatea unei juste și integrale soluționări a pricinii (având în vedere că se solicită și repunerea în drepturile de pensie cuvenite),iar părțile din proces nu sunt lipsite de un grad de jurisdicție. Cu prilejul rejudecării,instanța de retrimitere va pune în vedere intimatei să anexeze actele ce au stat la baza emiterii deciziei nr.303/24.04.2008 a intimatei contestată în cauză, inclusiv cererea adresată de recurent Casei de Pensii la data de 21.01.2000, la 11.07.2001 de transformare a pensiei sale de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă, adeverința nr.32290/14.12.2007 emisă de IPJ T, întrucât emitentul acesteia este o unitate din subordinea sa, înscrisuri absolut necesare soluționării pricinii și contestate sub aspectul conținutului lor de același recurent.
Instanța de rejudecare va verifica dacă la revizuirea drepturilor de pensie, prin Decizia nr.303/24.04.2008 contestată în cauză, s-au analizat eventualele erori pretinse de contestator, erori ce se impuneau a fi cercetate, în baza art.56 din Legea nr.164/2001, având în vedere că se pretinde greșita înscriere a vechimii în serviciu. Instanța de retrimitere va pune în discuție și efectuarea unei expertize contabile de specialitate, constatând că se solicită și repunerea în drepturile de pensie neacordate, probă inadmisibilă în calea de atac a recursului, conform art.305 Cod pr.civilă.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.5 Cod pr.civilă va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.7495 din 03 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.21368/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./23.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
