Obligație de a face. Decizia 5037/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1358/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5037/
Ședința publică din data de 07 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul-intimat Serviciul Român de Informații Prin 0198 împotriva sentinței civile nr.7309 din data de 25.11.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.22363/3/, în contradictoriu cu intimatul-contestator - având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-intimat Serviciul Român de Informații Prin 0198 prin consilier juridic d-nul cu împuternicire de reprezentare juridică aflată la fila 17 dosar recurs înregistrată sub nr.- din 25.05.3009, lipsind intimatul-contestator.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul-intimat Serviciul Român de Informații Prin 0198 B prin consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentului-intimat în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurentul-intimat Serviciul Român de Informații prin 0198 B, prin consilier juridi, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a hotărârii judecătorești recurate, conform dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod proc. civ. întrucât în opinia sa, hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea, respectiv aplicarea greșită a legii.
Astfel, solicită a se constata faptul că potrivit prevederilor art. 15 din Legea nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, cadrele militare care la data trecerii în rezervă nu îndeplinesc condițiile de acordare a unei pensii, dar au o vechime în serviciul militar d e cel puțin 15 ani pentru bărbați și 10 ani pentru femei, beneficiază de pensie militară de stat la împlinirea vârstelor standard prevăzute în Legea nr.19/2000, proporțional cu numărul anilor de serviciu militar.
De asemenea, art. 41 din Legea nr.19/2000 statuează la alin.(1) faptul că pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public, iar la alin.(2), se statuează faptul că vârsta standard de pensionare de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați.
Prin urmare, nici dacă ar fi beneficiat de reducerea vârstei standard de pensionare în sistemul public, ca urmare Casa de Pensii a Municipiului B și-ar fi desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă, nu ar fi putut benefica de dispozițiile art. 42 din Legea 19/2000.
Așa fiind, apreciază că argumentele reținute de către instanța de fond contravin dispozițiilor art. 50 alin.(1) din Legea nr.19/2000.
privește solicitarea intimatului de a i se lua în calcul la stabilirea vechimii perioada cât a urmat cursurile facultății și a îndeplinit stagiul militar, recurentul-pârât prin consilier juridic arată că, potrivit datelor înscrise în fișa de pensie, intimatului i s-a luat în calcul atât perioada cât a urmat cursurile la zi ale facultății cât și cea în care a îndeplinit stagiul militar obligatoriu, însă nu și sporul pe care l-ar fi primit dacă își desfășura activitatea în condiții deosebite de muncă.
Referitor la ajutorul în condițiile prevăzute de art.19 din HG nr.0309/1991, acesta nu a fost luat în calcul pentru perioada pretinsă, întrucât intimatul nu a făcut dovada celor afirmate.
Față de aceste considerente, față de cele dezvoltate în scris, recurentul-intimat prin consilier juridic concluzionează în sensul admiterii recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7309/25.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a-VIII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul Serviciul R de Informații; a obligat intimatul să acorde pensie de serviciu militară în bază art. 15 din Legea 164/2001 și să emită decizie de pensionare în acest sens, începând cu 01.08.2004.
A obligat intimatul la plata drepturilor de pensie cuvenite conform deciziei ce se va emite conform actualei sentințe, începând cu 18.01.2005.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune aferent perioadei 07.07.2004-18.01.2005 și a respins cauza sub acest aspect, ca prescrisă, iar sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.
În considerente a reținut că recurentul-contestator a trecut în rezervă la 30.01.1991, având o vechime ca militar d e 16 ani, 10 luni și 2 zile, o perioada de 7 ani și 6 luni spor pentru condiții speciale de muncă, o perioadă asimilata de 3 ani și 11 luni, totalizând o vechime în serviciu de 28 ani 3 luni și 2 zile, întregită la 28 de ani, perioada prestată ca militar în grupa I fiind de 15 ani, 7 luni și 7 zile.
La data de 6.07.2004 contestatorul a solicitat printr-un memoriu -T, înregistrat sub nr. 50835, acordarea pensiei de serviciu anticipate.
Intimatul a răspuns acestei solicitări în sensul că nu poate să dea curs favorabil solicitării, deoarece nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 15 din Legea 164/2001, conform Anexei nr. 9 din Legea nr.19/2000, urmând să beneficieze de pensie militară de serviciu în luna mai 2015.
Prin decizia nr. 88749/24.09.2007, contestatorului i-a fost acordata pensie de serviciu militară începând cu 01.10.2007, reținându-se o vechime totala în serviciu de 28 de ani, o vechime ca militar d e 16 ani, 10 luni 2 zile, o perioada asimilata de 3 ani și 11 luni și un spor pentru grupa Ia de munca de 7 ani și 6 luni.
Împotriva acestei decizii s-a formulat contestație ce a fost soluționata prin Decizia nr. 17/07.12.2007 în sensul că a fost menținută decizia de pensie nr. 88749/24.09.2007 cu motivarea ca pensia acordata conform acestei decizii a fost acordată în mod corect.
În mod nelegal intimatul nu a acordat pensie de serviciu militară în baza art. 15 din Legea nr.164/2001 începând cu 01.08.2004 ( ca răspuns al memoriului formulat la 06.07.2004), deoarece conform art. 15 din Legea nr.164/2001 anterior modificării prin OUG nr.77/28.06.2007, contestatorul se putea pensiona la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzute de Legea nr.19/2000.
Prin vârstă standard de pensionare prevăzută de Legea nr.19/2000 se înțelege nu doar vârsta prevăzuta pentru condițiile normale de muncă, ci și vârsta standard redusă ca beneficiu al prestării unor stagii în grupele de muncă, astfel că, conform Anexei nr. 3 din Legea nr.19/2000, instanța are în vedere această anexa și nu anexa 9 din Ordinul nr.340/ 2001, ce prevede că vârsta standard de pensionare pentru contestator este de 62 ani și 5 luni, iar pentru cei 15 ani prestați în grupa I de muncă contestatorul poate beneficia de o reducere de 8 ani, astfel că se putea pensiona la împlinirea vârstei de 54 ani și 5 luni.
Față de cele reținute mai sus, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat intimatul să acorde pensie de serviciu militară în baza art. 15 din Legea nr.164/2001 și să emită decizie de pensionare în acest sens, începând cu 01.08.2004 și la plata drepturilor de pensie cuvenite conform deciziei ce se va emite conform actualei sentințe, începând cu 18.01.2005.
Chiar dacă contestatorul are dreptul la emiterea deciziei de pensionare începând cu 01.08.2004 totuși, pentru perioada 07.07.2004 (de la această dată a solicitat acordarea drepturilor de pensie contestatorul, în funcție de memoriul adresat intimatului la 06.07.2004) - 18.01.2005 drepturile de pensie sunt prescrise, având în vedere dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul-Lege nr.168/1957, neputându-se acorda plata drepturilor de pensie peste termenul general de prescripție calculat de la data introducerii cererii, prin poștă, pe rolul Tribunalului Teleorman, la 18.01.2008.
Față de cele reținute mai sus, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune aferent perioadei 07.07.2004-18.01.2005 și a respins cauza sub acest aspect, ca prescrisă.
Instanță a respins cauza sub aspectul daunelor morale, deoarece contestatorul nu a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu moral, condiția obligatorie pentru acordarea oricărui fel de daune, doar cuantumul daunelor morale rămânând la latitudinea instanței.
De asemenea, a respins cauza sub aspectul valorificării perioadei lucrate la SC SA, cuprinsă între 14.03.1992-28.02.1995, deoarece la determinarea drepturilor de pensie militare se valorifică conform art. 15 din Legea nr.164/2001 doar anii de serviciu militar și perioadele asimilate, neputându-se valorifica perioada de stagiu în sistemul de asigurări sociale de stat la determinarea pensiei militare, aceeași fiind situația și pentru perioada în care contestatorul a fost în șomaj.
În ceea ce privește solda de funcție și solda de grad, potrivit fișei cu elementele necesare pentru stabilirea soldei lunare brute ca bază pentru recalcularea pensiilor militare de stat, emisă de UM 0690 A, la stabilirea pensiei s-a luat în calcul solda corespunzătoare ultimului grad avut în activitate, cea de și solda de funcție maximă, corespunzătoare ultimei funcții îndeplinite în activitate, aceea de ofițer specialist II, așa cum a solicitat și contestatorul, funcție de execuție prevăzută cu gradul de locotenent colonel, ambele solde actualizate conform prevederilor art. 48 din Legea nr.164/2001 la data acordării pensiei prin decizia din 24.09.2007 (se raportează la această solda de grad și solda de funcție deoarece pentru perioada anterioara datei de 01.10.2007 urmează să se acorde drepturi de pensie conform actualei sentințe și doar după emiterea deciziei conform sentinței de față se poate verifica daca s-au acordat corect solda de grad și solda de funcție, la momentul stabilit prin hotărâre ca fiind cel de acordare a drepturilor.
Perioada cât contestatorul a beneficiat de ajutoare în condițiile HG nr. 0309/1991 și art. 19 din HG nr.0672/1991 nu este evidențiată în documentele ce constituie dosarul de pensionare, motiv pentru care nu poate fi obligat intimatul să se pronunțe, în lipsa unor dovezi cu privire la perioadele ulterioare datei de 30.07.1991, ca fiind perioade de stagiu militar sau asimilate acestuia.
În ceea ce privește stagiul de pregătire profesionala de 3 luni și 11 zile, acesta a fost scăzut nu din totalul stagiului ca milita, ci doar din totalul stagiului prestat în condiții de grupa I de muncă.
Instanța a respins cauza și sub aspectul acordării dobânzilor legale și a ratei inflației pentru drepturile bănești neacordate, deoarece intimatul nu a fost pus în întârziere cu privire la neplata acestor sume începând cu anul 2004.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Serviciul Român de Informații, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că în fapt, numitul a chemat în judecată Serviciul Român de Informații, solicitând instanței obligarea recurentului la acordarea drepturilor bănești actualizate cu rata inflației și dobânda aferentă, având în vedere data depunerii cererii de pensionare, martie 2004 și plata despăgubirilor morale în cuantum de 3.700.000 lei.
Intimatul-reclamant arată că a trecut în rezervă la data de 30.07.1991. Ulterior, la îndeplinirea condițiilor de pensionare, ca urmare a modificării dispozițiilor Legii nr. 164/2001 i s-a acordat dreptul de pensie prin decizia nr. 88479 din 24.09.2007 emisă de Casa de Pensii a Serviciului Român de Informații.
Nemulțumit de decizia de pensionare, sus-numitul a formulat contestație, întrucât nu i s-a luat în calcul vechimea totală în muncă, ce includea perioada în care și-a desfășurat activitatea ca militar din 28.02.1975 până la 30.07.1991, perioadă în care a urmat facultatea, serviciul militar obligatoriu precum și perioada în care s-a aflat în șomaj.
Intimatul a contestat decizia de pensionare nr. 88479/24.09.2007 la Tribunalul Teleorman prin cererea înregistrată sub nr-.
În întâmpinare, Serviciul Român de Informații a invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, sens în care, prin sentința civilă nr. 2016/23.04.2008, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București.
Soluționând cererea, Tribunalul Bucureștia admis în parte acțiunea formulată de contestator, obligând Serviciul Român de Informații să acorde pensie de serviciu militară în baza art. 15 din Legea nr. 164/2001 și să emită decizie de pensionare începând cu data de 18.01.2005, cu consecința plății drepturilor de pensie cuvenite, începând cu data menționată.
De asemenea, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune aferent perioadei 07.07.2004-18.01.2005, respingând cauza sub acest aspect ca prescrisă, precum și celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
În motivarea sentinței instanța a reținut că: "petentul a trecut în rezervă la 30.07.1991, având o vechime ca militar d e 16 ani 10 luni și 2 zile, o perioadă de 7 ani și 6 luni spor pentru condiții speciale de muncă, o perioadă asimilată de 3 ani și 11 luni, totalizând o vechime în serviciu de 28 ani 3 luni și 2 zile, întregită la 28 de ani, perioada prestată ca militar în grupa I fiind de 15 ani, 7 luni și 7 zile".
Totodată, în motivarea aceleiași hotărâri în mod greșit instanța a subliniat că instituția recurentă "în mod nelegal nu a acordat pensie de serviciu militară în baza art. 15 din Legea nr.164/2001, începând cu data de 01.08.2004 (ca răspuns al memoriului formulat la 06.07.2004), deoarece conform art. 15 din Legea nr. 164/2001 anterior modificării prin OUG nr. 77/28.06.2007, se putea pensiona la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzute de Legea nr. 19/2000.
Prin vârsta standard de pensionare prevăzută de Legea nr. 19/2000 se înțelege nu doar vârsta prevăzută pentru condițiile normale de muncă ci și vârsta standard redusă ca beneficiu al prestării unor stagii în grupele de muncă, astfel că, conform Anexei nr. 3 din Legea nr. 19/2000, instanța are în vedere această anexă și nu anexa nr. 9 din Ordinul nr. 340/2001, prevede că vârsta standard de pensionare pentru contestator este de 62 de ani și 5 luni, iar pentru cei 15 ani prestați în grupa I de muncă contestatorul poate beneficia de o reducere de 8 ani, astfel că se putea pensiona la împlinirea vârstei de 54 ani și 5 luni".
Din aceste motive Tribunalul Bucureștia dispus admiterea în parte a acțiunii, obligând Serviciul Român de Informații să acorde pensie de serviciu militară în baza art. 15 din Legea nr. 164/2001 și să emită decizie de pensionare începând cu data de 18.01.2005.
Motivele de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. întrucât hotărârea este nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
De asemenea, recurentul a solicitat ca la judecarea recursului instanța să aibă în vedere conform art. 3041Cod proc. civ. toate aspectele de nelegalitate ale acesteia.
Recurentul a învederat instanței de control judiciar că prin Decizia nr. 17/07.12.2007 a Comisiei de Contestații Pensii s-a constatat legalitatea și temeinicia Deciziei nr. 88479/24.09.2007 a Casei de Pensii, sens în care Comisia a prezentat în amănunt motivele pentru care au menținut decizia de pensionare, fapt adus la cunoștință intimatului.
În acest sens, faptul că potrivit prevederilor art.15 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, în vigoare la aceea dată (anul 2004) se stipulau următoarele: "Cadrele militare care la data trecerii în rezervă nu îndeplinesc condițiile de acordare a unei pensii, dar au o vechime în serviciul militar d e cel puțin 15 ani pentru bărbați și 10 ani pentru femei, beneficiază de pensie militară de stat la împlinirea vârstelor standard prevăzute în Legea nr. 19/2000, proporțional cu numărul anilor de serviciu militar".
De asemenea, art. 41 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, care reprezintă dreptul comun în materia asigurărilor sociale statuează la alin. 1 că "pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public", iar în alin.2 faptul că "vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3".
Prin urmare, nici dacă ar fi beneficiat de reducerea vârstei de pensionare (în sistemul public) ca urmare a faptului că și-a desfășurat activitatea în condiții deosebite de muncă nu ar fi putut avea dreptul Ia pensie anticipată deoarece conform art. 42 din Legea nr. 19/2000 "vârstele de pensionare reduse nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei și 55 ani pentru bărbați".
Or, instanța de fond în mod greșit a reținut că "pentru cei 15 ani prestați în grupa I de muncă contestatorul poate beneficia de o reducere de 8 ani".
Argumentele reținute de instanță contravin dispozițiilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări care au depășit stagiul complet de cotizare cu până la 10 ani pot solicita pensie anticipată parțială cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani".
Deși intimatul pretinde că avea dreptul să beneficieze de pensie încă din martie 2004, din analiza datelor aflate la dosar rezultă că acestea nu pot fi conforme cu realitatea având în vedere că numitul avea 54 de ani și 10 luni la data respectivă, fiind născut la data de 08.05.1950.
Reducerea vârstei de pensionare, prevăzută de Legea nr.19/2000, datorată desfășurării activității în grupa I de muncă este un drept care poate fi valorificat numai în sistemul public de pensii.
Voința legiuitorului este clară în ceea ce privește beneficiul acordat prin art. 15 cadrelor militare aflate în rezervă (în forma anterioară), nelăsând loc la interpretări sau adăugiri.
Din aceste considerente recurentul a apreciat ca deplin justificată decizia de respingere a cererii de pensionare formulată de contestator în 2004, motiv pentru solicită respingerea acestui petit al acțiunii.
Recurentul a învederat că prin decizia nr. 404/28.10.2003, Curtea Constituțională a statuat că respectivul text de lege nu instituia o situație discriminatorie între cadrele militare care rămân în activitatea militară până la pensionare și cele care au fost trecute în rezervă sau retragere înainte de data pensionării.
În consecință, în forma anterioară a art.15, în vigoare în 2004, la împlinirea vârstei de pensionare, conform Legii nr.19/2000 urma să se stabilească:
- pensie pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii, numai pentru stagiul de cotizare, potrivit prevederilor art.41 și art.194 din Legea nr.19/2000;
- pensie de serviciu, în sistemul de pensii militare pentru timpul servit ca militar, potrivit art.20 din Legea nr.164/2001, la care se adaugă și sporul de vechime pentru timpul cât și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă, numai după deschiderea dreptului în sistemul public de pensii.
Aspectele de legalitate ridicate de speță au făcut obiect al controlului de constituționalitate și prin decizia nr.351/2005. Astfel, Curtea Constituțională a statuat că persoanele care urmează să beneficieze de una dintre cele 3 categorii de pensii de serviciu se află în situații obiectiv diferite, în raport cu care este justificat și tratamentul juridic diferențiat:
"Mai mult, Curtea a constatat că aceste considerente sunt valabile și în ceea ce privește susținerea constituționalității art.14 și 16 din Legea nr.164/2001 în raport cu prevederile art.16 din Constituție. Astfel, în mod asemănător art.13 din Legea nr. 164/2001, art.14 condiționează acordarea pensiei de serviciu anticipate parțial de îndeplinirea atât a unor cerințe de vechime de serviciu, cât și a unor condiții speciale strâns legate de vârstă sau aptitudinea persoanelor care activează în cadrul armatei ori de situațiile speciale în care se poate găsi o unitate militară la un moment dat, precum reorganizarea sau reducerea unor în statele de organizare. Aceste condiții nu pot privi persoanele care nu mai sunt cadre militare active și care se află, în consecință, în situații obiectiv diferite.
Pentru aceeași rațiune, legiuitorul a înțeles să acorde pensia de serviciu anticipată sau anticipată parțial, în condițiile prevăzute de art.16 alin. 16 alin. 1 lit. a) și b) din Legea nr.164/2001, doar cadrelor militare active."
La data trecerii în rezervă a intimatului, condițiile pentru deschiderea dreptului de pensie pentru activitatea depusă și limită de vârstă erau prevăzute de Decretul nr.214/1977.
Prin Legea nr.19/2000 s-a majorat vârsta standard de pensionare, iar art.194 din acest act normativ și art.20 din Legea nr.164/2001 stabilesc perioadele de vechime necesare deschiderii dreptului la pensie de serviciu.
în consecință, întrucât intimatul nu a îndeplinit la data trecerii în rezervă condițiile de pensionare, în mod corect, anterior modificării art.15 din Legea nr.164/2001, i-a fost respinsă cererea de pensionare.
Ulterior, prin OUG nr.7/28.06.2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum și pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare s-au statuat următoarele:
- art. 15 "Cadrele militare care la data trecerii în rezervă nu îndeplinesc condițiile de acordare a unei pensii, dar au o vechime efectivă ca militar d e cel puțin 15 ani, beneficiază de pensie militară de stat la împlinirea vârstei de 55 de ani, proporțional cu numărul anilor de serviciu militar".
Astfel, urmare a modificărilor survenite, intimatul a putut beneficia de pensie de serviciu întrucât îndeplinea condițiile de vârstă și vechime, fapt consemnat prin decizia nr. 88479 din 24.09.2007 emisă de Casa de Pensii a Serviciului Român de Informații.
La stabilirea drepturilor bănești cuvenite s-a avut în vedere potrivit " cu elementele necesare pentru stabilirea soldei lunare brute ca bază pentru recalcularea pensiilor militare de stat" solda corespunzătoare ultimului grad avut în activitate, respectiv, cel de.
De asemenea, s-a luat în calcul și solda de funcție maximă corespunzătoare ultimei funcții îndeplinite în activitate, respectiv, cea de ofițer specialist II, funcție de execuție prevăzută cu gradul de locotenent-colonel
Ambele solde, atât cea de grad, cât și cea de funcție, au fost actualizate în conformitate cu prevederile art. 48 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
Fișa a fost semnată de luare la cunoștință de către contestator, cu mențiunea expresă a acordului cu privire la datele înscrise în aceasta.
Cu privire la solicitarea intimatului adresată instanței de a obliga Serviciul Român de Informații să-i ia în calcul la stabilirea vechimii în muncă și perioada cât a urmat cursurile facultății și a îndeplinit stagiul militar obligatoriu, învederăm instanței următoarele aspecte: Potrivit datelor înscrise în fișa de pensie, întocmită de 0690 A, la stabilirea vechimii pentru calculul pensiei militare s-a luat în calcul atât perioada cât contestatorul a urmat cursurile de zi ale Facultății de Drept din cadrul Universității B (01.10.1970-30.06.1974), cât și cea în care a îndeplinit stagiul militar obligatoriu (01.09.1974- 28.02.1975).
Perioada în care contestatorul a avut calitatea de militar cumulată cu perioada în care a fost cadru militar în activitate (01.03.1975-30.07.1991) totalizează o vechime efectivă în serviciul militar, potrivit legii, de 16 ani, 10 luni și 26 de zile, la care s-a adăugat perioada de student la cursuri de zi de 3 ani 11 luni.
La stabilirea vechimii în vederea deschiderii dosarului de pensionare pentru perioada în care acesta a fost cadru militar în activitate în cadrul fostului Departament al Securității Statului din Ministerul d e Interne a fost încadrat în grupa I de muncă motiv pentru care i s-a aplicat sporul de vechime corespunzător. Acest fapt rezultă din adeverința nr. - din 13.09.2007, eliberată de Direcția Generală Management Resurse Umane din cadrul Ministerul Administrației și Internelor.
Aceeași încadrare s-a făcut, potrivit fișei de pensie, și pentru perioada ulterioară datei de 01.04.1990, cât a avut calitatea de cadru militar în activitate, în Serviciul Român de Informații. Pentru aceste perioade menționate ca fiind încadrate în grupa I muncă, la stabilirea vechimii s-a adăugat un spor de 7 ani și 6 luni.
Referitor la afirmația intimatului că nu i-a fost calculat la stabilirea vechimii în muncă perioada de 3 luni și 15 zile cât a urmat cursurile de pregătire profesională, deși era cadru activ și primea salariu, face precizarea că a beneficiat de vechimea aferentă perioadei cât a urmat respectivele cursuri, nu însă și de sporul pe care l-ar fi primit dacă își desfășura activitatea în condiții deosebite de muncă, după cum în mod corect a reținut și instanța că; "a fost scăzut nu din totalul stagiului ca militar ci doar din totalul stagiului prestat în condiții de grupa I de muncă".
Recurentul a menționat, de asemenea, că în decizia de pensionare se stipulează în mod clar la pct. 4. B că "vechimea în altă calitate decât militar" este de 3 ani și 11 luni, fapt care i-a fost luat în calcul la stabilirea vechimii în serviciu pentru stabilirea pensiei.
Astfel, din analiza documentelor aflate la dosarul de pensionare a rezultat o vechime totală de 28 ani, 3 luni și 26 zile. În conformitate cu prevederilor art. 19 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat "în cazul în care din însumarea perioadelor de vechime în serviciu rezultă fracțiuni de cel puțin 6 luni, acestea se întregesc la un an, iar cele mai mici se neglijează". Prin urmare, vechimea luată în calcul la stabilirea drepturilor bănești ca urmare a pensionării a fost de 28 ani.
Pentru perioada în care contestatorul a beneficiat de ajutoare în condițiile prevăzute de art. 19 din nr.HG 0309/1991 privind salarizarea personalului militar și civil (în vigoare în intervalul 01.04.1991-01.10.1991) și art. 19 din nr.HG 0672/1991 privind salarizarea personalului militar și civil (în vigoare începând cu 01.10.1991), acesta în mod eronat a precizat că nu s-a luat în calcul la stabilirea vechimii în muncă, deoarece nu a făcut dovada celor afirmate.
Sub aspectul daunelor morale solicitate contestatorul nu a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu moral, condiție obligatorie pentru acordarea oricărui fel de daune, doar cuantumul daunelor rămânând la latitudinea instanței, cum în mod judicios a reținut și instanța.
În ceea ce privește solicitarea intimatului-reclamant de acordare a dobânzilor legale și a ratei inflației începând cu data depunerii cererii de pensionare recurentul a apreciat că instanța a reținut în mod corect faptul că potrivit dispozițiilor legale în materie petentul nu a făcut niciun demers în vederea punerii în întârziere a debitorului cu privire la neplata acestor sume începând cu anul 2004.
Pensia stabilită prin Decizia nr. 88479 din 24.09.2007 a fost așadar calculată pentru vechimea militară 28 ani, conform principiilor mai sus enunțate.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată acesta este nefondat.
Astfel, în mod corect a statuat prima instanță asupra incidenței în speță a art. 15 din Legea nr. 164/2001, care este o normă de excepție aplicabilă cu prioritate dacă cerința prevăzută de ipoteza sa este îndeplinită, anume vechimea în serviciu militar d e cel puțin 15 ani pentru bărbați, care dă dreptul la pensie militară de stat la împlinirea vârstei standard stipulate de Legea nr. 19/2000, beneficiul reducerii acesteia prevăzut de art. 42 alin. 1 în condițiile Anexei 3 fiind, de asemenea, pe deplin aplicabil.
Din perspectiva caracterului special al normei cuprinse în art. 15 din Legea nr. 164/2001, astfel cum s-a arătat, este irelevantă invocarea în speță a art. 50 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 sau a altor dispoziții ale instituției sistemului public de pensii, în afara celor la care textul de excepție face referire expresă.
Totodată, nu poate fi reținut nici motivul de recurs referitor la inaplicabilitatea Legii nr. 164/2001, anterior modificării ei prin OUG nr. 7/2007, situației contestatorului trecut în rezervă înaintea adoptării legii, întrucât la împlinirea cerințelor art. 15 din Legea nr. 164/2001, contestatorul are dreptul la pensie militară stabilită în condiții egale cu ale celor care se pensionează în baza acestui act normativ, în acest sens fiind și prevederile exprese ale art. 3.
În caz contrar, ar însemna să se opereze o discriminare pe care legiuitorul nu a intenționat- și pentru care nu există vreun temei obiectiv și rezonabil, între cei care se pensionează ulterior intrării în vigoare a legii și cei pensionați în baza aceleiași legi, dar trecuți în rezervă anterior.
În fine, sunt nerelevante motivele din recursul intimatei referitoare la elementele luate în calcul la stabilirea soldei lunare brute, a vechimii în muncă avute în vedere pentru deschiderea drepturilor de pensie sau la daune morale, întrucât instanța nu a sancționat conduita intimatului sub aceste aspecte, dimpotrivă, le-a respins motivat, iar contestatorul nu a formulat recurs prin care să critice soluția din acest punct de vedere.
În consecință, pe baza celor expuse, Curtea constată recursul nefondat, urmând să-l respingă ca atare, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-intimat Serviciul Român de Informații Prin 0198 împotriva sentinței civile nr.7309 din data de 25.11.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.22363/3/, în contradictoriu cu intimatul-contestator .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.07. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
Tehnored:
2 EX./01.09.2009
Jud. fond:
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
