Obligație de a face. Decizia 5225/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4448/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 5225R
Ședința publică de la 28 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestator împotriva deciziei civile nr.3065/R din 06.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, având ca obiect contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul, personal, legitimat în fața instanței, lipsind intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, emaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă contestatorului, cuvântul în susținerea contestației.
Contestatorul solicită admiterea contestației în anulare, astfel cum a fost formulată, cu modificarea în tot a deciziei civile nr.3065/R/06.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, arătând că judecătorul care a judecat recursul nu l-a lăsat să citească motivele de recurs. De asemenea, arată că nu a fost un proces echitabil, neexistând nici autoritate de lucru judecat, iar invocarea excepției tardivității este o nesocotire a realității și legilor. Depune la dosar notele scrise, pe care le-a susținut, pe scurt, în fața instanței.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Cu privire la contestația în anulare formulată:
Prin decizia civilă nr.3065/R/6.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată contestatorul împotriva deciziei civile nr.1272/.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a - a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr.1272/R/2.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins recursul formulat de către recurentul împotriva sentinței civile nr.6410 din data de 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat.
În considerente, s-a reținut că recurentul-contestator a investit instanța cu o cerere, prin care a solicitat să se dispună anularea deciziei nr. -/06.03.2007 emisă de 2, obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii de stabilire corectă a drepturilor de pensii, cu luarea în considerare a tuturor drepturilor de natură salarială care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv obligarea pârâtei la plata diferențelor calculate între pensia cuvenită și cea efectiv încasată pe perioada 01.12.2001-01.02.2005, sume actualizate cu rata inflației.
În mod corect a reținut instanța că data de 16.05.2008 la care a fost formulată contestația împotriva deciziei nr. -/06.03.2007 (comunicată recurentului în cursul anului 2007, conform precizării sale) se situează mult peste termenul imperativ legal de 45 de zile stabilit prin art. 87 din Legea nr. 19/2000.
De asemenea, în mod corect a reținut Tribunalul că, în raport de obiectul, părțile și cauza cererii ce a formulat obiectul dosarului soluționat prin sentința civilă nr. 951/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, irevocabilă prin soluționarea recursului (decizia nr. 15/R/08.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a -a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale), operează autoritatea de lucru în privința capătului de cerere referitor la obligarea Casei de Pensii la plata către recurentul-contestator a diferenței dintre pensia stabilită prin decizia nr. -/06.03.2007 și pensia efectiv încasată, pentru perioada 01.12.2001-01.12.2005, actualizată cu indicele de inflație.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. recursul a fost respins, ca nefondat.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a -a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-, contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1272/R/02.02.2009 pronunțată de această instanță, în dosarul nr. 18438/3/2^08, întemeiată pe dispozițiile art. 317-321. pr. civ.
Contestatorul a arătat că, nu s-a respectat Convenția pentru apărarea drepturilor omului, ratificată de Parlamentul României cu Legea nr. 30 din anul 1994, care stabilește la art. 6, pct.1 că "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale". Contestatorul a cerut voie instanței de recurs să citească înscrisurile în apărarea cauzei, pentru a fi mai coerent. Inițial i s-a permis acest lucru, dar numai după câteva secunde, cu un ton dictatorial a fost oprit și acuzat că insultă instanța
atunci când a dat citate din articole de lege, în aceste condiții recurentul nu a putut susține cauza.
Această intervenție, ca un exces de putere, nu este conformă cu art. 122, alin. 1 din Codul d e procedură civilă care obligă părțile, inclusiv instanța, la păstrarea bunei-cuviințe.
Din înscrisurile pe care recurentul nu a fost lăsat să le citească (filele 8, 9, 10 și 11, dosar ) rezultă că nu era nimic insultător la adresa cuiva.
Instanța de recurs a dat dovadă de abuz și exces de putere și prin faptul că nu a ținut cont de referirile exacte ale reclamantului la articole de legi favorabile cauzei, dând valoare și importanță discreționară și supremă sentinței civile nr. 6410/15.10.2008 a Tribunalului București, Secția a -
Instanța de recurs nu a ținut cont de cererea reclamantului de a judeca acest caz prin prisma art. 89, alin.1 din Legea nr. 19/2000, cerere adresată atât instanței de fond (fila 3, pct.1, dosar ), cât și instanței de recurs (fila 3, ultimul paragraf, dosar ).
Curtea recunoaște că recurentul-contestator a cerut modificarea în tot a sentinței civile recurate și obligarea Casei de Pensii a Municipiului B să opereze modificările legale ale cuantumului pensiei pe perioada 04.2000 12.2005 "în temeiul art. 89, alin.1 din Legea nr. 19/2000".
în continuare aceeași instanță concluzionează că "pe acest temei de drept a fost întemeiată cererea de chemare în judecată".
Instanța de recurs nu are nici un temei legal când consideră că Tribunalul a respins acțiunea "ca tardivă formulată", deoarece decizia din 06.03.2007 nu este o decizie de "admiterea sau respingerea cererii de
pensionare" emisă în baza art. 86, alin.1 din Legea nr. 19/2000 ca să aibă
termen de contestare cum este prevăzut în art. 87 din aceeași lege.
Decizia de admitere a cererii de pensionare a contestatorului a fost emisă
în ziua de 24.05.2000 altă decizie de pensionare pentru contestator care
să se supună art. 86, alin.1 și art. 87 din lege, nu mai poate fi emisă pentru
că acea decizie "admite cererea de pensionare a solicitantului
".
Rezultă că în cazul contestatorului, nu îi mai pot fi emise decât decizii de înlăturarea erorilor, conform art. 89, alin.1 din legea din 2000.
În dosarul nr. 13780/307 judecat la Tribunalul București, Secția a VIII-a cu sentința civilă nr. 951/26.09.07 a fost respinsă cererea contestatorului de a obliga să emită o altă decizie de corectare pentru înlăturarea unor erori neluate în seamă de decizia de corectare nr. - din 06.03.2009 motivul respingeri a fost că această decizie a rămas definitivă prin necontestare în termen. însă Curtea prin decizia civilă nr. 15/R din 08.01.2008 a Secției a-VII-a motivează respingerea recursului, nu pentru
că decizia a rămas definitivă prin necontestare, ci pentru că "toate aceste
susțineri nu au făcut obiect al cercetării judecătorești în cauza de față,
reclamantul neinvestind tribunalul cu o contestație împotriva deciziei de
recalculare pentru a se pune problema punctajului și al cuantumului
pensiei părții, ci cu o acțiune în pretenții în care instanța avea a cerceta dacă pensia determinată prin decizia din 06.03.07 a fost corect pusă în executare".
Așadar respingerea recursului în dosarul 13780 avut ca bază legală lipsa de procedură.
Contestatorul arata că decizia din 06.03.2007 a fost contestată în termen. Acest lucru reiese din sentința civilă nr. 1937 din 21.03.07 dată în altă cauză: "intimata (adică a depus la dosar decizia de pensionare din 06.03.2007, care se comunică în original contestatorului după 29 de zile deci în termen contestatorul a contestat această decizie.
Casa de Pensii a Municipiului B nu a ridicat niciodată obiectiunea că reclamantul a contestat în afara termenului decizia respectivă, nici în dosarul nr. 13780 și nici în dosarul de față.
Decizia emisă în ziua de 06.03.2007 nu se referă la nici un termen de contestare. Ea a fost emisă la 5 ani și 3 luni de la prima eroare constatată, decembrie 2001 încă o dovadă că această decizie are ca temei legal art. 89, alin.1 din Legea nr. 19/2000.
În cererea de chemare în judecată, în recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 6410, precum și în înscrisul depus la dosar, contestatorul a cerut ca această cauză să se judece în baza art. 89, alin.1 din Legea nr. 19/2000. Cu toate acestea, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 6410 și din decizia civilă nr. 1272/R judecata s-a făcut, eronat, pe baza art. 86, 87 și 88 din legea sus-amintită.
Instanța de recurs nu are nici un temei legal când consideră că Tribunalul în mod corect a admis excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 951/26.09.2007 în ceea ce privește "capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia stabilită prin decizia nr. - din 06.03.07 și pensia încasată pentru perioada 01.12.2001-01.12.2005, actualizată cu indicele de inflație deoarece:
Cererea de chemare în judecată din dosarul de față are o cauză diferită față de cea din dosarul 13780 înlăturarea erorilor în calculul pensiei contestatorului pe o perioadă extinsă - 01.04.2000-01.12.2005, descoperite ulterior emiterii deciziei din 06.03.2007.
Cauza din dosarul 13780 fost respinsă de instanța de fond pe motiv de necontestare în termen a deciziei din 06.03.2007, însă Curtea a respins recursul pentru alt motiv: lipsă procedură, deoarece contestatorul nu a investit instanța cu o contestație împotriva deciziei de recalculare "pentru a se pune problema cuantumului pensiei, ci cu o simplă acțiune în pretenții".
Instanța de fond și cea de recurs, care a dat valoare și importanță discreționară și supremă sentinței civile nr. 6410/15.10.08 a Tribunalului București, Secția a -a, nu au ținut cont de cererea contestatorului însoțită de trimiteri exacte la articole de legi favorabile cauzei, au emis hotărâri care nesocotesc cererea de obligare a pârâtului de înlăturare a erorilor în stabilirea cuantumului pensiei pe baza art. 89, alin.1 din Legea nr. 19/2000 pe perioada 01.04.2000-01.12.2005 care au produs un
prejudiciu material în valoare de 69.500.000 lei vechi de aceea, contestatorul cere următoarele:
- înlăturarea excepției tardivității formulării contestației împotriva deciziei de recalculare nr. - din 06.03.07;
- înlăturarea excepției autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 951/26.09.2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 15/R/08.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a -a, în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamant a diferenței dintre pensia stabilită prin decizia nr. - din 06.03.2007 și pensia efectiv încasată, pentru perioada 01.12.2001-01.12.2005, deoarece în cauza de față cererea de recalculare se referă la perioada 01.04.2000 -01.12.2005;
- casarea sentinței civile nr. 6410/15.10.08, Secția a -a, Tribunalul București și a deciziei civile nr. 1272/R, Secția a -a, Curtea de Apel București;
- trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
Examinând decizia civilă atacată cu contestație în anulare, sub aspectul motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor de drept incidente în cauză, Curtea a apreciat nefondată contestația în anulare formulată potrivit considerentelor ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii:
Contestatorul si-a întemeiat cererea formulata pe dispozițiile art.318 alin.1 Cod procedura civila. Potrivit acestor dispoziții, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Din analiza deciziei atacate, Curtea a constatat ca instanța a analizat toate motivele de recurs si s-a pronunțat asupra legalității si temeiniciei sentinței atacate, fara a se putea reține incidența in cauza a motivului de contestație in anulare menționat.
Astfel, instanța de recurs a analizat temeiul de drept reținut de
Tribunalul B in motivarea sentinței si a constatat ca petentul investise instanța cu o contestație împotriva deciziei nr. - din 06.03.2007 emisa de Casa Locala de Pensii Sector 2, aspect care rezulta din chiar cererea de chemare in judecata.
Instanța de recurs a analizat criticile formulate de recurent pe aspectul tardivității contestației formulate si a răspuns acestora, arătând ca în mod corect s-a reținut că data de 16.05.2008 la care a fost formulată contestația împotriva deciziei nr. -/06.03.2007 (comunicată recurentului în cursul anului 2007, conform precizării sale) se situează mult peste termenul imperativ legal de 45 de zile stabilit prin art. 87 din Legea nr. 19/2000.
Faptul ca instanța de recurs nu a reținut temeiul de drept invocat de către recurent, respectiv art.89 alin.1 din legea nr. 19/2000, ci a constatat ca este aplicabil art.87 din același act normativ nu poate constitui motiv de
contestație in anulare, deoarece prin aceasta cale extraordinara de atac nu se poate tinde la reanalizarea legalității si temeiniciei unei hotărâri irevocabile, contestația in anulare fiind o cale de retractare pentru motive expres si limitativ prevăzute de lege.
Curtea a constatat ca motivele dezvoltate de recurent in concluziile scrise se refera la același aspect, respectiv netemeinicia si nelegalitatea dispoziției instanței de fond care a admis excepția tardivității si a respins contestația impotriva deciziei menționate ca tardiv formulata, precum si nelegalitatea soluției pronunțate pe autoritatea de lucru judecat.
Instanța de recurs a analizat si existenta autorității de lucru judecat si a arătat că, în raport de obiectul, părțile și cauza cererii ce a formulat obiectul dosarului soluționat prin sentința civilă nr. 951/26.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, irevocabilă prin soluționarea recursului (decizia nr. 15/R/08.01.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a -a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Social), operează autoritatea de lucru în privința capătului de cerere referitor la obligarea Casei de Pensii la plata către recurentul-contestator a diferenței dintre pensia stabilită prin decizia nr. -/06.03.2007 și pensia efectiv încasată, pentru perioada 01.12.2001-01.12.2005, actualizată cu indicele de inflație.
In aceste condiții, prin prisma dispozițiilor art.318 Cod procedura civila, Curtea a aratat ca nu poate retine ca instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Analizând recursul in decizia civilă nr.1272/R/02.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea a analizat toate motivele de recurs. Instanța de recurs nu este obligata sa răspundă separat la fiecare dintre argumentele invocate in dezvoltarea unui motiv de recurs, ci poate sa le grupeze pentru a răspunde la motivele invocate printr-un considerent comun.
Din cuprinsul deciziei contestate rezulta ca instanța de recurs a sistematizat criticile formulate si, analizandu-le, a motivat concluzia la care a ajuns in legătura cu obiectul litigiului. Anularea unei decizii pronunțata de instanța de recurs, in temeiul art.318 Cod procedura civila, poate fi dispusa doar daca instanța nu a analizat deloc una din criticile formulate de recurent si acestea au privit doua aspecte: tardivitatea contestației împotriva deciziei nr. -/06.03.2007 si autoritatea de lucru judecat.
Faptul ca instanța de recurs nu a permis recurentului sa citească din inscrisurile invocate de acesta nu constituie un motiv prevăzut de lege pentru contestația in anulare.
În speța dedusă judecății, prin contestația în anulare formulată se tinde în realitate la reexaminarea recursului, respectiv a modului de soluționare a excepției tardivității si autorității de lucru judecat și reinterpretarea normelor de lege deduse judecății, critici ce nu pot fi primite Aceasta, întrucât prin dispozițiile art.318 Cod procedură civilă nu s-a urmărit să se deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, pe motivul că s-au interpretat eronat dispozițiile legale aplicabile speței deduse judecății. Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea, în baza art.318 Cod procedură civilă, a respins ca nefondată contestația în anulare formulată.
Impotriva deciziei civile nr.3065/R/6.05.2009 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a fost formulata contestația în anulare de contestatorul.
Acesta a arătat ca temeiul de drept al cererii de chemare în judecată a fost art. 89 alin.1 din Legea nr. 19/2000, judecata s-a făcut în temeiul art. 87 și 88, decizia nr. - din 06.03.2007 este o decizie de îndepărtare a unor erori, conform art. 89 alin. 1 Legea nr. 19/2000, și nu o decizie de admitere/respingere a cererii de pensionare ca să se supună art. 86, alin.1, 87 și 88 din aceeași lege; așadar excepția tardivității nu există.
Cauza din dosarul 13780 fost respinsă pe motiv de lipsă de procedură deoarece contestatorul nu a investit instanța "de a pune problema cuantumului pensiei ci cu o simplă acțiune în pretenții", iar perioada contestată era 01.12.2001-01.12.2005, în timp ce în cauza de față perioada s-a extins începând cu luna aprilie 2000, data ieșirii la pensie; așadar excepția autorității lucrului judecat nu există.
Alte critici aduse deciziilor nr. 1272/R din 02.03.2009 și 3065/R din 06.05.2009: în mod abuziv "instanța nu a reținut temeiul de drept invocat de recurent, respectiv art. 89, alin. 1 din Legea nr. 19/2000, ci a constatat că este aplicabil art. 87 din același act normativ nu poate constitui motiv de contestație în anulare.". Este un abuz deoarece a denaturat ilegal sensul cererii de chemare în judecată bazat pe art. 89 alin. 1.
D-na judecător nu-și recunoaște erorile și a recurs la o ilegalitate: a abrogat alin. 1) al articolului 89 din legea pensiilor, judecând această pricină sub imperiul urii.
Nu s-a respectat Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, adoptată la în data de 7 decembrie 2000, care la cap. VI - Justiția decide că "orice persoană ale cărei drepturi sunt încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă, la un proces echitabil, în fața unei instanțe judecătorești imparțiale".
Cele două instanțe - în realitate cam aceleași - nu au făcut nici o motivare argumentată pe articole din legi pro sau contra în raport cu deciziile date.
In acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că noțiunea de "proces echitabil" în sensul art. 6 din Convenție "impune ca o instanță care a soluționat recursul - să examineze efectiv problemele esențiale ce-i sunt supuse examinării, și nu să se mulțumească a confirma pur și simplu concluziile unei jurisdicții inferioare".
Așadar lipsa motivărilor celor două instanțe - de recurs și de contestație în anulare - echivalează cu "omisiunea" la care se referă art. 318 alin. 1 teza a Il-a din Codul d e procedură civilă.
Examinând contestația în anulare, dedusă judecății, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea o apreciază ca fiind inadmisibilă, urmând aor espinge ca tare, pentru considerentele ce urmează:
In baza rt. 317 din Codul d e procedura civila, hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare, pentru motivele aratate mai jos, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. cand procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legii;
2. cand hotararea a fost data de judecatori cu calcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta. Cu toate acestea, contestatia poate fi primita pentru motivele mai sus-aratate, in cazul cand aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanta le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificari de fapt sau daca recursul a fost respins fara ca el sa fi fost judecat in fond.
In temeiul art. 318 din Codul d e procedura civila, hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Ca atare, poate constitui obiect al contestatiei in anulare o hotarare irevocabila, daca motivele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, respectiv numai o hotarare pronuntata in recurs.
In cauza, contestatorul invoca motive legate de aplicarea art. 318 din Codul d e procedura civila, care ofera posibilitatea atacarii cu contestatie in anulare doar pentru hotararile pronuntate in recurs, iar nu si pentru cele pronuntate in alte contestatii in anulare.
Ca atare, astfel de motive nu pot fi valorificate printr-o contestatie in anulare formulata de aceeasi parte impotriva unei decizii pronuntate intr-o alta contestatie in anulare.
Față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 320 din Codul d e procedura civilă, va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.3065/R/6.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
7.10.2009
Jud.:
Jud.B:
Jud.fond:
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Adela Cosmina Bodea
