Obligație de a face. Decizia 5246/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3497/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5246/
Ședința publică de la 30 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa dePensii a Municipiuluiîmpotriva sentinței civile nr.2428 din data de 24.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30371/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"obligația de a face - emitere deciziei de pensionare".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenta Casa de Pensii a Municipiului B și intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 12.08.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Curtea, având în vedere împrejurarea că ambele părți în cauză au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2428 din data de 24.03.2009, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis, în parte, acțiunea formulată de către contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat intimata la emiterea unei noi decizii, prin care să recalculeze pensia ce i se cuvine contestatorului, retroactiv, cu începere din data de 01.07.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor menționate în adeverința nr.228 din 12.10.2005 emisă de SC ""SRL O și a respins restul pretențiilor contestatorului, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr. 88450/17.07.2008, intimata a recalculat în favoarea contestatorului, în temeiul nr.OUG4/2005, pensia acestuia, în cuantum de 678 RON, pe baza unui punctaj mediu anual de 2,29207 puncte.
Din adeverința nr.228/12.10.2005 emisă de SC SRL O, rezultă că, în perioada 10.01.1950- 06.02.1950, reclamantul a avut un salariu de 7442 lei, și nu de 372 lei, cum a calculat intimata, iar în perioada 15.02.1950-24.07.1950, un salariu de 11867 lei, și nu de 594 lei, cum a reținut intimata.
A mai stabilit prima instanță că veniturile atestate de adeverințele nr. 183 din 14.03.2006 emisa de C SA T au fost luate în calcul de intimata, după cum rezultă din buletinul de calcul.
De asemenea, s-a constatat că perioada 20.10.1951-31.01.1953, conform adeverinței nr. nr.8873/21.09.1952 emisă de Industria Chimico Tehnica Otopeni a fost luată în calcul de intimată, după cum rezultă din buletinul de calcul, în lipsa oricărei dovezi privind salariile, intimata luând în calcul în mod corect salariul minim pe economie.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
Motivul de casare prevăzut de art. 304, pct. 4. pr. civ. are în vedere depășirea de către judecători a atribuțiilor conferite prin legi, incursiunea lor în domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.
În conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 287/15.08.1947 pentru reforma monetară, care s-au aplicat începând cu 15.08.1947, raportul de preschimbare a leilor vechi stabilizați, va fi acela de 20.000 lei vechi la un leu stabilizat.
Pentru perioada anterioară anului 1938, precum și pentru perioada cuprinsă între 1939-1946 inclusiv, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu anual corespunzător anului 1938, iar pentru perioadele anterioare anului 1949 se va utiliza salariul minim corespunzător anului 1949. Or, datele din adeverința nr. 228/12.10.2005 emisă de SC SRL nu își găsesc suportul în legislația privind reforma monetară.
În plus, s-a mai susținut că luarea în calcul a sumelor menționate în adeverința nr. 288/12.10.2005, eliberată de SC SRL ar duce la mărirea punctajului mediu anual și a cuantumului drepturilor de pensie în mod nejustificat și fără a avea o bază legală.
Dacă legiuitorul avea în intenție să fie luate în calcul salariile brute fără a se aplica formula de calcul prevăzuta de Legea nr. 287/15.08.1947, ar fi menționat în anexa 6 Legii nr. 19/2000, și valoarea salariului mediu din acea perioada fără al împărții la 20, (de exemplu în anul 1949 salariu mediu pe economie este menționat a fi de 335 lei, iar înmulțit cu 20 este 6700 lei).
În privința veniturilor evidențiate la rubricile "acord și prime" din adeverința nr. 228/12.10.2005, emisă de SC SRL O, recurenta a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere principiul potrivit căruia norma specială se aplică prioritar față de norma generală și se aplică prioritar.
Prin urmare, având în vedere că, potrivit nr.OUG 4/2005 (aprobată prin Legea nr. 78/2005), care reprezintă legea specială, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire care nu au avut caracter permanent, obligarea recurentei la emiterea unei decizii cu luarea în calcul a sporurilor menționate în adeverință este netemeinică și nelegală.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
În recurs, nu au fost administrate probe noi, în sensul art. 305 din Codul d e procedură civilă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Curtea constată că, în cauză, nu subzistă motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) și 155 lit. a), e) și f) din Legea nr. 19/2000, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, tribunalele fiind competente a soluționa în primă instanță, între altele, litigiile privind: modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale; refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale; modul de stabilire și plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale.
Așadar, nu se poate considera că operațiunile de identificare a dispozițiilor legale incidente, de interpretare a acestora și de aplicare a lor la situația de fapt stabilită pe baza materialului probator administrat constituie încălcări ale atribuțiilor constituțional recunoscute instanțelor judecătorești, incursiuni în domeniul altor puteri în stat, cu încălcarea ordinii constituționale și a interesului public, astfel cum a susținut recurenta.
În plus, recurenta nici nu a indicat modalitatea concretă în care a fost săvârșit excesul de putere al primei instanțe, respectiv actul îndeplinit de Tribunal pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl putea îndeplini.
Curtea reține că nu se regăsește în cauză nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 161 alin. 2-4 din Legea nr. 19/2000, "(2) În condițiile în care, pentru o anumită perioadă care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă.
(3) excepție de la aplicarea prevederilor alin. (2) perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1963 pentru care, la determinarea punctajului mediu anual, se utilizează:
a) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947, indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite ori pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale;
b) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 și data de 31 decembrie 1962 și pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale și nici nu sunt dovedite;
c) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 și data de 31 decembrie 1962, în situația în care prin valorificarea drepturilor salariale din actele doveditoare rezultă, pentru fiecare lună de stagiu de cotizare, un număr de puncte mai mic decât cel prevăzut la lit. b).
(4) În situația în care, pentru perioade ulterioare datei de 31 august 1947, în documentele doveditoare sunt înregistrate drepturi salariale nedenominate, acestea vor fi denominate în funcție de reformele monetare.
Curtea reține că nu pot fi primite susținerile recurentei în sensul că datele din adeverința nr. 228/12.10.2005 emisă de SC SRL nu își găsesc suportul în legislația privind reforma monetară, câtă vreme adeverința mai sus menționată (fila 11 din dosarul instanței de fond) atestă cuantumul veniturilor realizate de intimat în perioadele 1.01.1950-6.02.1950 și 15.02.1950-24.07.1950, după realizarea reformei monetare, venituri care, în mod evident, nu au fost avute în vedere la calculul drepturilor de pensie, astfel cum rezultă din anexa buletinului de calcul al deciziei privind recalcularea pensiei nr. 88450/17.07.2008 (fila 14 dosarului instanței de fond).
Prin urmare, este străină de natura pricinii susținerea potrivit căreia pentru perioadele anterioare anului 1949 trebuia utilizat salariul minim corespunzător anului 1949, astfel încât în mod corect prima instanță a reținut că în perioada 10.01.1950- 06.02.1950, reclamantul a avut un salariu de 7442 lei, și nu de 372 lei, cum a calculat intimata, iar în perioada 15.02.1950-24.07.1950, un salariu de 11867 lei, și nu de 594 lei, cum a reținut intimata.
de suport este și critica potrivit căreia instanța de fond în mod greșit nu a făcut aplicarea dispozițiilor speciale, derogatorii de la dreptul comun, ale nr.OUG 4/2005 cu privire la veniturile evidențiate la rubricile "acord și prime" ale adeverinței nr. 228/12.10.2005 emisă de SC SRL, întrucât sus-menționata adeverință atestă cu totul alte elemente, respectiv salariile de încadrare realizate de intimat în perioadele 1.01.1950-6.02.1950 și 15.02.1950-24.07.1950.
Cum prima instanță a interpretat corect materialul probator administrat în cauză și a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru considerentele expuse, Curtea, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.2428 din data de 24.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30371/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /:
4 ex./28.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
