Obligație de a face. Decizia 540/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 540
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul, împotriva deciziei civile nr. 2405/24.04.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, având ca obiect "obligație de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se concluziile scrise depuse prin serviciul arhivă de către revizuent, după care, apreciindu-se cauza în stare judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Curtea prin decizia civilă nr. 2405/24.04.2009 a admis recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D împotriva sentinței civile nr. 5772/29.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, și a modificat sentința, în sensul respingerii acțiunii.
Potrivit adeverinței nr. 2705 din 05.06.2008 emise de SC SA C,în perioada lucrată în cadrul acestei unități, contestatorul a beneficiat,în afara drepturilor salariale menționate în carnetul de muncă, de adaosuri(diferențe de manoperă),adaosuri cu caracter permanent și care s-au acordat în funcție de manopera repartizată (suma globală)pe lucrare (pentru colectivul elaborator).
Aceste adaosuri s-au acordat în funcție de realizarea productivității muncii în conformitate cu Legea nr.57/1974,art.117 și începând cu anul 1992,în conformitate cu prevederile din contractele colective de muncă respectiv:anexa nr.21 din CCM/1992 pct.3, art.78, alin.6 din CCM/1993,art.78 alin.5 din CCM/1994,art.78 alin.5 din CCM/1995,art.78 alin.5 din CCM/1996,art.78 alin.4 din CCM /1997,art.78 alin.5 din CCM/1998-2001 și art.80 alin.1 și anexa 6 din CCM /2001-2003.
Din aceeași adeverință a rezultat că sumele acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul total de salarii pentru care unitatea a calculat și virat CAS,dar salariatului nu i s-a calculat,reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
În raport de mențiunile din adeverință, Curtea a analizat în cauză următoarele dispoziții legale:
Art.117 din Legea nr.57/1974,potrivit căruia,finanțarea tuturor cheltuielilor pentru retribuirea personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică se face din încasările realizate de aceste unități,ca urmare a contractelor încheiate în conformitate cu prevederile legale".
Din conținutul acestei norme juridice menționate în adeverință a rezultat că aceasta reglementa modalitatea de finanțare a cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică. Textul nu reglementează drepturi de natură salarială și nu constituie un izvor de drepturi și obligații în raporturile dintre angajator și salariați.
Potrivit art. 118 din aceeași lege, "în activitatea de cercetare științifică și proiectare tehnologică se poarte aplica forma de retribuire în acord global, în condițiile stabilite de art. 120 din prezenta lege".
Potrivit art. 120 din Legea nr. 57/1974:
"(1)In activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global. Sumele pe lucrări pentru retribuirea proiectanților pe toate specialitățile se vor stabili de regulă, pe bază de unități fizice, pe categorii de lucrări. Personalul de proiectare care lucrează în acord global primește pe parcursul elaborării proiectului sau lucrării avansuri lunare, reprezentând 80% din retribuția tarifară de încadrare. cumulate nu pot fi mai mari de 80% din suma stabilită pe proiect sau pe lucrare.
(2)La predarea proiectului sau lucrării, suma totală stabilită pe lucrare se repartizează membrilor colectivului, în funcție de contribuția acestora".
Prin urmare, adaosurile (diferențele de manoperă) acordate peste salariile tarifare personalului din unitățile de proiectare au fost reglementate de dispozițiile art. 120 alin. 2 din Legea nr. 57/1974, nu de art. 117.
S-a mai reținut în cauză că Legea nr. 57/1974 a intrat în vigoare la data de 01.02.1975, astfel că, pentru perioada anterioară acestei date, se constată că adeverința nu cuprinde mențiuni cu privire la temeiul legal în baza căruia adaosul a fost acordat.
In ceea ce privește perioadele ulterioare anului 1992, adeverința menționează contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității ca temeiuri de acordare a adaosurilor, însă în anexa la adeverință nu sunt cuprinse mențiuni cu privire la adaosuri încasate ulterior anului 1992.
Toate aceste dispoziții legale și convenționale au fost menționat în cuprinsul adeverinței ca temeiuri pentru acordarea adaosurilor (diferență de manoperă).
In consecință, pe întreaga perioadă cuprinsă în adeverință, forma de salarizare aplicabilă contestatorului a fost salarizarea în acord, ce nu se confundă cu retribuția tarifară ce era stabilită legal, înscrisă în carnetele de muncă și care a fost avută în vedere la calculul pensiei atât potrivit Legii nr. 3/1977, cât și potrivit Legii nr. 19/2000.
Legea nr. 19/2000 stabilește în detaliu modalitatea de calcul a pensiei în sistemul public, precizând expres care sunt veniturile obținute de asigurat în decursul carieri sale ce vor fi avute în vedere la calculul pensiei.
La reglementarea noului sistem de stabilire a pensiilor, legiuitorul a instituit reguli noi, reglementate cu valoare de principiu la art. 2.
In spiritul principiilor reglementate, printre care și principiul contributivității invocat în cauza de față, legiuitorul a statuat că, după data de 01.04.2001, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizate în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economie.
Art. 78 explică practic sensul principiului contributivității descris generic la art. 2 lit."e".
Pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, legiuitorul a statuat distinct, reglementând modul de calcul al punctajului din capitolul IX "Dispoziții tranzitorii" astfel:
Art. 164 din legea nr. 19/2000 precizează că la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. 1 al art. 164 instituit regula potrivit căreia, baza de calcul a punctajului anual este reprezentată de salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
De la această regulă, legiuitorul a instituit 2 excepții la alin. 2 și 3 ale art. 164:
(2)La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Pentru ca aceste sporuri să fie avute în vedere trebuie îndeplinite 2 condiții cumulative: să fi făcut parte din baza de calcul conform legislației anterioare și să fie înregistrate în carnetul de muncă.
Situația din speța de față nu se încadrează în dispozițiile menționate mai sus, pe de o parte pentru că veniturile menționate în adeverință nu sunt sporuri, ci adaosuri, cele două noțiuni fiind distincte sub aspectul conținutului și nici nu îndeplinesc vreuna din condițiile enunțate de textul de lege.
A doua excepție de la regula instituită de art.164 alin.1 este reglementată la alin. 3:
(3)La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 01 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Această a doua excepție de la regulă vizează tot veniturile obținute cu titlu de sporuri, nu adaosuri, cum este cazul def ață. In plus, niciodată adaosurile reprezentând plata în acord nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, legislația anterioară fiind clară:
Legea nr. 3/1977
"Art.21(1).Media retribuțiilor tarifare lunare care se iau în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza:
- retribuției tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru ceri retribuiți cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord.
In deplină concordanță cu regulile și principiile instituite de Legea nr. 19/2000, legiuitorul a reglementat prin OUG nr. 4/2005, modalitatea de recalculare a pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, astfel:
Potrivit art. 2 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 și a prevederilor prezentei ordonanțe.
Potrivit art. 4(1).Determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
(2).Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, conform prevederilor art. 2, sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
S-a observat, de asemenea, că art. 4 alin. 2 trimite la dispozițiile art. 2 din OUG nr. 4/2005, iar art. 2 trimite expres la prevederile Legii nr. 19/2000. Reglementarea este în concordanță cu scopul vizat de legiuitor atunci când a decis recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001 și enunțat în partea introductivă OUG nr. 4/2005; respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Rezultă în mod evident că recalcularea pensiilor trebuie să se realizeze sub aspectul calculului punctajelor anuale potrivit dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, iar anexa la OUG nr. 4/2005 nu reprezintă decât o detaliere a categoriilor de venituri enunțate în art. 164 din lege.
Potrivit dispozițiilor anexei la nr. 4/2005, pct. VI, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Prin coroborarea celor două dispoziții legale. Rezultă cu claritate faptul că în calculul pensiei se includ salariile astfel cum sunt înregistrate în carnetul de muncă și nu sunt luate în calcul formele de retribuire în acord, indiferent dacă pentru acestea s- plătit sau nu contribuția de asigurări sociale de către angajator, textul de lege neprevăzând nici o excepție în acest sens.
De altfel, pe de altă parte, contestatorului nu i-a fost reținută contribuția pentru pensia suplimentară ca și contribuție personală a salariatului, iar pe de altă parte, contribuția plătită de către unitate din fondul total de salarii nu afecta retribuția tarifară a salariatului.
S-a reținut totodată că, examinând constituționalitatea mențiunii de la pct. VI al Anexei la OUG nr. 4/2005, prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, Curtea Constituțională a statuat că "potrivit prevederilor art. 47 alin. 2 din Constituție, drepturile cetățenilor la pensie și la alte forme de asigurări și asistență socială sunt prevăzute de lege. Astfel, atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul a cuantumului lor, revine în exclusivitate legiuitorului. Aceasta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilitățile de acordare și dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, ține de opțiunea liberă legiuitorului, stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor".
Fiind chemată să decidă asupra problemei dacă mențiunea de la pct. VI al Anexei la OUG nr. 5/2004 este aplicabilă în speța de față, instanța de fond înțeles să înlăture aplicarea acestei dispoziții legale, considerentele invocate fiind acelea că dispozițiile art. 2 lit."c" din Legea nr. 19/2000 care definesc principiul contributivității se opun dispozițiilor OUG nr. 4&2005. de asemenea, instanța de fond și- motivat soluția și pe considerente de echitate, apreciind că, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS pentru aceste sume, neluarea în considerare principiului contributivității ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat.
Nu au fost reținute considerentele instanței de fond privind aplicarea principiului contributivității pentru următoarele motive:
Sub un prim aspect, principiul contributivității își găsește aplicarea odată cu intrarea în vigoare Legii nr. 19/2000, care instituie un sistem de asigurări sociale diferite de cel anterior, nefiind posibilă retroactivitatea acestor dispoziții la situațiile anterioare.
Sub un al doilea aspect, chiar textul Legii nr.19/2000, prin dispozițiile art. 164, prevede în mod expres că pentru calculul punctajului mediu anual pentru perioadele anterioare datei intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, se utilizează salariile brute sau nete, astfel cum sunt ele înregistrate în carnetul de muncă.
Sub un al treilea aspect, contribuția plătită de unitatea angajatoare, nu afecta retribuția plătită salariatului, astfel că nu se pune problema "prețului plătit de asigurat".
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Analizând cererea formulată instanța constată că este nefondată pentru următoarele considrente;
Potrivit art. 322 pct. 5 cod. proc. Civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri dacă după darea acesteia s-au descoperit înscrisuri doveditoare, ereținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Reiese deci că pentru a putea fi admisă o cerere de revizuire pe acst temei este necesar în primul rând ca înscrisul sau înscrisurile invocate să fi existat la data la care s-a pronunțat hotărârea ce este atacată, iar aceste înscrisuri să fi fost reținute de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Înscrisurile invocate de către revizuientă nu îndeplinesc aceste condiții.
Astfel, după cum reiese chiar din cererea formulată precum și din analiza dosarului se constată că adeverința nr8269/2009 ca și adeverința nr. 205/2009 nu existau la data pronunțării deciziei atacate fiind emise ulterior pronunțării acesteia.
Cât privește cea de-a doua condiție nici aceasta nu este îndeplinită, revizuienta nefiind în situația de a nu le prezenta dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, fiind suficientă o cerere așa cum de altfel s-a și întâmplat, pentru eliberarea acesteia, ceea ce nu constituie o împrejurarea mai presus de voința sa.
Condițiile cerute de art. 322 pct. 5 cu privire la înscrisul nou invocat în cererea de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ.
Cum cel puțin una din aceste condiții nu este îndeplinită, analizarea celorlalte condiții este fără relevanță, cererea fiind pentru acest motiv nefondată.
Acestea sunt considerentele pentru care instanța va respinge cererea revizuientei.
Cu privire la motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 cod. proc. Civ. potrivit art. 323 pct. 7 din același cod, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat hotărârile potrivnice.
Cum instanța mai mare în grad este ICCJ, instanța va declina competența de soluționare a cererii de revizuire sub acest aspect, Înaltei Curți De Casație Și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declina competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul, împotriva deciziei civile nr. 2405/24.04.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, în favoarea ÎCCJ pentru art.322 pct. 7.
Respinge cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct.5
Cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare, în ceea ce privește declinarea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.
Tehn.red./2ex/05.02.2010
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea, Marin Panduru
