Obligație de a face. Decizia 5434/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5217/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5434/
Ședința publică de la 07.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5021/10.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.12113/3/AS/2009 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 22.09.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTE
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5021/10.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să recalculeze pensia începând cu data de 01.12.2005 prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și să emită o nouă decizie.
A obligat pârâta la plata către reclamant la diferența dintre pensia recalculată începând cu data de 24.03.2006 și cea efectiv încasată; a obligat pârâta 600 lei cheltuieli de judecată față de reclamant.
În considerente a reținut că din decizia nr. - emisă de către pârâtă la data de 17.09.1998 rezultă că reclamantul a prestat activitate ce se încadrează în grupa I de muncă o perioadă de 24 de ani 6 luni și 28 zile.
La determinarea cuantumului pensiei conform buletinului de calcul din 12.11.2008 rezultă că s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani cu nerespectarea prevederilor art. 2 din Normele Metodologice de aplicare a nr.HG1550/2004.
Instanța având în vedere și dispozițiile deciziei nr. 40/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorii potrivit art. 329 Cod procedură civilă a admis cererea, a dispus obligarea pârâtei să-i recalculeze pensia reclamantului începând cu data de 01.12.2005 prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani avându-se în vedere perioada de timp în care a prestat activitate în grupa I de muncă și să emită o nouă decizie.
Prin modul de calcul al cuantumului pensiei, pârâta l-a prejudiciat pe reclamant. Între prejudicial suferit de reclamant și fapta pârâtei există legătură de cauzalitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termen legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința pentru motivele prevăzute de art.304 pct. 8 și 9 și art. 304 ind. 1C. pr. civ.
În susținerea recursului a arătat că sentința instanței de fond este criticabila sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale.
Reclamantul, la data ieșirii la pensie pentru limită de vârstă, nu a beneficiat de nicio lege specială, așa cum s-a stabilit prin decizia emisă în baza Legii nr. 3/1977 cu nr.-/17.09.1998, încadrarea în și în grupa a-II-a de muncă a fost conform Ordinului nr.50/1990, decizia care nu a fost contestată, prin urmare a rămas definitivă, cu o vechime de 24 de ani, 6 luni și 28 de zile în grupa I de muncă.
Recurenta a învederat instanței de recurs faptul că reclamantul nu a beneficiat de nicio lege specială, deci conform prevederilor Legii nr. 19/2000 și Normelor de Aplicare a HG nr.1550/2004, emise de CNPAS, acesta nu poate beneficia de un stagiu complet de cotizare de 20 ani la stabilirea drepturilor de pensie.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 locurile de muncă erau încadrate potrivit Legii nr. 3/1977 în grupe de muncă respectiv: - grupa I de muncă și grupa a-II-de muncă.
În art.19 legea definește categoria locurilor de muncă în condiții deosebite, dar nu le enumara, prevăzând că acestea se stabilesc prin hotărâre de guvern.
În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorita gradului mare de expunere la risc.
Art. 20 din lege stabilește, însă, în mod expres locurile de muncă în condiții speciale, care nu coincid decât în mică parte cu cele încadrate în fosta grupă I de muncă. O mare parte din locurile încadrate anterior în grupa I de muncă, se regăsesc în prezent în grupa locurilor de muncă în condiții deosebite.
În consecința grupa I și a-II-a de muncă pe Legea nr. 3/1977 nu este asimilata de Legea nr. 19/2000 în cadrul condițiilor speciale de muncă.
De asemenea contribuția de asigurări sociale a fost plătită la nivelul cotelor stabilite pentru grupa I de muncă potrivit Legii nr. 3/1977, precum și Ordinului nr. 50/1990 Anexa 1 pct. 1 alin.6 precum și HG nr. 267/1990.
Prin art.43 Legea nr. 19/2000 stabilește norme derogatorii cu privire la stagiu și vârsta de pensionare pentru cei care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă în condiții speciale, nu în grupa I de muncă potrivit Legii nr. 3/1977.
Astfel, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) (limitativ prevăzute, nu aceleași ca cele din grupa I de muncă) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă și vechime completă începând cu vârsta de 45 de ani.
În ceea ce privește obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, acesta trebuie întemeiat în drept, prin dovedirea culpei procesuale.
Culpa procesuală se poate dovedi prin neîndeplinirea atribuțiilor sau prin săvârșirea unei fapte ilicite.
Recurenta consideră că stagiul complet de cotizare de 30 de ani utilizat de Sector 4 la recalcularea drepturilor de pensie este cel corect.
Analizând întregul material probator administrat în cauză prin prisma criticilor invocate pe calea recursului, cât și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Astfel, pe de o parte se reține aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, în baza căreia s-au deschis drepturile de pensie ale contestatorului, astfel că stagiul complet de cotizare este cel reglementat de acest act normativ, conform dispozițiilor exprese ale art. 2 alin. 3 din anexa la HG nr. 1550/2004.
Or, textul art. 14 din Legea nr. 3/1977 reglementează dreptul la stabilirea pensiei, al persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I, și cel puțin 25 de ani în locuri de muncă cuprinse în grupa a-II-a, rezultând fără echivoc că vechimea necesară pentru deschiderea dreptului la pensie în cazul persoanelor care au lucrat durata menționată în grupa și a-II- de muncă și implicit, stagiul complet de cotizare este de 20, respectiv 25 de ani.
În speță, reclamantul-recurent a realizat un stagiu de cotizare de 24 ani și 6 luni și 28 de zile în grupa I de muncă.
Or, având în vedere că în grupa I de muncă se încadrează locurile caracterizate printr-un risc mai ridicat și dificultate sporită față de cele cuprinse în grupa a-II-a, nu există niciun impediment legal care să se opună a se adăuga stagiul realizat în grupa I la cel efectuat în grupa a-II- de muncă, cel dintâi fiind cel puțin asimilabil celui realizat în grupa a-II-a, rezultând o durată mai mare de 25 de ani lucrată în grupele I și a-II-a, ce se impune a fi valorificată ca lucrată în grupa a-II-a, atrăgând, potrivit celor anterior expuse și un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
În același sens erau dispozițiile (în prezent abrogate) ale Ordinului nr. 50/1990 emis de Comisia Națională pentru Protecția, care, recunoscând un anume raport între grupa I și a-II-a de muncă, stabileau:
- pct. 9 " În cazul personalului care își desfășoară activitatea în locuri de muncă prevăzute atât la grupa I, cât și la grupa a-II-a, iar timpul lucrat în grupa I este sub 50% din programul de lucru, încadrarea se face în grupa a-II-a, dacă din cumularea timpului efectiv lucrat în grupele I și II se obține o perioadă ce reprezintă cel puțin 70%, cât este prevăzut pentru grupa a-II- de muncă".
- pct. 10 "În cazul în care personalul lucrează întreg programul la mai multe locuri de muncă, din care unele sunt încadrate în grupa I, iar celelalte în grupa a-II-a, din care timpul lucrat în grupa I este de cel puțin 50%, se va lua în considerare atât timpul efectiv lucrat în grupa I, cât și timpul efectiv lucrat în grupa a-II- Dacă sarcinile de muncă ce trebuie efectuate datorită specificului se succed în locuri de muncă prevăzute în grupele I și a-II-a, în situația în care nu se poate stabili cu exactitate timpul efectiv lucrat în fiecare dintre cele două grupe, personalul va fi încadrat în grupa a-II- de muncă".
Rezultă așadar, pe baza celor expuse și a argumentelor de text ce reglementează domeniul raporturilor juridice cu aceeași natură cu a celor deduse judecății, că excluderea stagiului realizat în grupa I din stagiul minim de 25 de ani realizat în grupa a-II-a, pentru ca punctajul mediu anual să se determine prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, ar constitui o discriminare vădită a unor persoane aflate în situații identice sau chiar mai îndreptățite la recunoașterea unui stagiu complet de cotizare redus, ca urmare a desfășurării activității în condiții speciale de muncă, contrar principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.
Față de soluția de admitere a cererii reclamantului în mod corect a fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată, făcând aplicarea art. 274. pr. civ.
În considerarea celor expuse și în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. Civ. Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat și, potrivit art. 274 alin. 1. pr. Civ. va obliga recurenta căzută în pretenții să plătească intimatului cheltuieli de judecată în valoare de 600 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr. 5021 din 10.06.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Obligă recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată în valoare de 600 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.10. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./09.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana
