Obligație de a face. Decizia 5540/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5540
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței civile nr. 1948/21.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns pentru recurenta pârâtă, consilier juridic și intimatul reclamant, reprezentat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului, conform motivelor formulate.
Avocat, pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului Dolj, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 1948 de la 21 mai 2009 respins excepția tardivității contestării deciziei de pensie invocată de intimată în întâmpinare.
A admis contestația precizată privind pe contestatorul și a obligat intimata Casa Județeană de Pensii D să ia în considerare la calcularea drepturilor de pensie adeverințele nr. 38/19.03.2003 și 868/10.02.2003 și în acest sens să emită o nouă decizie.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin decizia de pensie nr. -/05.05.2003, contestatorului i-au fost stabilite drepturile de pensie de invaliditate începând cu data de 01.04.2003.
Prin cererea adresată intimatei și înregistrată sub nr. 35768/10.10.2008, contestatorul a solicitat trecerea la pensie pentru limită de vârstă, cu luarea în calcul a adeverinței de la SC SA
Cu adresa nr. -/10.10.2008, intimata Casa Județeană de Pensii Dac omunicat că nu se poate lua în calcul întreaga perioadă din grupa a II-a de muncă, întrucât funcțiile avute de el nu se încadrează în această grupă.
Asupra excepției tardivității formulării contestației, instanța a respins-o, cu motivarea că prin acțiunea introdusă nu a contestat decizia de pensie nr. -/05.05.2003, ci refuzul intimatei de a-i lua în calcul perioada de muncă desfășurată în grupa a II-a și înscrisă în adeverințele nr. 38/2003 și nr. 868/2003 în vederea îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limită de vârstă.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că încadrarea în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, a unor locuri sau activități, se face de Consiliile de Administrație împreună cu Sindicatele din unități.
Din adeverințele nr. 38/19.03.2003 și nr. 868/10.02.2003 - emise de SC SA B și respectiv SC SA - Sucursala C, rezultă că cu certitudine că, în perioadele 15.11.1973 - 31.03.1990 și 01.04.1980 - 31.12.1997 a lucrat în grupa a II-a de muncă în conformitate cu Ordinul nr. 50/1990, HG 456/1990, HG 559/1990, Ordinul 969/1990 al și decizia SA C nr. 314/1991.
De aici rezultă că încadrarea în grupa a II-a de muncă este atributul inclusiv al angajatorului, iar intimata nu are abilitatea legală de a cenzura mențiunile din adeverințele emise de unitatea angajatoare.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat ca nefondate apărările intimatei în sensul că, funcțiile ocupate de contestator presupun activitate care nu se încadrează în condițiile corespunzătoare grupei a II-a de muncă.
Potrivit art. 42 alin. 1 din Legea 19/2000, asigurații care au realizat stagiul complet de cotizare și care și-au desfășurat activitatea total sau parțial în condiții deosebite de muncă, au dreptul la limita de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 1.
De asemenea, art. 42 alin. 2 din aceeași lege prevede că, vârstele de pensionare reduse conform prevederilor alin. 1, nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei și 55 ani pentru bărbați.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a invocat excepția tardivității contestației formulată de către contestator.
Pe fond a arătat că perioadele de grupa a II-a de muncă precizate în adeverințele respective nu pot fi considerate în grupa a II-a de muncă deoarece funcțiile de electrician auto și șef coloană nu sunt prevăzute în lista locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale pentru care se acordă grupa a II-a de muncă. A mai arătat recurenta că prin natura atribuțiilor de serviciu contestatorul nu își desfășura activitatea în condiții deosebite de muncă, că acesta nu a făcut dovada achitării cotei de CAS aferentă acestei perioade, nu a depus la dosar fișa postului din care să rezulte atribuțiile de serviciu și condițiile în care și-a desfășurat activitatea și nici determinările de noxe prevăzute de.50/1990.
Analizând recursul formulat se constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
La dosar contestatorul a depus cele două adeverințe 38/2003 și 868/2003 care precizează că în perioadele indicate în adeverințele respective acesta și-a desfășurat activitatea în condiții de grupa a II-a de muncă, că unitatea a virat CAS pentru această grupă și că a beneficiat de spor de nocivitate.
Critica recurentei în sensul că funcțiile de electrician auto și șef coloană nu ar fi prevăzute în lista locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale pentru care se acordă grupa a II-a de muncă nu este întemeiată, Ordinul 50/1990 făcând referire la toate categoriile de personal indiferent că sunt muncitori, maiștrii sau ingineri la toate profesiile și locurile de muncă unde activitatea se desfășoară deosebite de lucru. Același ordin prevede că stabilirea persoanelor care desfășoară activitate în grupa a II-a de muncă se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele.
Reiese așadar, că este atributul conducerii unității cu privire la încadrarea în grupele de muncă și nu al casei județene de pensii, iar contestatorul nu este ținut a face dovada cu fișa postului sau determinările de noxe, așa cum susține recurenta.
Constatând că sentința atacată este temeinică și legală în baza art. 312 Cod pr.civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art. 274 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței civile nr. 1948/21.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Obligă recurenta către intimat la 400 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 3: Camelia Șelea - - |
Grefier, - - |
05.11.2009
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea
