Obligație de a face. Decizia 556/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.7149/2009
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.556/
Ședința publică din data de 02 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de revizuire formulate de către revizuenta, împotriva deciziei civile nr.6905/R din data de 25.11.2009, pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.2720/2009), în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - având ca obiect "eliberare certificat privind stagiul de cotizare".
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 26 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitate revizuenta de a formula și prezenta la dosar concluzii scrise, pentru a nu fi lipsită de o apărare calificată, a amânat pronunțarea pentru azi, 02.02.2010, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra cererii de cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, revizuenta a formulat în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr.6905/R din data de 25.11.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.2720/2009).
În motivarea cererii, se arată că decizia atacata este rezultatul unei greșeli materiale, drept pentru care solicită admiterea cererii de revizuire, conform art.322 alin.1 pr. Civ.
Revizuenta solicită schimbarea în parte a deciziei atacate, respectiv in ceea ce privește admiterea recursului declarat de casa Județeană de Pensii I si "obligarea acesteia la emiterea deciziei de pensie de invaliditate in baza Legii nr.19/2000" doar "de la data de 01.10.2007 cu plata aferenta a drepturilor de pensie" și păstrarea în totalitate a dispozițiilor sentinței civile nr.1040/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale.
Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, învederează că obiectul cererii de revizuire vizează o hotărâre definitivă, respectiv decizia civilă nr.6905/R/25.11.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI ca instanță de recurs prin care s-a evocat fondul cauzei, decizie ce a rămas definitivă, conform art.157 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Susține că, instanța de recurs, prin decizia nr.6905/R/25.11.2009, a cărei revizuire o solicită, s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și s-a dat mai mult decât s-a cerut (art. 322 alin. (1) pct. 2.proc.civ.).
Susține că intimatele au depus cerere de recurs împotriva Sentinței civile nr.1040/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale.
Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă, că instanță de recurs, "a admis recursul declarat de recurenta - I, a modificat în parte sentința recurată în sensul că a obligat pe pârâta - I să emită reclamantei decizie de pensie de invaliditate în baza Legii nr.19/2000 începând cu 01.10.2007, cu plata aferentă a drepturilor de pensie de la această dată, a menținut dispozițiile sentinței privind anularea deciziei 54797/14.12.2007 și obligarea la a certifica stagiul de cotizare și a respins celelalte cereri.
Revizuenta învederează că, din coroborarea motivelor de recurs și a dispozițiilor deciziei civile pronunțată de instanța de recurs, se poate observa că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, fiind astfel pe deplin îndeplinite condițiile solicitării revizuirii deciziei civile atacate.
Astfel, mai arată că instanța de recurs a modificat în parte hotărârea instanței de fond obligând pârâta - I să emită decizie de pensie de invaliditate începând cu data de 01.10.2007, cu plata aferentă a drepturilor de pensie de la această dată.
Învederează instanței de revizuire că această dispoziție nu doar că este lipsită de temei legal, dar nu tine cont nici de înscrisurile depuse la dosar și, cu atât mai mult, nici nu a fost cerută de către recurenta -
Menționează că, în conformitate cu prevederile art.84 alin. (2) din Legea nr.19/2000 "Drepturile de pensie de invaliditate se acordă si se plătesc: a) de la data încetării plății indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, dacă cererea a fost depusă în termen de 60 de zile de la data emiterii deciziei medicale de încadrare în grad de invaliditate; b) de la data încetării plății îndemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat, dacă cererea a fost depusă în termenul prevăzut la lit.a), în cazul persoanelor prevăzute la art.5 alin. (2); c) de la data depunerii cererii, dar nu înainte de data încetării calității de asigurat, în cazul persoanelor prevăzute la art.5 alin. (2), ale căror cereri au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut la lit.a); d) de la data depunerii cererii, în cazul persoanelor care la data solicitării pensiei de invaliditate nu mai au calitatea de asigurat."
Susține că instanța de recurs nu a ținut cont nici de prevederile legale menționate și nici de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Astfel, revizuenta arată că prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței:
- obligarea pârâtei - I la plata drepturilor restante de pensie de invaliditate, cuvenite și neîncasate, de la data de 01.09.2004 (conform termenului general de prescripție), precum și dobânda legală aplicată asupra sumelor restante și datorate până la data plății efective a respectivelor sume;
- recalcularea și plata pensiei de invaliditate cu respectarea prevederilor legale începând cu data de 01.09.2004 și până în prezent, indexată, majorată și reactualizată;
- anularea deciziei nr. 54797/14.12.2007;
- obligarea pârâtei - I la emiterea deciziei privind pensia de invaliditate începând cu data de 01.09.2004 cu respectarea normelor legale în materie.
Mai arată instanței, că nu a solicitat acordarea pensiei de invaliditate, deoarece are calitatea de pensionar de invaliditate încă din anul 1990, ca urmare a împușcării sale în Revoluția din 1989.
Învederează că instanța de fond a reținut în mod corect în considerentele hotărârii că "toate motivele de fapt si de drept expuse de către reclamantă, sunt de natură a face dovada și de a argumenta că partea contestatoare era beneficiara unei pensii de invaliditate, la data de la care cere plata acestor diferențe".
Revizuenta susține că instanța de recurs, trecând peste motivele de fapt și de drept expuse atât de elocvent și concludent de către instanța de fond, a anulat decizia de pensionare nr.54797/14.12.2007, dar a obligat intimata să emită decizie în data de 01.10.2007 cu plata aferentă a drepturilor de pensie de la această din urma dată.
Având în vedere faptul că cererea sa de chemare în judecată era de a se anula decizia de pensie de invaliditate nr. 54797/14.12.2007 pe motiv că nu îndeplinește normele legale și de obligare a intimatei de a emite o decizie cu respectarea acestor norme legale incidente în materie, instanța de recurs dispus obligarea intimatei la plata pensiei începând cu data de 01.10.2007.
Or, în cazul în care instanța de fond s-a pronunțat asupra faptului că era beneficiara dreptului de pensie de invaliditate încă din anul 1990, ceea ce a reținut instanța de recurs înlătură complet această calitate a sa de pensionar în perioada 1990-2007, fapt ce afectează nu doar plata unor drepturi restante, datorate și neîncasate, dar însuși stagiul de cotizare pe care l-a avut pe o perioadă de 20 de ani.
Învederează că datele menționate în fișa de pensie în care este consemnată propunerea de acordare a pensiei de invaliditate (filele 83-84 din dosar), precum și decizia nr.54797/25.01.1991 (fila 8 din dosar) prin care i s-a stabilit dreptul la o pensie pentru pierderea capacității de muncă gradul I începând cu data de 01.12.1990 în conformitate cu prevederile Legii 3/1977 coroborate cu prevederile Legii nr. 42/1990, nu fac decât să conducă la concluzia că de la data de 01.12.1990 și până în prezent are calitatea de pensionar de invaliditate.
Susține că, ceea ce a reținut instanța de recurs, se datorează unei greșeli, motiv pentru care solicită revizuirea parțială a Deciziei civile nr.6905/R/25.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și păstrarea în integralitatea ei a Sentinței civile nr. 1040/10.02.2009 pronunțată de către Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă.
În drept: au fost invocate dispozițiile art.322 pct.2 Codul Procedură Civilă, Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.42/1990 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.341/2004 cu modificările și completările ulterioare.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.
În motivarea cererii, învederează că, rin p. acțiunea introdusă la Tribunalul București, Secția a VIII - a Conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta a chemat în judecată CNPAS și CJP I pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea CNPAS să îi elibereze certificatul privind stagiul de cotizare ce conține punctajul anual și punctajul cumulat pentru perioada de cotizare 06.09.1987-31.12.2007, obligarea intimatei CJP sa îi plătească suma de 5465,13 lei, alcătuită din 4968 lei cu titlu de pensie de invaliditate restantă și 497,13 lei dobândă legală datorată acestei pensii de invaliditate, calculată până la data introducerii prezentei cereri, obligarea intimatei sa îi plătească suma de 16.906,12 lei alcătuită din 15363,47 lei, cu titlu de indemnizație reparatorie restantă, calculată până la data introducerii cererii, obligarea intimatei sa îi plătească lunar, începând cu luna 2007, pensia aferentă gradului III de invaliditate și indemnizația lunară reparatorie precum și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Menționează că Tribunalul București prin Sentința civilă nr.1040/10.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, a admis în parte acțiunea principală precizată și cererea conexă formulate de contestatoarea în contradictoriu cu CJP I și CNPAS și a fost obligată intimata CJP I să plătească contestatoarei suma de 13854,81 lei reprezentând diferențe de indemnizație reparatorie restantă pentru perioada 01.09.2004-01.02.2008, actualizată cu rata inflației și dobânda legală datorată până la 31.12.2008; a fost obligat CJP să plătească contestatoarei suma de 10281 lei reprezentând diferențe de drepturi de pensie de invaliditate gradul III, restanțe datorate pentru perioada 01.09.2004-01.02.2008 actualizate cu rata inflației și dobânda legală aferentă până la 31.12.2008, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, a fost obligat CNPAS să elibereze certificatul privind stagiul de cotizare pentru perioada 01.04.2001-31.12.2008 prin intermediul CJP I, a fost anulată decizia nr.54797/14.12.2007 emisă de CJP I; a fost obligată intimata CJP I să emită o decizie privind pensia de invaliditate, conform Legii nr. 19/2000, începând cu data de 01.09.2004 în funcție de un punctaj anual în valoare de 0,43308 puncte.
Împotriva acestei sentințe CNPAS și CJP I au formulat recurs.
Prin cererea de recurs, recurenta-intimată a solicitat modificarea în parte a sentinței civile nr.1040/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul București în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a CNPAS.
CJP I prin cerea de recurs formulată a solicitat instanței admiterea recursului, modificarea în tot a Sentinței Civile nr.1040/10.02.2009, iar pe fond să constate că: 1. Indemnizația reparatorie este integral încasată atât în baza Legii nr. 42/1990 cât și în baza Legii nr. 341/2004;
2. Referitor la pensia de invaliditate solicitată prin Cererea nr. 29942/04.12.2007, acesta se poate acorda începând cu luna următoare depunerii cererii de solicitare, respectiv cu 01.01.2008;
3. Adeverința privind stagiul de cotizare se eliberează la cerere, care trebuie depusă la casa de pensii în raza căreia își are sediul angajatorul pentru perioada 01.04.2001-31.12.2007.
În urma recursului declarat, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 6905/R/25.11.2009 a dispus respingerea recursului CNPAS ca nefondat, și admiterea recursului declarat de CJP I, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul că: a obligat parata CJP I să emită reclamantei decizie de pensie de invaliditate în baza Legii nr.19/2000 începând cu 01.10.2007, cu plata aferentă drepturilor de pensie de la această dată; menținerea dispozițiilor sentinței privind anularea deciziei nr.54797/14.12.2007 și obligarea la certificarea stagiul de cotizare, respingând în rest celelalte cereri.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat cerere de revizuire prin care solicită modificarea în parte a deciziei atacate și păstrarea în totalitate a dispozițiilor Sentinței civile nr. 1040/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII - a Conflicte de muncă și asigurări sociale.
Intimata susține că cerere de revizuire este inadmisibilă în raport de motivul invocat de revizuentă și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei.
Susține că, în conformitate cu dispozițiile art. 322 din Codul d e Procedură Civilă, revizuirea unei hotărâri ramase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere cazurile prevăzute de dispozițiile legale menționate.
Intimata susține că instanța de recurs, în mod corect, s-a pronunțat asupra aspectelor solicitate de contestatoare în cerere de chemare în judecată (fila nr. 3 cererii de chemare în judecată) prin care solicita pe lângă celelalte cererii și plata pensiei de invaliditate în baza Legii nr.19/2000, neîncasată.
Astfel, Curtea de Apel analizând succesiunea actelor depuse atât de reclamantă cât și de CJP I la dosarul cauzei, a constatat că reclamanta a beneficiat inițial de o pensie de invaliditate în forma în care a fost reglementată de Legea nr. 42/1990 începând cu anul 1990, pentru diferite grade de invaliditate, pensie care s-a transformat din anul 1997 în indemnizație reparatorie, dată la care a încasat neîntrerupt indemnizația reparatorie până în prezent.
Faptul că în anul 1990, pe lângă indemnizația reparatorie a fost reglementată din nou pensia de invaliditate, nu conferă reclamantei de facto dreptul de a încasa această pensie, ea având numai o vocație conferită de lege, în ipoteza în care îndeplinea condiția de a fi fost cuprinsă într-un sistem de asigurări sociale la data ivirii invalidității.
Astfel, reclamanta era obligată să urmeze această procedură în vederea stabilirii acestui tip de pensie în favoare sa, prin depunerea unei cereri, însoțită de documentele necesare la casa de pensii.
Intimata susține că, din actele dosarului, nu rezultă o astfel de împrejurare, pasivitatea reclamantei exonerând casa de pensii de obligația de plată a acestei pensii.
Învederează că reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art. 53, alin. (4) din Legea nr. 19/2000 pentru a solicita pensie de invaliditate doar prin cererea formulată în luna 2007, depusă la casa de pensii la 04.12.2007, așa cum rezultă din copia înscrisurilor aflate la dosarul de fond nr-.
Menționează că toate aspectele, la care se referă revizuenta în cuprinsul cererii de revizuire privind modul de soluționare a cauzei, nu pot fi considerate motive în înțelesul dispozițiilor art.322 pct.2 din Codul d e Procedură Civilă.
În drept, își întemeiază susținerile pe dispozițiile art.115-118, 322.pr.civ. și pe dispozițiile celorlalte acte normative invocate.
Analizând cererea de revizuire formulată, în raport de dispozițiile art.322 pct.2 din Codul d e Procedură Civilă, Curtea reține că este neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Prin acțiunea introdusă la Tribunalul București, Secția a VIII - a Conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta a chemat în judecată CNPAS și CJP I pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea CNPAS să îi elibereze certificatul privind stagiul de cotizare ce conține punctajul anual și punctajul cumulat pentru perioada de cotizare 06.09.1987-31.12.2007, obligarea intimatei CJP sa îi plătească suma de 5465,13 lei, alcătuită din 4968 lei cu titlu de pensie de invaliditate restantă și 497,13 lei dobândă legală datorată acestei pensii de invaliditate, calculată până la data introducerii prezentei cereri, obligarea intimatei sa îi plătească suma de 16.906,12 lei alcătuită din 15363,47 lei, cu titlu de indemnizație reparatorie restantă, calculată până la data introducerii cererii, obligarea intimatei sa îi plătească lunar, începând cu luna 2007, pensia aferentă gradului III de invaliditate și indemnizația lunară reparatorie precum și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin Sentința civilă nr.1040/10.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea principală precizată și cererea conexă formulate de contestatoarea în contradictoriu cu CJP I și CNPAS și a fost obligată intimata CJP I să plătească contestatoarei suma de 13854,81 lei reprezentând diferențe de indemnizație reparatorie restantă pentru perioada 01.09.2004-01.02.2008, actualizată cu rata inflației și dobânda legală datorată până la 31.12.2008; a fost obligat CJP să plătească contestatoarei suma de 10281 lei reprezentând diferențe de drepturi de pensie de invaliditate gradul III, restanțe datorate pentru perioada 01.09.2004-01.02.2008 actualizate cu rata inflației și dobânda legală aferentă până la 31.12.2008, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, a fost obligat CNPAS să elibereze certificatul privind stagiul de cotizare pentru perioada 01.04.2001-31.12.2008 prin intermediul CJP I, a fost anulată decizia nr.54797/14.12.2007 emisă de CJP I; a fost obligată intimata CJP I să emită o decizie privind pensia de invaliditate, conform Legii nr. 19/2000, începând cu data de 01.09.2004 în funcție de un punctaj anual în valoare de 0,43308 puncte.
Împotriva acestei sentințe CNPAS și CJP I au formulat recurs.
Prin cererea de recurs, recurenta-intimată a solicitat modificarea în parte a sentinței civile nr.1040/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul București în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a CNPAS.
În urma recursului declarat, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 6905/R/25.11.2009 a dispus respingerea recursului CNPAS ca nefondat, și admiterea recursului declarat de CJP I, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul că: a obligat parata CJP I să emită reclamantei decizie de pensie de invaliditate în baza Legii nr.19/2000 începând cu 01.10.2007, cu plata aferentă drepturilor de pensie de la această dată; a dispus menținerea dispozițiilor sentinței privind anularea deciziei nr.54797/14.12.2007 și obligarea la certificarea stagiul de cotizare, respingând în rest celelalte cereri.
Instanța de revizuire constată că prin decizia dată în calea de atac a recursului, s-a constatat că revizuenta îndeplinește condițiile legale pentru acordarea pensiei de invaliditate începând cu data de 01.10.2007 în raport de data depunerii cererii la Casa de Pensii.
Pentru perioada anterioară datei de 01.10.2007, instanța de recurs a reținut că revizuenta nu beneficiază de facto de pensia de invaliditate reglementată de către legiuitor în anul 1990.
Instanța de recurs a reținut că reglementarea acestui drept de pensie de invaliditate îi conferă revizuentei numai o vocație conferită de lege, în ipoteza în care îndeplinea condiția de a fi fost cuprinsă într-un sistem de asigurări sociale la data ivirii invalidității.
Pentru a beneficia în mod efectiv de acest drept, revizuenta trebuia să urmeze această procedură în vederea stabilirii acestui tip de pensie în favoare sa, prin depunerea unei cereri, însoțită de documentele necesare la casa de pensii
apreciază că aceste susțineri ale instanței de recurs reprezintă o ultra petita și plus petita, în condițiile art.322 pct.2 din Codul d e Procedură Civilă.
Curtea reamintește revizuentei că cele trei ipoteze prevăzute de art.322 pct.2 din Codul d e Procedură Civilă, vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supuse judecății și ceea ce a hotărât instanța.
Prin formularea din art.322 pct.2 din Codul d e Procedură Civilă se face referire la aplicarea principiului disponibilității, care nu îngăduie instanței să depășească obiectul pricinii acțiunii, care a fost formulată de către parte.
Acest caz de revizuire privește numai obiectul acțiunii, iar nu cauza acțiunii sau alte critici pe care revizuentul le aduce hotărârii atacate prin această cale extraordinară de atac.
Curtea reține că nemulțumirea revizuentei este exprimată față de considerentele hotărârii atacate în raport de motivele de recurs care fuseseră formulate de către pârâți și de faptul că instanța de recurs ar fi depășit limitele motivelor de recurs cu care a fost învestită.
Aceste nemulțumiri nu se încadrează în ipotezele dispozițiilor art.322 pct.2 din Codul d e Procedură Civilă, care au în vedere pronunțarea instanței ultra sau extra petita în raport de pretențiile deduse judecății-care alcătuiesc fondul cauzei - și nu în raport de motivele pentru care se exercită o cale de atac.
Curtea reține că motivele de revizuire invocate de către nu se circumscriu cazurilor prevăzute de dispozițiile art.322 pct.2 din Codul d e Procedură Civilă.
Cu privire la criticile formulate de către revizuentă referitor la hotărârea pronunțată de către instanța de recurs, Curtea constată că decizia pronunțată în calea de atac a recursului este corectă, deoarece instanța a făcut aplicarea art.304/1 din Codul d e Procedură Civilă, în sensul că a analizat cauza sub toate aspectele, având în vedere că era exercitată calea de atac a recursului împotriva unei sentințe care, potrivit legii, nu putea fi atacată cu apel.
Instanța de recurs s-a pronunțat în raport de obiectul cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă și a făcut aplicarea dispozițiilor legale incidente în prezenta cauză.
Cu privire la cererea de repunere pe rol a cauzei formulată în temeiul art.151 din Codul d e Procedură Civilă de către, Curtea reține că repunerea pe rol a cauzei, după rămânerea în pronunțare, se realizează numai atunci când instanța este nelămurită și are nevoie de explicații pe care le pot oferi părțile.
Repunerea pe rol a cauzei este la latitudinea instanței și nu reprezintă un drept al părții și nici o obligație a instanței de a se conforma solicitării formulate de către parte în acest sens. Instanța de judecată este cea care poate aprecia dacă are nevoie de lămuriri suplimentare pentru a soluționa cauza în mod legal și temeinic.
Curtea a apreciat că nu este necesară repunerea pe rol a cauzei, având în vedere că a detaliat motivele de revizuire în cuprinsul cererii de revizuire și a depus concluzii scrise.
Mai mult, din chiar cuprinsul cererii de repunere pe rol se constată că revizuenta nu dorea să ofere instanței de judecată lămuriri noi pentru cercetarea cauzei în raport de motivele de revizuire invocate, ci dorea să lămurească instanța cu privire latemeiul de drept al cererilor, natura cererilor și să poată corecta erorile născute din greșita interpretare a normelor legale incidente fiecărei cereri.Toate aceste lămuriri pe care dorea să le ofere instanței, după repunerea pe rol a cauzei, erau nerelevante în raport de obiectul căii de atac extraordinare a revizuirii.
Oricum cu privire la aceste aspecte, respectiv temeiul de drept al cererilor, natura cererilor și erorile născute din greșita interpretare a normelor legale incidente fiecărei cereri, instanța de revizuire s-a lămurit prin cercetarea întregului dosar, care a fost atașat la cererea de revizuire și nu avea nevoie de lămuri suplimentare din partea părții.
Actele și înscrisurile din dosarul cauzei sunt cele mai relevante pentru a oferi instanței de revizuire o imagine asupra cauzei și a-i da posibilitatea să analizeze temeinic și legal cererea de revizuire în raport de motivele invocate și de temeiul de drept menționat.
Cu privire la îngrădirea dreptului la o judecată echitabilă a cauzei, în raport de dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea reține că revizuenta a beneficiat de o judecată echitabilă și i s-a respectat dreptul de apărare prin faptul că instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.156 alin.2 din Codul d e Procedură Civilă, în sensul că a dispus amânarea pronunțării pentru a i se oferi posibilitatea părții să depună concluzii scrise, având în vedere că cererea de amânare a cauzei pentru angajarea unui apărător a fost respinsă.
Pentru considerentele menționate, în temeiul art. 327 și art.328 din Codul d e Procedură Civilă, va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de către împotriva deciziei civile nr.6905/R din data de 25.11.2009, pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.2720/2009), în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii I și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - având ca obiect "eliberare certificat privind stagiul de cotizare".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de, împotriva deciziei civile nr.6905/R din data de 25.11.2009, pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.2720/2009), în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored: NV/2 EX./24.02.2010
Jud. recurs:.;;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Zeca Dorina, Farmathy Amelia
