Obligație de a face. Decizia 5593/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5244/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5593/
Ședința publică de la 14 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul împotriva sentinței civile nr.7783 din data de 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.39742/3/AS/2007 cât și împotriva deciziei civile nr.3158/R din 11.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (941/2009), în contradictoriu cu intimatulMinisterul Apărării Naționale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul,personal și intimatulMinisterul Apărării Naționale,prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar-fila 43.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 13.10.2009, motive ale contestației în anulare dedusă judecății din partea contestatorului.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea contestatorului, cu CI seria - nr.- eliberată de SPCLEP C la data de 27.07.2009.
Contestatorul, personal, învederează instanței că prezenta contestație în anulare este îndreptată numai împotriva deciziei civile nr.3158/R din 11.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (941/2009).
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea contestației în anulare.
Contestatorul, personal, având cuvântul, susține oral motivele contestației în anulare, solicitând a se observa că instanța de control judiciar a apreciat că acesta nu ar avea dreptul să încaseze drepturile de pensie ce i se cuveneau tatălui său, pe de o parte, iar pe de altă parte, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra dispozițiilor art.65 alin.1 și 2 din legea pensiilor militare, respectiv, Legea nr.164/2001, prin care se precizează că drepturile de pensie neplătite autorului pot fi încasate de moștenitorul acestuia.
Așa fiind, solicită a se observa că la momentul redactării hotărârii instanței de recurs s-a strecurat o eroare referitoare la cuantumul drepturilor de pensie, în sensul că instanța de control judiciar, în mod greșit a reținut că această sumă de bani este în cuantum de 157.000 lei și nu în cuantum de 223.235 lei.
De asemenea, contestatorul personal, mai arată că potrivit art.72 din Legea nr.80/1995, referitor la statutul cadrelor militare, prin care se arată că în cazul în care intervine o altă hotărâre judecătorească, prin care s-a pronunțat achitarea sau prin care nu se mai aplică pedeapsa complementară a degradării militare, cei în cauză sunt reluați în evidența militară, cu gradul avut, prin ordinul celor care au dispus scoaterea din evidență cât și faptul că în timpul cât au aceștia fost degradați, se include în calculul stagiului în grad, iar cadrele militare respective pot cere prin instanța judecătorească reparații morale și materiale pentru prejudiciile ce li s-au adus, situație față de care, solicită a se observa că instanța de recurs, prin decizia pronunțată, a omis să se pronunțe asupra acestui text de lege.
După data judecării recursului, respectiv după data de 11.05.2009, au intrat în vigoare dispozițiile Legii nr.221/02.06.2009, care prin prisma prevederilor art.5 alin.1 pct."a" și "b", se precizează că se va acorda și dreptul moștenitorilor până la gradul IV de rudenie de a încasa bunurile confiscate, în speță, pensia militară și daunele morale.
Față de această împrejurare, solicită citarea în cauză a grefierului șef al Curții de APEL BUCUREȘTI care nu a înțeles să îi elibereze un exemplar al deciziei penale nr.3087 din 21.07.1952, definitivă și irevocabilă, pentru a avea posibilitatea de a uza de conținutul acesteia în proces.
Mai mult decât atât, contestatorul personal, solicită a se observa că instanța de control judiciar, nu a ținut cont de dispozițiile date de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin deciziile depuse la dosar, cu toate că prin conținutul motivelor de recurs formulate împotriva hotărârii primei instanțe, a arătat că acesta nu a beneficiat de măsuri reparatorii, dat fiind faptul că în regimul comunist nu au fost stipulate aceste măsuri reparatorii.
Cât privește dovada persecuției politice, solicită a se observa că această dovadă a fost făcută prin depunerea la dosar a deciziei date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care acestuia i se dă dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii ca urmare a persecuției sale politice.
În ceea ce privește erorile materiale, contestatorul personal, arată că acestea se pot observa prin conținutul a două pagini din decizia contestată, prin care se menționează că autorul pensiei a fost arestat la data de 04.10.1950, când în realitate acesta a fost arestat la data de 19.09.1950, iar sistarea pensiei militare s-a făcut la data de 01.10.1950 și nu la data de 01.03.1951, sens în care, solicită ca instanța legal investită cu soluționarea prezentei contestații, să procedeze la urmărirea, cu mare atenție, a acestor erori.
Intimatul Ministerul Apărării Naționale, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare, ca fiind inadmisibilă și pe cale de consecință, menținerea deciziei contestate ca fiind temeinică și legală, întrucât aceste erori materiale și acele omisiuni nu se regăsesc în analiza materialului probator administrat în fața instanței de fond.
În cazul în care, instanța de control judiciar, prin decizia ce urmează a fi pronunțată, va trece peste acest aspect, solicită respingerea contestației în anulare, ca fiind nefondată.
Contestatorul, personal, având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare, astfel cum a fost formulată și motivată în scris.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.08.2009, contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva sentinței civile nr.7783/2008 și a deciziei civile nr.3158/11.05.2009 a acestei instanțe, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării, întemeiată pe dispozițiile art.317-318 Cod pr.civilă.
În motivarea contestației, s-a susținut că atât în sentință cât și în decizie s-a reținut în mod greșit că tatăl său, beneficiarul pensiei militare nu ar fi avut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă și astfel nu are vocație la beneficiul prevăzut de art.7 al.1 din Legea nr.173/2006.
Contestatorul a susținut că prin decizia 2418/15.10.1999 a Curții Supreme de Justiție, rezultă că tatăl său a avut domiciliul forțat și că plata pensiei militare a fost reluată la 01.01.1956, astfel că în perioada 1950-1956 fost lipsit de acest venit.
Contestatorul a susținut că are dreptul de a încasa despăgubiri rezultate din sistarea pensiei, precum și faptul că este îndreptățit la plata unor daune morale ca moștenitor al celui care a suferit prejudiciul.
Contestatorul și-a cuantificat pretențiile la suma de 177.171 lei pensie militară neplătită, indexată și 157.000 lei daune morale.
În dovedirea contestației au fost depuse la dosar înscrisuri.
Intimatul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației în anulare.
La termenul de judecată din 16.09.2009, contestatorul a depus la dosar precizări prin care a dezvoltat situația de fapt pentru a justifica despăgubirile pretinse.
S-a atașat prezentei cauze dosarul nr- în care s-a pronunțat decizia contestată.
La termenul de judecată din 14.10.2009, contestatorul și-a precizat contestația în sensul că înțelege să se îndrepte numai împotriva deciziei nr.3158/2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.3158/11.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.7783 din data de 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării Naționale.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că în temeiul art.7 alin.1 lit.a din OUG nr.214/1999, astfel cum a fost modificata și completata prin Legea nr.173/2006, persoanele împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, precum și cele din rezistența armată care au participat la acțiuni de împotrivire cu arma și de răsturnare prin forță a regimului comunist beneficiază de restituirea, în condițiile legii, în natură sau, dacă aceasta nu este posibilă, prin echivalent a bunurilor confiscate.
Curtea a reținut că din probatoriul administrat a rezultat că sumele a căror restituire este solicitată, conform acestei prevederi legale, au fost sistate de la plata către tatăl reclamantului și nu către reclamant personal. Doar dacă dovada recunoașterii calității de luptător în rezistența anticomunistă după decesul autorului reclamantului ar fi fost făcută, a apreciat instanța de recurs, problema restituirii sumelor solicitate ar fi putut fi analizată din altă perspectivă, deoarece, deși textul de lege individualizează categoriile de persoane care pot beneficia de măsurile reparatorii, indicând în acest sens persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, de unde s-ar putea deduce că legiuitorul nu a avut în vedere și moștenitorii acestor persoane, aceste dispoziții legale trebuie interpretate nu doar în litera ci și în spiritul lor, care, față de obiectul de reglementare concret, presupune repararea nu doar morală ci și materială a consecințelor unor abuzuri.
Totodată, instanța de recurs a constatat că reclamantul nu a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intimatei pentru plata daunelor morale, respectiv dovedirea existentei unui prejudiciu de natura morala, cauzat contestatorului tocmai prin fapta ilicita a paratului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește inadmisibilitatea contestației în anulare, invocată de intimată, Curtea constată că aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri irevocabile pronunțată de o instanță de recurs, astfel încât contestația este admisibilă.
Susținerile contestatorului vizează rejudecarea situației de fapt și nu pot fi încadrate în dispozițiile art.317 și ale art.318 Cod pr.civilă.
Astfel, deși contestatorul s-a îndreptat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac prin care instanța își poate retracta propriile hotărâri în cazuri strict reglementate de lege, nefiind o cale devolutivă prin care să se rejudece întreg litigiul.
Instanța de recurs a analizat situația de fapt și a răspuns motivat criticilor contestatorului atât în ceea ce privește calitatea autorului său, cât și dreptul acestuia ca moștenitor la plata unor despăgubiri materiale și morale.
Contestatorul nu a invocat prin prezenta cerere și nici nu s-a dovedit faptul că ar fi fost nelegal citat la judecata recursului sau că hotărârea s-ar fi pronunțat cu încălcarea competenței materiale a instanței pentru a fi incidente dispozițiile art.317 Cod pr.civilă.
De asemenea, contestatorul nu a dovedit faptul că instanța de recurs ar fi omis să analizeze vreunul dintre motivele de modificare sau casare prevăzute de art.304 Cod pr.civilă sau că hotărârea pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale.
La termenul de soluționare a contestației, contestatorul a dezvoltat și alte critici referitoare la omisiunea instanței de recurs de a analiza incidența în cauză a dispozițiilor Legii 164/2001 și la faptul că aceasta ar fi preluat eronat sumele pe care contestatorul le pretinde. Curtea reține că, din motivele de recurs, nu rezultă că temeiul juridic al cererii este cel menționat de contestator la judecata contestației în anulare, ci actele normative reparatorii, analizate de instanța de recurs, iar neindicarea cuantumului sumelor pretinse nu prezintă relevanță juridică în situația în care s-a constatat lipsa unui temei legal de acordare a acestora.
Față de aceste împrejurări, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite nici una dintre condițiile prevăzute de art.317-art.318 Cod pr.civilă, ce ar fi atras anularea hotărârii atacate, cu posibilitatea rejudecării recursului, Curtea va respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.3158/R din 11.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (941/2009), în contradictoriu cu intimatulMinisterul Apărării Naționale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./20.11.2009
Jud.recurs:;;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
