Obligație de a face. Decizia 570/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.7041/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.570/
Ședința publică de la 03 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.6896 din data de 04.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.26208/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.22 din 08.01.2010 depusă la dosar-fila 12, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 11.01.2010, întâmpinare din partea intimatului.
Intimatul, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare, cu luarea în considerare a deciziei nr.40 din 22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, decizie la care în mod corect instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, s-a raportat.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.6896 din data de 04.11.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; s-a obligat pârâta să recalculeze pensia cuvenită reclamantului prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 ani și cu valorificarea tuturor veniturilor cuprinse în adeverințele 118/3.03.2009 și 117/3.03.2009 emise de SC SA și adeverința 2164/25.09.2008, eliberată de, retroactiv începând cu data de 18.06.2006; s-a obligat pârâta să plătească reclamantului diferențele rezultate între pensia astfel recalculată și cea aflată efectiv în plată, retroactiv începând cu 18.06.2006, precum și la plata către reclamant a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că drepturile de pensie ale contestatorului s-au născut anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000, respectiv la 15.03.1999, astfel cum rezultă din decizia -/8.03.1999.
S-a constatat că prin decizia nr.-/25.03.2009 emisă de Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 3 B au fost recalculate, în temeiul nr.OUG4/2005, începând cu 1.12.2005, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului, iar la determinarea punctajului mediu anual în decizia menționată fost utilizat de intimată un stagiu complet de cotizare de 30 ani.
S-a precizat că, prin cererea de chemare în judecată contestatorul a criticat modalitatea de recalculare sub aspectul stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, contestatorul susținând că acesta trebuia să fie de 20 ani - pentru că a lucrat în grupa I de muncă în condițiile HG nr.478/1990, iar nu de 30 de ani.
S-a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr.1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, iar dispozițiile art.2 alin.1 alin.3 și alin.4 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000 "Stagiul complet de cotizare utilizat in determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977", iar "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
S-a mai arătat că din decizia de stabilire inițială a drepturilor de pensie rezultă că la data deschiderii dreptului la pensie în temeiul Legii nr.3/1977 petentul desfășurase 25 ani, 9 luni și 24 zile activitate în grupa I de muncă.
S-a considerat că, în temeiul Legii nr.3/1977 persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de muncă, se puteau pensiona la vârsta de 52 de ani, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor de 20 de ani.
S-a menționat că din mențiunile înscrise în carnetul de muncă și din decizia inițială de stabilire a drepturilor de pensie, contestatorul a desfășurat activități în grupa I de muncă peste 20 de ani.
Față de toate dispozițiile legale mai sus amintite, instanța de fond a considerat că în determinarea punctajului mediu anual intimata trebuia să utilizeze un stagiu complet de cotizare de 20 ani atât în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005, cât și în temeiul OUG nr.19/2007.
În ce privește veniturile suplimentare cuprinse în adeverințele anexate la dosar, tribunalul a arătat că potrivit buletinului de calcul și înscrisurilor atașate rezultă că intimata nu a valorificat veniturile atestate de adeverințele nr.118/3.023.2009, nr.117/3.03.2009 emise de și 2164/25.09.2008 eliberată de.
S-a reținut că Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
O data reținut acest aspect, s-au amintit dispozițiile art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
S-a ținut seama că art.78 din Legea nr.19/2000 stipulează că: "punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică"
Sintetizând, s-a susținut că noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței încălcarea de către Casa Locală de Pensii sector 3 dispozițiilor art.1 din nr.OUG4/2005, art.2, alin.1 și 2 din nr.HG1550/2004, precum și a prevederilor art.14, alin.1, 2 și 3 din Legea nr.3/1977 și că actuala legislație privind sistemul public de pensii are ca principiu general stabilirea cuantumului pensiei cuvenite fiecărui titular prin luarea în considerare a întregii activități și a drepturilor salariale realizate pe tot parcursul timpului ce se consideră perioada de cotizare.
De asemenea, prima instanță a avut în vedere că pe baza acestui principiu, pentru fiecare lună și pentru întreaga perioadă ce constituie vechime în muncă ori este asimilată acesteia, se stabilește punctajul corespunzător în raport cu drepturile salariale obținute, iar prin înmulțirea punctului de pensie cu punctajul mediu realizat se stabilește cuantumul pensiei cuvenite fiecărui titular.
A mai arătat recurenta că stagiul de cotizare este definit de art.160, alin.1 din Legea nr.19/2000, ca fiind "vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi-".
S-a amintit că Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială, prevedea în art.14, alin.1 că persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani în grupa II de muncă, beneficiază la stabilirea pensiei de un spor la vechimea în muncă de un an și sase luni pentru grupa I de muncă și, respectiv, un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
În acest context, s-a arătat că asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în munca, conform art.14, alin.1 din Legea nr.3/1977.
Prin urmare, s-a susținut că singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului pentru vechimea în muncă și posibilitatea pensionarii înainte de vârsta standard de pensionare, dispozițiile art.14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
S-a mai arătat că, în ceea ce privește principiul înscris în preambulul nr.OUG4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, care consacră asigurarea "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", consideră că acesta nu poate fi aplicat în cauză, atâta timp cât nu există în lege o prevedere expresă care să stipuleze ca și persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, li se aplică prevederile acestei legi pentru determinarea stagiului de cotizare.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. care vizează doar reducerea stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei, Curtea constată următoarele:
Prin decizia nr. -/8.03.1999 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă a intimatului-contestator, s-a dispus pensionarea acestuia, în baza Legii nr.3/1977, iar prin decizia nr. -/25.03.2009 emisă de Casa de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 3 B au fost recalculate drepturile de pensie ale acestuia în baza OUG nr.4/2005.
Potrivit mențiunilor cuprinse în carnetul de muncă al reclamantului și în decizia nr. -/8.03.1999 rezultă că acesta a realizat o vechime efectivă în grupa I-a de muncă de peste 20 de ani.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG1550/2004 care, în art.1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
Instanța de fond a apreciat corect faptul că art.14 din Legea nr.3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I-a de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art.14 din Legea nr.3/1977, astfel cum s-a reținut în sentința recurată, fiind astfel nefondată critica recurentei întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Pentru toate considerentele arătate, în baza art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligată recurenta la plata sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.6896 din data de 04.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.26208/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă recurenta la plata sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
10.02.2010
Jud. fond:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Bodea Adela Cosmina, Rotaru
