Obligație de a face. Decizia 5781/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR- - obligație de a face -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5781
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.407/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte SC SA prin Lichidator Judiciar SC SRL și Casa Județeană de Pensii O, având ca obiect, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant, personal și asistat de avocat cu delegație la dosar, lipsind intimații pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părții prezente.
Avocat pentru recurentul reclamant, solicită în principal, admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în minuta aflată la fila 3 din dosarul de fond instanța nu menționează nimic față de lichidatorul judiciar și nu motivează respingerea față de casa Județeană de Pensii
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr..407/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții SC SA prin lichidator judiciar SC SRL, ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității juridice procesuale și Casa Județeană de Pensii
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
În ceea ce o privește pe pârâta SC SA C instanța, din oficiu, a efectuat verificări la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul O l t, iar potrivit adresei comunicate această firmă a fost radiată ca urmare a închiderii procedurii falimentului, motiv pentru care s-a invocat excepția lipsei capacității juridice procesuale, care a fost admisă pentru considerentele de mai sus deoarece, nemaiexistând persoana juridică, nemaiavând personalitate juridică, organe de conducere ea nu poate sta în proces, sens în care instanța va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă.
Referitor la fondul cauzei instanța a reținut că din decizia de pensionare rezultă că reclamantul are un stagiu de cotizare în grupa de muncă de 7 ani și 21 de zile, iar în grupa II un stagiu de 14 ani, 3 luni și 19 zile.
Reclamantul dorește ca perioada cuprinsă între 02.03.1987-08.09.1999, care a fost reținută ca grupa a II de muncă să fie de fapt trecută ca perioadă desfășurată în grupa I de muncă, deși din adeverința cu nr. 601/2001 emisă de fostul angajator SC SA rezultă că în perioada de mai sus a lucrat în grupa II de muncă.
Prin urmare instanța a respins proba testimonială solicitată de reclamant pentru a dovedi că a lucrat în această perioadă cu plumb, deoarece peste cuprinsul unui act nu se poate dovedi mai mult cu martori, atâta timp cât adeverința nu a fost atacată, nu a fost anulată, și prin urmare ea și-a produs efecte juridice prin luare în considerare de către Casa de Pensii, la stabilirea cuantumului pensiei.
Instanța a mai reținut că adeverința cu nr. 575/2008 depusă la dosar a fost emisă de lichidatorul judiciar al fostului angajator SC SA, care nu face altceva decât să confirme că pe perioada 02.03.1987-08.09.1999 reclamantul a fost angajat la societatea de mai sus ca forjor, și a beneficiat de grupa II de muncă conform HG 647/1990, în proporție de 100% în perioada evidențiată în carnetul de muncă.
Având în vedere cererea cu care instanța a fost investită, limitele de sesizare, raportat la considerentele deja expuse, a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii O, și cu motivare a că Ordinul 50/1990 nu face referire expres la meseria de forjor, dar face trimitere la activități care au la bază utilizarea plumbului, care este un metal toxic, dar așa cum am arătat mai sus perioada respectivă este luată în considerare ca muncă în grupa II, conform unor acte emise de fostul angajator.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că, la încetarea activității, angajatorul a eliberat petentului o adeverință din care rezultă vechimea în muncă și că perioada lucrată se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Ulterior, petentul a aflat că altor colegi de muncă li s-a recunoscut grupa I de muncă pentru aceeași perioadă și pentru același loc de muncă.
Recurentul mai arată că unitatea angajatoare a intrat în lichidare, reprezentantul său legal fiind lichidatorul judiciar.
Se mai menționează că cel care invocă lipsa calității procesuale pasive a lichidatorului judiciar este Casa Județeană de Pensii iar tribunalul a respins cererea față de societatea angajatoare fără a fi intrat în cercetarea fondului.
De asemenea, s-a respins acțiunea, fără a fi expuse motivele de fapt și de drept, și față de pârâta Casa Județeană de Pensii
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul fondat, urmând a- admite, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 129 cod. pr. civ. judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în acțiune.
De asemenea, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri teminicie și legale, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În continuare, art. 312 cod. pr. civ. menționează că, în situația în care prima instanță a soluționat procesul fără a fi intrat în cercetarea fondului, fiind necesară administrarea de noi probatorii, instanța de recurs este în drept să caseze hotărârea primei instanțe și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare.
În speță, se constată că petentul dorește ca perioada cuprinsă între 2 martie 1987 - 8 sept. 1999, reținută da angajator ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, să fie recunoscută ca fiind perioadă lucrată în grupa I de muncă.
Dată fiind natura litigiului, împrejurarea că societatea angajatoare a fost lichidată și a fost radiată din evidențele nu are relevanță, atâta timp cât arhiva acesteia a fost preluată de către lichidatorul judiciar SC SRL cu care, de alt fel, petentul a și înțeles să se judece în contradictoriu.
Ori, atâta timp cât lichidatorul judiciar nu s-a apărat, în sensul că ar fi predat altei persoane arhiva fostei SC SA, acesta are calitate procesuală pasivă, nefiind imputabilă petentului împrejurarea că societatea angajatoare fost radiată.
De asemenea, se reține că prima instanță respins cererea de administrare a probei testimoniale solicitată de către reclamant, reținând ca reale și suficiente mențiunile din adeverința nr. 601/2001 emisă de angajator, necontestată în timp util de către salariat.
În cauză însă, sunt aplicabile dispozițiile art. 1. din Ordin nr. 50 din -, potrivit cărora "În grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1.".
În condițiile în care petentul contestă mențiunile din adeverință, motivând că abia în prezent a aflat că altor colegi de muncă li s-a recunoscut, pentru aceeași activitate și aceeași perioadă grupa I de muncă, se impunea, în vederea aflării adevărului, stabilirea activității desfășurată de către petent în perioada de timp în discuție, care a fost locul său efectiv de muncă și cât timp din programul său de lucru a prestat activități care s-ar putea încadra, eventual, în grupa I de muncă.
În aceste condiții, Curtea concluzionează că respingerea cererii petentului fără să fi fost făcute cercetările menționate anterior, echivalează cu o necercetare a fondului și, în vederea respectării și dublului grad de jurisdicție, urmează ca, în temeiul art. 312 cod. pr. civ. să admită recursul și să caseze sentința recurată, trimițând cauza spre rejudecare instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.407/16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte SC SA prin Lichidator Judiciar SC SRL și Casa Județeană de Pensii O, având ca obiect, obligația de a face.
Casează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud./ 1 dec. 2009
Tehn./Ex.3
/ și
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Mariana Pascu
