Obligație de a face. Decizia 5790/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5166/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5790/
Ședința publică de la 21 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi C împotriva sentinței civile nr.543 din data de 01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (1550/C/2009), în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"obligația de a face."
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenta Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi C și intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 30.09.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Curtea, având în vedere împrejurarea că ambele părți în cauză, prin cererile formulate, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.543/01.06.2009 pronunțată în dosarul nr- (1550/C/2009), Tribunalul Călărași - Secția Civilă a dmis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C; a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, conform OUG nr.4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, precum și la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia recalculată reclamantului potrivit prezentei sentințe și pensia încasată, începând cu data de 01.05.2006.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că rin p. acțiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor sale de pensie conform OUG nr.4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Potrivit deciziei de pensionare nr.52119/15.05.1991, la data pensionării reclamantul a avut o vechime în grupa I de muncă de 32 ani și 11 luni, determinată în baza Legii nr.3/1977, iar la determinarea punctajului mediu anual al acestuia pârâta avut în vedere un stagiul complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr.19/2000.
Tribunalul a apreciat că, în cauză, în raport de data la care drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite, respectiv 15.05.1991, la recalculare se aplică dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și cuantumul fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004.
Potrivit art.2 alin.4 din HG nr.1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977, astfel că, în cazul reclamantului, care a înregistrat o vechime în grupa a I de muncă de 32 ani si 11 luni, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, adică de 20 ani. Tribunalul a reținut că această problemă a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr.40/22.09.2008, a admis că dispozițiile art.77 alin (2) raportat la art.43 alin.(1) și alin.(2) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că pentru asigurații care au lucrat în condiții speciale de muncă și ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât Legea nr.19/2000 nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr.3/1977.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Casa Județeană de Pensii C, invocând în drept disp. art. 304 pct. 9 și 304/1 cod proc. civilă, cu următoarea motivare:
Reclamantul beneficiază de drepturile de pensie pentru limită de vârsta, în temeiul Legii nr.3/1977, în baza Deciziei nr.52119/15.05.1991.
Drepturile s-au acordat începând cu data de 01.11.1990, pentru o vechime totală în muncă de 50 ani din care în grupa I de muncă - 32 ani și 11 luni, iar în grupa a III - a 7 luni și 15 zile.
În conformitate, cu Hotărârea de Guvern nr.1550/23.09.2004, începând cu data de 01.10.2004, pensiile din sistemul public stabilite anterior datei de 01.10.2001, au fost evaluate în vederea recalculării, de aceasta măsură beneficiind și reclamantul prin decizia nr.52119/30.06.2005.
Recurenta a susținut că în mod eronat, la recalcularea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă cuvenite, instanța de fond a dispus să se utilizeze un stagiu complet de cotizare de 20 ani, în raport de prevederile din Legea nr.3/1977. Această interpretare este contrară dispozițiilor imperative ale art.2 alin. (3) din Anexa la HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, potrivit cărora: "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
Dispozițiile imperative ale art.2 alin.(l) din Anexa la actul normativ menționat stipulează că: "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare".
Vechimea integrală în muncă prevăzută de art.8 alin.(l) din Legea 3/1977 era de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei. Prin urmare, stagiul de cotizare impus de art.2 alin.(3) din Anexa la HG nr. 1550/2004, pentru recalcularea drepturilor de pensie care s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, este cel prevăzut de art.8 alin.(l) din Legea nr. 3/1977. și anume "minimum 30 ani pentru bărbați și 25 ani pentru femei".
Legea nr. 3/1977, a arătat recurenta, nu prevedea reducerea vechimii integrale în muncă în funcție de activitatea desfășurată în grupa I sau II de muncă. În acest sens, art. 14 alin. (4) din Legea nr. 3/1977 face referire la reducerea vârstei de pensionare și nu la reducerea vechimii integrale în muncă, cum greșit susține reclamantul: "persoanele care au vechime în muncă prevăzută de lege și au lucrat efectiv îl puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de muncă au dreptul, la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare revăzută de art. 8 alin.(2), în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de muncă, ar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani întru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile".
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate Curtea reține următoarele:
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al intimatului și din decizia nr.52119/15.05.1991, definitivă (fila 5 dosar fond), acesta a realizat o vechime efectivă, necontestată, în grupa I de muncă de 32 ani și 11 luni, cum corect a reținut instanța de fond. Pensia sa a fost recalculată, în baza nr.OUG 4/2005.
În mod judicios prima instanță a reținut că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
În cauză, nu prezintă relevanță nici stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000, câtă vreme drepturile de pensie ale intimatului nu au fost stabilite în baza legii noi, ci în temeiul Legii nr. 3/1977.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, în art. 2 alin. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
În mod corect instanța de fond a apreciat că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, decizie la care în mod corect Tribunalul s-a raportat.
Astfel, instanța supremă a decis în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
În cazul intimatului, Curtea constată că stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, întrucât acesta și-a desfășurat activitatea peste 32 de ani în grupa I de muncă, fapt de natură a atrage incidența art. 14 din Legea nr. 3/1977, și nu a art. 8, care reprezintă norma generală în materie.
Cum prima instanță a interpretat corect materialul probator administrat în cauză și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentaCasa Județeană de Pensii și Alte Drepturi Cîmpotriva sentinței civile nr.543 din data de 01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (1550/C/2009), în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./02.12.2009
Jud.fond:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
