Obligație de a face. Decizia 5842/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
OMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3807/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5842/
Ședința publică de la 21.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.2571/25.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.2846/3/AS/2009 în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2571/25.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea restrânsă formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat intimata sa recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu data de 27.01.2006 și să emită o nouă decizie în acest sens.
A obligat intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie, conform celor anterior expuse, începând cu 27.01.2006.
A obligat intimata la plata către contestator a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr.-/02.06.1999 contestatorul a fost pensionat pentru limită de vârstă și muncă depusă începând cu 1.06.1999 reținându-se un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 25 de ani, 7 luni și 15 zile.
Prin decizia nr. -/07.03.2007 contestatorului i-a fost recalculată pensia pentru limită de vârstă în baza OUG nr.4/2005 reținându-se un punctaj mediu anual de 1,15622, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, fiind păstrată în plată pensia anterioară recalculării de 342 lei aferentă unui punctaj de 1,38177 avut anterior datei de 1.12.2005.
În mod eronat intimata a utilizat la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani deoarece art.2 din Normele Metodologice de aplicare a HG nr.1550/2004 arată că "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, data intrării în vigoare a Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei și de 25 de ani pentru bărbați.
Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977."
Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, "persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa a-II-a de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
b) un an și trei luni pentru grupa a-II-a de muncă.
Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și a-II-a de
muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa a-II-a, bărbații;
b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa a-II-a, femeile.
Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. 1 sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa a-II-a de muncă.
Instanța nu a reținut opinia intimatei în sensul că contestatorul nu a fost pensionat în baza unei legi speciale și nu poate beneficia de stagiu complet derogator deoarece în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea 3/1977.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale.
Potrivit Normelor Metodologice de Aplicare a HG nr.1550/2004 emise de CNPAS, singurii beneficiari ai stagiilor complete de cotizare de 15, 20, și 25 sunt cei care au beneficiat în momentul ieșirii la pensie de o lege specială care să le confere aceste drepturi.
Recurenta a învederat instanței de recurs faptul că reclamantul nu a beneficiat de nicio lege specială, prin urmare, conform prevederilor Legii nr.19/2000 și Normelor de Aplicare a HG nr.1550/2004, emise de CNPAS, acesta nu poate beneficia de un stagiu complet de cotizare de 20 ani la stabilirea drepturilor de pensie.
Astfel, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) (limitativ prevăzute, nu aceleași ca cele din grupa I de muncă) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă și vechime completă începând cu vârsta de 45 de ani.
Instanța de fond și-a întemeiat soluția în drept pe o lege abrogată (Legea nr.3/1977, unde nu se punea problema punctajului mediu anual și a unui stagiu complet de cotizare). Legea nr.19/2000 nu prevede decât stagiul complet de cotizare de 25 și 30 ani.
Instanța de fond consideră că Normele CNPAS, precum și interpretarea legii de către Casa de Pensii a Municipiului B este eronată: "potrivit art.14 din Legea nr.3/1977, stagiul complet de cotizare pentru o persoană care a lucrat peste 20 de ani în grupa I de muncă este de 20 de ani și nu 30 de ani, cum în mod eronat a reținut intimata", prin aceasta instanța de fond încălcând și rațiunea și principiul latin: unde legea nu distinge, nici recurenta nu distinge, exprimat în adagiul latin "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".
Atât timp cât legiuitorul a promulgat o lege specială, se înțelege că aceasta se aplică numai în anumite situații, nelăsând loc de interpretări ulterioare.
Din considerentele sentinței reiese faptul că recurenta face aplicarea în tocmai a legii, se consideră astfel că a fi în culpă procesuală, pentru motivul că nu a generalizat aceste dispoziții aplicându-le tuturor pensionarilor care au peste 20 de ani lucrați în grupa I de muncă.
Culpa procesuală se poate dovedi prin neîndeplinirea atribuțiilor sau prin săvârșirea unei fapte ilicite.
Faptul că instanța de fond a considerat că pârâta nu a respectat dispozițiile legale, adică interpretarea "in extenso" a legii, cum se susține de către aceasta, reprezintă chiar încălcarea legii de către ea însăși.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate cât și a dispozițiilor art. 3041. proc. civ. Curtea găsește recursul formulat ca nefiind nefondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Astfel, în mod corect a reținut prima instanță incidența în speță a dispozițiilor art. 2 din anexa la HG nr. 1550/2004, care prevăd că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie, pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001, stagiul fiind cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Or, textul art. 14 din Legea nr. 3/1977, în baza căreia s-au deschis drepturile de pensie ale intimatului, reglementează dreptul la pensie, cu vechime integrală, al persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în grupa I, situația în speță, având în vedere că, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al reclamantei-intimate, aceasta a lucrat în grupa I, o perioadă de 25 de ani, 7 luni și 15 de zile, sub aspectul dispozițiilor legale incidente fiind irelevant că grupa I de muncă nu este întru totul asimilabilă condițiilor speciale prevăzute de legislația actuală.
Rezultă fără echivoc că vechimea necesară și suficientă pentru deschiderea dreptului la pensie cu vechime integrală și, implicit, stagiul complet de cotizare în cazul persoanelor care au lucrat efectiv 20 de ani în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I, este de 20 de ani, față de dispozițiile exprese ale art. 14 din Legea nr. 3/1977, fiind irelevant și că reclamantului nu i s-a deschis dreptul la pensie în temeiul unui act normativ special, în același sens fiind tranșată chestiunea în discuție și prin decizia nr. 40 din 22.09.2008 pronunțată în dosarul nr. 16/2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, care a statuat, cu efecte obligatorii, că dispozițiile art. 77 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31.03.2001și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Rezultă așadar că hotărârea primei instanțe e temeinică și dată cu aplicarea corectă a legii, astfel că recursul este nefondat și va fi respins ca atare, în aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ.
Constatând culpa procesuală a recurentei pentru promovarea recursului respins ca nefondat, în aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 1. pr. civ, o va obliga pe aceasta la plata către intimat, a cheltuielilor de judecată în valoare de 600 de lei, reprezentând onorariu avocat avansat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.2571/25.03.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.2846/3/AS/2009 în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Obligă recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată, în valoare de 600 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 EX./27.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Silvia Georgiana Ignat
Judecători:Silvia Georgiana Ignat, Maria Ceaușescu, Lizeta
