Obligație de a face. Decizia 5891/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(5325/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5891/
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul-reclamant și recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.4604 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 9458/3/LM/2009, având ca obiect - obligația de a face.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 15.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 22.10.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4604/28.05.2009 pronunțată în dosarul nr.9458/3/AS/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 10.03.2009, în care, la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită, potrivit sentinței și cea efectiv încasată pe perioada de la 10.03.2009 și până la emiterea noilor decizii de recalculare; a respins pretențiile reclamantului pentru perioada 10.03.2006-10.03.2009 ca neîntemeiate; a admis în parte cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat și a obligat pârâta la plata sumei de 400 lei cu acest titlu de către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorului i s-a deschis dreptul la pensie în data de 01.11.1999 conform mențiunilor cuprinse în decizia de pensionare nr.-/ 21.10.1999 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 6, în baza Legii nr. 3/1977.
Prin decizia nr.-/21.01.2009, emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 6 B, în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, coroborate cu prevederile HG nr.1550/2004 și ale HG nr.733/2005, drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate, fiind determinat un punctaj mediu anual recalculat în valoare de 1,90237 puncte, încălcând astfel prevederile art.2, alin.3 din HG nr.1550/2004, potrivit cărora pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Punctajul mediu anual determinat în procedura de recalculare a fost calculat prin utilizarea eronată a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, după cum rezultă din copia buletinului de calcul, anexă la decizia de recalculare. Conform mențiunilor din decizia de pensionare, contestatorul a lucrat în grupa I - a de muncă o perioadă de 26 de ani 10 luni și 9 zile în grupa I de muncă, 5 ani 2 luni și 24 zile în grupa a III-a de muncă.
Pentru a reține că stagiul complet de cotizare utilizat de intimată, în procedura de recalculare nu este cel corect, s-a avut în vedere faptul că, potrivit art.4 din OUG nr.4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea Hotărârii Guvernului nr.1550/20004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.
S-a statuat că potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 alin.3 și alin.4 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000: "Stagiul complet de cotizare utilizat in determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977" iar "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzuta de aceste acte normative ".
Totodată, conform art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 20001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Cu privire la stagiul complet de cotizare art.8 din Legea nr.3/1977 arată că personalul muncitor care are o vechime în munca de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusă și limita de vârsta, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile.
Persoanele încadrate în munca care au o vechime de cel puțin 30 ani bărbații și 25 ani femeile, sunt pensionate, la cererea lor, și la împlinirea vârstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile.
S-a constatat că potrivit dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1997, "persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani în grupa a Il-a de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în grupele în aceste grupe de muncă câte a). - un an și sase luni pentru grupa I de muncă; b).- un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
Pe această bază, persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de: a) 52 ani pentru grupa I și 57 de ani pentru grupa II, bărbații; b) 50 ani pentru grupa I și 52 de ani pentru grupa II, femeile.
Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin.(1) sunt pensionate, la cerere și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă și la 55 de ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa a Il-a de muncă."
Așadar, susține tribunalul, în Legea nr.3/1977, pe lângă stagiile complete prevăzute de art.8, sunt reglementate și alte stagii complete de cotizare, care se aplică în funcție de condițiile concrete în care beneficiarul prestației a lucrat.
Prin derogare de la această normă de principiu art.14 din Legea nr.3/1977 prevedea că persoanele care lucrau efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de munca,se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 50 de ani bărbații, stagiul complet de cotizare fiind de 20 de ani.
Tribunalul a apreciat că dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 au caracter special în raport cu regula generală stabilită prin art.8,în ceea ce privește stagiul complet de cotizare, astfel încât, în cazul pensionării unei persoane care a realizat stagiul necesar în grupa I se impunea ca în procedura recalculării în temeiul OUG nr.4/2005 să fie utilizat acest stagiu obligatoriu impus de lege pentru deschiderea dreptului la pensie.
Întrucât, în speță contestatorul a desfășurat activități în contestatorul grupa I - a de muncă o perioadă de 26 de ani 10 luni si 9 zile in grupa I a de muncă, 5 ani 2 luni și 24 zile în grupa a III-a de muncă, iar dispozițiile art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004 fac trimitere la stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.3/1977 și nu se limitează doar la valorificarea unui anumit stagiu complet de cotizare dintre cele la care actul normativ face referire, ceea ce înseamnă că pentru fiecare situație concretă, în funcție de particularitățile respective, se impune utilizarea stagiului complet de cotizare aplicabil, în baza dispozițiilor legale mai sus menționate, Tribunalul a considerat că, la calcularea punctajului mediu anual, trebuia utilizat un stagiu complet de 20 de ani.
În acest sens, instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile din Decizia nr.40/2008 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, prin care a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art.77 alin. 2 raportat la art.43 alin.1 și alin.2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Pentru motivele de fapt și de drept mai sus expuse, prima instanță, constatând în temeiul art.155 lit. f din Legea nr.19/2000 și în baza art.89 din Legea nr.19/2000 erori în modul de stabilire și plată a drepturilor de pensie recalculate, a dispus obligarea intimatei să emită o nouă decizie de pensionare și să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei, conform OUG nr.4/2005, începând cu data de 10.03.2009, în care, la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Având în vedere dreptul beneficiarului prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, ținând cont de obligația intimatei de a face plata acestor drepturi conform art.24 lit.e din HG nr.13/2004, de faptul că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, ca urmare a determinării punctajului mediu anual prin utilizarea eronată a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani, în patrimoniul contestatorului s-a cauzat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, în raport de dispozițiile art.7 din OUG nr.4/2005, s-a dispus obligarea intimatei la plata diferențelor de pensie dintre pensia cuvenită, conform sentinței și cea efectiv încasată începând cu data de 10.03.2009 și până la emiterea noii decizii de recalculare.
Tribunalul a respins pretențiile reclamantului pe perioada 10.03.2006-10.03.2009 ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.7 alin.3 din OUG nr.4/2005, decizia casei teritoriale de pensii emisă în urma procesului de recalculare în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001.
Astfel, în cauză, a stabilit prima instanță că, este real că plata drepturilor recalculate s-a făcut în cazul reclamantului de la data de 01.12.2005, însă, drepturile modificate nu pot fi acordate în temeiul art.7 alin.3 din OUG nr.4/2005 decât în măsura în care persoana pensionată formulează o cerere de recalculare întemeiată pe actele doveditoare noi prezentate casei de pensii, cerere întemeiată pe acte doveditoare prezentate de pensionar, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, drepturi cu caracter salarial ce se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001.
Or, reclamantul a solicitat recalcularea pensiei pentru limită de vârstă în temeiul prevederilor OUG nr.4/2005 fără a face dovada că este în posesia unor acte doveditoare noi prezentate de pensionar casei de pensii, întocmite conform prevederilor legale,din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial, acesta fiind doar nemulțumit de calculul stagiului de cotizare utilizat la emiterea deciziei de recalculare, însă în condițiile în care reclamantul nu a contestat nici anterior și nici prin prezenta cerere decizia în privința calcului stagiului de cotizare în temeiul prevederilor art.87 din Legea nr.19/2000 și nu a obținut anularea deciziei de recalculare, în temeiul art.155 lit.d din Legea nr.19/2000, anulare care l-ar fi îndreptățit ca efect al caracterului retroactiv al nulității, care operează de la data stabilirii drepturilor la pensie, respectiv, începând cu data de 01.12.2005, la recalculare începând cu data menționată în cererea de chemare în judecată, situație în care, decizia de pensionare necontestată fiind definitivă, potrivit art.88 din Legea nr.19/2000, Tribunalul nu a putut modifica prevederile acesteia cu caracter retroactiv și în lipsa unei cereri a reclamantului de revizuire prin care să solicite îndreptarea erorilor din cuprinsul acesteia, astfel încât, până la data cererii de chemare în judecată reclamanta nu este îndreptățită la acordarea drepturilor recalculate.
Întrucât în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.7 alin.3 din OUG nr.4/2005 și nici nu s-a formulat contestație împotriva deciziei emise potrivit art.7 alin.1 din OUG nr.4/2005 drepturile solicitate nu pot fi modificate și acordate prin derogare de la prevederile art.95 și art.169 din Legea nr.19/200, de la data plății drepturilor recalculate, astfel încât, nu sunt aplicabile nici prevederile art.7 alin.5 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora "(5) Cererile prevăzute la alin. (3) ( respectiv cererile întemeiate pe actele doveditoare noi prezentate de pensionar, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr.19/2000 se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagiile de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001) se soluționează în termenul prevăzut la art.86 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, drepturile modificate acordându-se, prin derogare de la prevederile art.95 și 169 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenului general de prescripție, calculat începând cu luna înregistrării cererii, întrucât, prin ipoteză, nu este îndeplinită nici cerința textului de a ne afla în situația reglementată de art.7 alin.3 din Legea nr.19/2000 și nici pe aceea de a ne afla în prezenta unei cereri depusă la casa de pensii, de la care să se calculeze termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 și art.8 din Decretul nr.167/1958."
În acest context drepturile reclamantului la emiterea unei noi decizii de pensie prin care să se îndrepte erorile de calcul a stagiului de cotizare produse la recalcularea drepturilor de pensie, nu puteau fi acordate decât de la data cererii de chemare în judecată.
În temeiul art.274 din Codul d e procedură civilă, s-a admis în parte capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, sub aspectul cuantumului Tribunalul a avut în vedere prevederile art.274 alin.3 din codul d e procedură civilă, urmând să micșoreze cuantumul cheltuielilor cu onorariul avocatului la care a fost obligată pârâta, constatând că acesta este nepotrivit de mare față de durata procesului, acesta finalizându-se la primul termen de judecată, valoarea pricinii și dificultatea redusă a aspectelor asupra cărora instanța a avut a se pronunța, context în care a dispus micșorarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat de la 600 lei la 400 lei, sumă la care a obligat pârâta.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate.
Invocând temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii, în concret a dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.3/1977 și art.2 alin.3 din HG nr.1550/2004. Astfel, arată recurenta conform Legii nr.3/1977 - art.8 alin.2: "Persoanele care aveau o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile puteau a ieși la pensie pentru limită de vârstă". În aceste condiții, având în vedere că reclamantului i s-au deschis drepturile de pensie la data de 01.11.1999, stagiul complet de cotizare al acestuia este de 30 de ani și nu de 20 de ani, așa cum s-a reținut în sentința atacată. În acest sens, sunt de altfel și dispozițiile art.2 alin.3 din HG nr.1550/2004, ce precizează că: "pentru cei pensionați în intervalul 31.03.1977-31.03.2001 stagiul complet de cotizare utilizat la punctajul mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977 și anume 30 de ani. Drept urmare, consideră recurenta, corect a stabilit drepturile la pensie ale contestatorului, conform legislației în vigoare la data ieșirii la pensie.
Invocând, de asemenea temeiul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurentul-contestator susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii, în concret a art.24 lit.e din HG nr.13/2004, art.5 din Legea nr.262/2008.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat de contestator, că având în vedere dreptul său ca beneficiar al prestației de asigurări sociale pe perioada 10.03.2006-10.03.2009, de a încasa pensia în cuantumul cuvenit, cât și obligația intimatei de a achita aceste drepturi conform art.24 lit.e din HG nr.13/2004, ca urmare a neutilizării unui stagiu de cotizare de 20 de ani, evident că pensia acordată are o valoare mai mică decât cea cuvenită și că în patrimoniul său s-a cauzat un prejudiciu constând între diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată. Ori, pretinde recurentul-contestator, acordarea diferențelor de pensie pentru perioada sus menționată 10.03.2006-10.03.2009 este justificată raportat la dispozițiile art.5 din Legea nr.262/2008, dispoziții în raport cu care, prin derogare de la prevederile art.95 și art.169 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, era îndreptățit de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit art.3, cu respectarea termenului de prescripție. Consideră astfel recurentul-contestator că în mod greșit i-au fost respinse aceste pretenții, având în vedere principiile disponibilității procesului civil, principiul echității sociale, egalității în fața legii, cât și principiul contributivității. Se invocă totodată, că este inadmisibil ca aceeași instanță să aibă soluții diferite în aceeași speță.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul declarat de intimata Casa de Pensii a Municipiului B și fondat recursul contestatorului pentru motivele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prin Decizia nr.40/22 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că: "Dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă,este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială".
Cum, această decizie este obligatorie pentru instanțe conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă și cum autorul acțiunii a fost pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 01.09.2000, având un stagiu de cotizare în 26 de ani 10 luni și 9 zile în grupa I de muncă, 5 ani 2 luni și 24 zile în grupa a III-a de muncă, înseamnă că îi sunt aplicabile dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani, cum corect a reținut instanța de fond și nu de 30 de ani individualizat în decizia de recalculare pensie contestată în cauză.
Astfel, din coroborarea prevederilor alin.1 cu cele ale alin.3 art.2 din Normele Metodologice cuprinse în anexa la HG nr.1550/2004, rezultă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art.14 alin.3 raportat la art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 pentru deschiderea dreptului său la pensie. Cum, reclamantul are o vechime de 26 de ani 10 luni și 9 zile în grupa I de muncă, 5 ani 2 luni și 24 zile în grupa a III-a de muncă, evident că beneficiază de reducerea stagiului total de cotizare necesar, de la 30 de ani la 20 de ani, în temeiul dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977,pentru motivele expuse anterior.
Întemeiate sunt criticile din recursul formulat de contestator referitor la modul de soluționare al capătului de cerere privind plata diferențelor de pensie neîncasate pe perioada 10.03.2006-10.03.2009. Se va avea în vedere astfel, că în concret, contestatorul era îndreptățit să solicite și să i se acorde plata drepturilor restante, ca efect al pronunțării deciziei în interesul legii sus menționată, intervenind elemente noi în ceea ce privește durata stagiului de cotizare prin pronunțarea acestei decizii, ce are efect de lege în materia asigurărilor sociale, sens în care a și investit instanța cu prezenta cauză.
Restituirea acestor diferențe cuvenite reclamantului în urma recalculării pensiei se impune a se face cum de altfel a și solicitat contestatorul, cu respectarea dispozițiilor art.3 din Decretul nr.167/1968, pe ultimii 3 ani anterior acordării drepturilor de pensie recalculate. Această solicitare se justifică având în vedere pe de o parte dreptul beneficiarului prestanței de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, pe de altă parte obligația intimatei de a face plata acestor drepturi conform art.24 lit.e din HG nr.13/2004 și de împrejurarea că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, ca urmare a determinării punctajului mediu anual prin utilizarea eronată a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, în loc de 20 de ani, în patrimoniul contestatorului s-a creat un prejudiciu constând în diferența între pensia cuvenită și cea efectiv încasată.
Raportat la aceste considerente, sunt neîntemeiate susținerile primei instanțe, în sensul că nu ar fi depus contestatorul acte doveditoare care să ateste alte date sau elemente decât cele utilizate la recalculare, respectiv referitoare la durata stagiului de cotizare și că nu ar fi contestat decizia de recalculare.
Astfel, recurentul-contestator s-a conformat dispozițiilor art.5 din Legea nr.262/2008 ce modifică art.5 și art.7 din OUG nr.4/2005, stabilind că drepturile modificate se acordă prin drogare de la prevederile art.95 și art.169 din Legea nr.19/2000, de la data plății drepturilor recalculate, stabilite conform art.3, cu respectarea termenului general de prescripție, nefiind necesar astfel depunerea unei cereri la Casa de pensii și nici contestarea deciziei de recalculare. Singura condiție ce se impunea și pe care contestatorul a respectat-o era aceea de a solicita drepturile la pensie modificate, ca efect al pronunțării deciziei de recurs în interesul legii, în termenul general de prescripție de 3 ani de la data stabilirii drepturilor recalculate, cerință căreia recurentul-contestator s-a conformat, solicitând drepturile restante cu 3 ani în urmă de la data acordării drepturilor recalculate, ce s-a realizat la data de 10.03.2009.
Nu are relevanță în cauză că în spețe similare, același complet de judecată ar fi pronunțat soluții diferite, întrucât jurisprudența nu constituie izvor de drept în dreptul românesc.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, ca respinge recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B și va admite recursul declarat de contestator, în sensul că va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamant a drepturilor de pensie neîncasate respectiv diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată pe perioada 10.03.2006-10.03.2009. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.274 Cod pr.civilă, va obliga recurenta Casa de Pensii a Municipiului B la 600 lei cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr.594/15.09.2009 aflată la fila 13 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.4604 din 28 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9458/3/LM/2009.
Admite recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de recurentul-contestator.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Obligă pârâta la plata către reclamant a drepturilor de pensie neîncasate respectiv diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată pe perioada 10.03.2006-10.03.2009.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă recurenta Casa de Pensii a Municipiului B la 600 lei cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./12.11.2009
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
