Obligație de a face. Decizia 5997/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5213/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5997/
Ședința publică de la 28 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.4910 din data de 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11072/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"obligația de a face."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 28.09.2009 depusă la dosar-fila 16, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar, prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 12.10.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Intimatul, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4910/05.06.2009 pronunțată în dosarul nr.11072/3/AS/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale Civilă a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei conform OUG nr.4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual, să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu data de 18.03.2006, precum și la plata diferențelor de drepturi cuvenite conform hotărârii, începând cu 18.03.2006; a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pârâta a recalculat drepturile de pensie cuvenite reclamantului în baza OUG nr.4/2005, la recalculare utilizând un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut în baza Legii nr.3/1977, acestea fiind stabilite inițial în data de 01.02.2001 și prin urmare, acesta este actul normativ care trebuia a fi avut în vedere pentru a verifica dacă pârâta a aplicat în mod corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Aceasta întrucât, potrivit art.2 alin.3 din HG nr.1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluarea în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.19/2000, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977. În Legea nr.3/1977 se arată la art.14, că pentru o activitate desfășurată în grupa I de muncă de cel puțin 20 de ani, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani.
În speța de față, reclamantul a desfășurat timp de peste 20 de ani activități încadrate în grupa I de muncă.
Tribunalul a reținut că în sensul menționat s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.40/22.09.2008 prin care s- admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel, statuându-se că dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială decizie care este obligatorie potrivit art.329 alin.3 Cod pr.civilă.
Raportând situația def apt la dispozițiile legale menționate, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată, întrucât pensia reclamantului trebuia calculată pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru netemeinicie și ca fiind lipsită de temei legal pentru motivele prevăzute de art. 304, pct,8 si 9 și art. 304/1 Cod procedură civilă.
În susținerea recursului, s-a arătat că sentința instanței de fond este criticabila sub aspectul analizării probelor administrate al aplicării greșite a prevederilor legale.
Astfel recurenta a susținut că potrivit Normelor Metodologice de aplicare a HG nr.1550/2004 emise ce CNPAS, singurii beneficiari ai stagiilor complete de cotizare de 15, 20, si 25, sunt cei care au beneficiat in momentul ieșirii la pensie de o lege speciala care sa le confere aceste drepturi. Reclamantul nu a beneficiat de nicio lege speciala, deci prin urmare, conform prevederilor Legii nr.19/2000 si Normelor de Aplicare a HG nr.1550/2004, emise de NPAS, acesta nu poate beneficia de un stagiu complet e cotizare de 20 ani la stabilirea drepturilor de pensie.
Recurenta a invocat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 menționând că Legea nr. 19/2000 a renunțat la sistemul anterior de clasificare a locurilor de munca, insa potrivit art. 18 alin. 2, 19 și 20 diferențiat condițiile de munca normale, deosebite sau speciale.
Raportat la aceste împrejurări, recurenta a susținut că grupele I si II de munca pe Legea nr. 1977 nu sunt asimilate de legea nr. 19/2000 in cadrul condițiilor speciale de muncă.
A mai arătat recurenta că instanța de fond se întemeiază in drept pe o lege abrogata, Legea nr.3/1977, unde nu se punea problema punctajului mediu anual si a unui stagiu complet de cotizare iar legea nr. 19/2000 nu prevede decât stagiul complet de cotizare de 25 si 30 ani.
A susținut recurenta că instanța de fond extrapolează dispozițiile unei legi speciale, respectiv HG nr.478/1990 la generalitatea spetelor in ceea ce priveste lucrul in grupe de munca, considerându-le identice deși, atâta timp cat legiuitorul a promulgat o lege specială, se înțelege ca acesta se aplica numai in anumite situații, nelăsând loc de interpretări ulterioare.
Recurenta a mai apreciat că nu i s-a dovedit culpa procesuala constând în neîndeplinirea atribuțiilor sau prin săvârșirea unei fapte licite astfel că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata in cuantum e 600 lei, nu este legală
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate Curtea reține următoarele:
Potrivit mențiunilor din decizia nr.-/9.02.2001, definitivă (fila 5 dosar fond), reclamantul a realizat o vechime efectivă, necontestată, în grupa I de muncă de 22 ani, 9 luni și 20 zile. Pensia sa a fost recalculată, în baza nr.OUG 4/2005.
În mod judicios prima instanță a reținut că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
În cauză, nu prezintă relevanță nici stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000 și invocat de către recurentă, câtă vreme drepturile de pensie ale intimatului reclamant nu au fost stabilite în baza legii noi, ci în temeiul Legii nr. 3/1977.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, în art. 2 alin. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
În mod corect instanța de fond a apreciat că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, decizie la care în mod corect Tribunalul s-a raportat.
Astfel, instanța supremă a decis în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
În cazul intimatului, Curtea constată că stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, întrucât acesta și-a desfășurat activitatea peste 22 de ani în grupa I de muncă, fapt de natură a atrage incidența art. 14 din Legea nr. 3/1977, și nu a art. 8, care reprezintă norma generală în materie sau a altor dispoziții speciale, așa cum a susținut recurenta. De astfel, instanța de fond nu a făcut aplicarea HG nr. 478/1990, cum a susținut recurenta, astfel încât considerațiile asupra acestui aspect din motivarea recursului sunt străine de cauză.
Cum prima instanță a interpretat corect materialul probator administrat în cauză și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 cod. proc. civilă, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.274 Cod pr.civilă, va obliga recurenta la plata către intimat a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, conform chitanței nr.622/8.10.2009 aflată la fila 15 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.4910 din data de 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11072/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./02.12.2009
Jud.fond:;
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
