Obligație de a face. Decizia 6040/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5320/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6040/
Ședința publică de la 28.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B și recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.4579/27.05.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.47621/3/AS/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurentul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 23.10.2009, după care,
Reprezentantul avocat al recurentului-reclamant depune la dosar înscrisuri, reprezentând practică judiciară.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea, în parte, a sentinței atacate, în sensul obligării Casei de Pensii să emită noi decizii de acordare a pensiei de serviciu, începând cu data de 08.01.2004 și până în prezent, aferente adeverințelor tip depuse și să plătească la zi toate diferențele dintre pensia de serviciu și pensia de asigurări sociale, actualizate conform coeficientului de inflație până în prezent.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat. De asemenea, solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția A VIII-A Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu paratele Casa de Pensii a Municipiului B si Casa Națională de Pensii si alte Drepturi de Asigurări Sociale obligarea acestora să emită noi decizii de acordare a pensiei de serviciu începând cu 08.01.2004 și până în prezent, aferente adeverințelor tip depuse și să plătească la zi toate diferențele dintre pensia de serviciu și pensia de asigurări sociale, actualizate conform coeficientului de inflație până în prezent; obligarea - și CNPAS la plata dobânzilor calculate asupra diferențelor de pensie neîncasate, începând cu data de 13.12.2007 și până la data plății efective către contestator a acestor drepturi restante, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.4579/27.05.2009, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu parata Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat intimata să emită decizie de pensie de serviciu începând cu data de 10.04.2005; a obligat intimata la plata către contestator a diferențelor de drepturi de pensie începând cu data de 10.04.2005 la zi, actualizate cu indicele de inflație de la 10.04.2005 la 12.12.2008 și cu aplicarea dobânzii legale de la data de 12.12.2008 până la plata efectivă; a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată; a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost pensionat în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977 prin dosarul de pensionare nr.-- aspect ce rezultă din cuprinsul deciziei nr.-/29.01.2009 privind recalcularea pensiei din sistemul public emisă de Casa de Pensii sector 2.
In speță contestatorul solicită obligarea intimatei Casa de Pensii a Municipiului B să emită noi decizii de acordare a pensiei de serviciu începând cu 08.01.2004, pe baza adeverințelor depuse la dosarul de pensionare.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 36/2003 astfel cum a fost modificată și completată prin OUG nr.80/2007, Membrii personalului diplomatic și consular și celelalte persoane care au desfășurat activitate de comerț exterior și cooperare economică internațională, încadrați în direcțiile generale de comerț exterior din cadrul Ministerului pentru întreprinderile Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, precum și în administrațiile centrale din Ministerul Economiei și Comerțului, Departamentul de Comerț din cadrul Secretariatului General al Guvernului, Departamentul de Comerț și Promovare Economică din Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Industriei și Comerțului, Ministerul Comerțului, Ministerul Comerțului și Turismului, Ministerul Comerțului și Economice Internaționale, Ministerul Comerțului și din unitățile cu specific de comerț exterior și cooperare economică internațională, precum și ca trimiși în misiuni permanente, cu grade diplomatice sau consulare, la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale României din străinătate beneficiază de pensie de serviciu dacă îndeplinesc următoarele condiții cumulative de pensionare: a) au vârsta de 60 de ani și stagiul complet de cotizare de 30 de ani; b) au o vechime în muncă de cel puțin 18 ani în activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională, din care cel puțin 4 ani în misiune permanentă la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale României din străinătate, cu grade diplomatice sau consulare. De la condiția de cel puțin 4 ani în misiune permanentă la ambasadele, consulatele și alte reprezentanțe ale României din străinătate sunt exceptate persoanele care realizează o vechime de cel puțin 4 ani pe funcții diplomatice în centrala Ministerului Afacerilor Externe, precum și persoanele care au fost trimise în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, pe parcursul desfășurării activității de comerț exterior și cooperare economică internațională, în perioade cumulate de cel puțin 4 ani."
Tribunalul reține că, potrivit adeverinței nr.1332/27.03.2008 pentru stabilirea pensiei de serviciu a personalului diplomatic și a celorlalte persoane, conform art. 4(2) din OUG nr. 36/2003 aprobată prin Legea nr.595/2003, modificată și completată prin OUG nr.80/2007 și a sentinței civile nr. 1793/2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 4866/2007 a Inaltei Curți de Casație și Justiție emisă de Ministerul pentru Intreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, se atestă faptul că petentul îndeplinește condițiile prevăzute de OUG nr.36/2003 pentru stabilirea pensiei de serviciu, având o vechime totală în muncă, la momentul pensionării de 20 ani, din care o vechime în străinătate cu grade diplomatice de 7 ani.
Adeverința anterior menționată a fost depusă la sediul Casei de Pensii Sector 2, ca anexă la cererea prin care contestatorul a solicitat stabilirea pensiei de serviciu, în baza acestei adeverințe, la data de 10.04.2008 cu nr. de înregistrare -.
Prin decizia nr. -/15.05.2008 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă-actualizare pensie serviciu diplomați conform OUG nr. 3 și 4 din OUG nr. 36/2003 a fost stabilită o pensie de serviciu în cuantum de 1043 lei, începând cu data de 23.02.2006.
Drepturile de pensie ale contestatorului stabilite prin decizia nr. -/15.05.2008 au fost revizuite prin decizia nr. -/12.06.2008, începând cu data de 29.06.2007.
Or, potrivit art. 89 din Legea nr. 19/2000 "în situația în care se constată erori în stabilirea și în plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile și modificările legale, atrăgând, după caz, răspunderea celor vinovați."
În baza acestei prevederi legale, trebuie verificate condițiile de pensionare de la momentul emiterii deciziei care a fost revizuită, respectiv decizia nr. -/15.05.2008, decizie care trebuia emisă cu luarea în considerare a adeverinței nr. 1332/27.03.2008 depusă la sediul intimatei la data de 10.04.2008 anterior emiterii acestei decizii.
Analizând decizia de pensie nr. -/15.05.2008, prin prisma actelor depuse la dosarul de pensionare, Tribunalul apreciază că intimata, cu respectarea dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 coroborat cu prevederile art. 187 (1) din Legea nr.19/2000, trebuia să stabilească drepturile de pensie ale contestatorului începând cu data de 10.04.2005, pe trei ani anterior depunerii cererii la sediul intimatei, fiind angajată răspunderea patrimonială a intimatei.
Tribunalul apreciaza ca nu poate fi reținută opinia contestatorului, în sensul că drepturile de pensie de serviciu i se cuvin de la de la data 08.01.2004, față de faptul că anterior datei de 10.04.2008 intimata Casa de Pensii nu le putea acorda, nefiind investită cu o cerere la care să fie anexată documentația necesară, aceasta nefiind în culpă pentru emiterea cu întârziere de către fostul angajator a adeverinței nr. 1332/27.03.2008.
Faptul că reclamantul a promovat în justiție o acțiune împotriva fostului angajator, respectiv Ministerul pentru întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, la data de 13.02.2006, nu întrerupe termenul de prescripție extinctivă cu intimata Casa de Pensii, ci cu fostul angajator, contestatorul fiind în măsură să solicite despăgubiri de la acesta pentru perioada de la 01.08 2004-data începerii acordării pensiei de serviciu și până la data de10.04.2005- data de la care casa de pensii trebuia să-i revizuiască drepturile de pensie.
Tribunalul, față de argumentele arătate mai sus,și in baza art.89 alin.l din Legea nr. 19/2000, a obligat intimata la emiterea unei noi decizii de pensie de serviciu începând cu data de 10.04.2005.
Având în vedere că intimata a calculat și plătit contestatorului drepturi de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul acestuia un prejudiciu, care se impune a fi reparat, Tribunalul a obligat pârâta la plata către acesta a sumelor reprezentând diferențelor de drepturi de pensie începând cu data de 10.04.2005 la zi, actualizate cu indicele de inflație de la 10.04.2005 la 12.12.2008 (data introducerii cererii de chemare în judecată) ținând cont și de prevederile art.1082 din codul civil. Astfel, în acest articol se arată că debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune interese, pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica faptul că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată.
Tribunalul a obligat intimata ca diferențelor de drepturi de pensie cuvenite conform prezentei să li se aplice dobânda legală de la data de 12.12.2008-data introducerii cererii de chemare în judecată până la plata efectivă, conform art.1088 din Codul Civil, care prevede ca "la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decît dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fară ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decît din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs ambele parti.
Casa de Pensii a Municipiului a formulat urmatoarele critici impotriva hotararii recurate:
Contestatorul a depus la Casa Locala de Pensii sector 2 o cererea inregistrata sub nr. 806.118 din data de 10.04.2008 prin care solicita acordarea pensiei de serviciu, la care a anexat adeverința nr. 1332/27.03.2008 eliberata de Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijloci ca urmare a sentinței civile nr. 1793/2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI rămasa definitiva si irevocabila.
Recurenta sustine ca drepturile contestatorului privind acordarea pensiei de serviciu au fost calculate in conformitate cu prevederile art.4 alin.2 din OUG nr.36/2003 aprobata prin Legea nr.595/2003 modificata si completata de prin OUG nr.80/2007 La data depunerii adeverinței menționate mai sus contestatorul beneficia de pensie de limita de vârsta conform Legii nr. 19/2000, nu si de pensie de serviciu conform OUG nr.36/2003 aprobata prin Legea nr.595/2003.
In conformitate cu prevederile art.1 coroborat cu art.14 din Normele de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 595/2003, cu modificările și completările ulterioare, acordarea pensiei de serviciu se face la cerere.
Cat privește susținerea reclamantului de a beneficia de pensie de serviciu incepand cu data de 01.04.2005, aceasta solicitare este neîntemeiata, pe considerentul ca OUG nr.80/2007 a intrat in vigoare la data de 29.06.2007, iar contestatorul a solicitat acordarea pensiei de serviciu la data de 10.04.2008, conform adeverinței nr.1332/27.03.2008, eliberata de Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, care specifica incadrarea pe prevederile art.4 alin.2 din OUG nr.36/2003 aprobata de Legea nr.595/2003 modificata si completata de OUG nr.80/2007.
In speța, contestatorul nu a solicitat niciodată pensie de serviciu pana la data de 10.04.2008 si in conformitate cu prevederile mentionate, drepturile de pensie ale contestatorului au fost acordate corect cu data intrării in vigoare a OUG nr.80/2007,ca urmare a cererii depuse conform actelor normative in vigoare la data solicitări, insotita de adeverința nr.1332/27.03.2008 eliberata de Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii.
Având in vedere ca sentința civila nr.1793/2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI nu este opozabila Casei de Pensii, ci doar Ministerului pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, care trebuie sa emită adeverințele tip prevăzute de art.13 din Normele de aplicare a prevederilor OUG nr. 36/2003, care prevede ca actualizarea pensiilor de limită de vârstă din sistemul public se face la cerere, însoțită de adeverința al cărei model este cuprins în anexa nr. 2, respectiv în anexa nr. 4, instanța de fond in considerentele sentinței civile recurate a reținut fara a motiva, ca a refuzat nejustificat sa stabilească si sa achite drepturi de pensie de serviciu incepand cu data de 08.01.2004.
Reclamantul a formulat urmatoarele critici impotriva hotararii recurate:
Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comerț, Turism si Profesii Liberale a eliberat Adeverința nr. 1332/27.03.2008, completata ulterior, cu Adeverința nr. 2422/04.07.2008, menționând venitul net care trebuia luat in calcul la stabilirea pensiei de serviciu incepand cu data de 08.01.2004 pana la data de 01.10.2007 inclusiv. Ulterior, reclamantului i-a fost emisa si Adeverinta-tip nr. 3887/29.10.2008, prin care i se stabileau drepturi pe perioada 13.07.2008 - 01.10.2008.
In ceea ce privește Casa de Pensii a Municipiului B -Casa Locala de Pensii B Sector 2, aceasta, in conformitate cu dispozițiile imperative ale legii, trebuie sa stabilească in mod corect si legal si sa achite reclamantului drepturile de pensie de serviciu, respectiv diferentele dintre cuantumul pensiei de serviciu si cel al pensiei sociale incasate, incepand cu 08.01.2004 pana in prezent (pentru cazurile in care cuantumul pensiei de serviciu depășește pe cel al pensiei din sistemul de asigurări sociale). Astfel, in perioada 08.01.2004 - 22.02.2006, Casa de Pensii a Sectorului 2, in mod nejustificat, a refuzat sa stabilească si sa plătească pensie de serviciu, chiar daca reclamantul a depus adeverințele acordate de Minister nr. 1332/27.03.2008 si respectiv nr. 2422/04.07.2008, in care se prevedea in mod clar perioada de cand trebuia sa se inceapa plata pensiei de serviciu, respectiv data de 08.01.2004, si nu data de 23.02.2006, data de la care Casa de Pensii a Sectorului 2 a considerat ca trebuia sa ii acorde pensia de serviciu.
Dupa o anumita perioada de la rămânerea definitiva a deciziei ICCJ, respectiv la data de 27.03.2008, reclamantului i-a fost eliberata de către Ministerului pentru întreprinderi Mici si Mijlocii, Comerț, Turism si Profesii Liberale (fost Ministerul Economiei si Comerțului) adeverința tip nr. 1332/27.03.2008, incompleta insa, rectificată/completata pe data de 04.07.2008 prin Adresa/Adeverința nr. 2422, prin care Ministerul pentru întreprinderi Mici si Mijlocii, Comerț, Turism si Profesii Liberale aduce la cunoștința Casei de Pensii Sector 4 B faptul ca Adeverința inițiala nr. 1332/27.03.2008 (nr. 2256/31.03.2008) a fost completata cu privire la venitul lunar net luat in calcul la stabilirea pensiei de serviciu incepand cu data de 08.01.2004.
Mai mentioneaza recurentul reclamant ca inițial i-au fost recunoscute o parte din aceste drepturi, insa numai cele care incepeau la data de 23.02.2006. In acest sens, Casa Locala de Pensii a Sectorului 2 a emis la data de 15.05.2008 patru Decizii cu același nr. -, prin care stabilea drepturi incepand cu data de 23.02.2006 pana la data de 01.10.2007, iar la data de 12.06.2008 Casa de Pensii a Sectorului 2 a emis alte doua Decizii de rectificare a Deciziilor din data de 15.05.2008, cu drepturi incepand cu data de 29.06.2007, astfel Casa de Pensii a Sectorului 2 a nesocotit in mod deliberat Adresa de completare nr. 2422/04.07.2008, eliberata de Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comerț, Turism si Profesii Liberale.
Referitor la aceste aspecte, in mod nelegal si nejustificat, instanța de fond a reținut faptul ca intimata trebuia sa stabilească drepturile de pensie ale reclamantului incepand cu data de 10.04.2005, respectiv doar pe trei ani anterior depunerii cererii la sediul Casei de pensii Sector 2, in acest sens fiind angajata răspunderea patrimoniala a intimatei.
Tot in acest sens, in mod nelegal, instanța de fond nu a reținut opinia reclamantului, in sensul ca drepturile de pensie de serviciu i se cuvin incepand cu data de 08.01.2004, motivând faptul ca anterior datei de 10.04.2008, Casa de Pensii nu a fost investita cu o cerere la care sa fie anexata documentația necesara.
Or, cum putea reclamantul sa depună cererea de acordare a pensiei de serviciu la Casa de Pensii sector 2 in anul 2004, deci imediat dupa nașterea dreptului sau la aceste venituri, in condițiile in care insusi statutul sau de persoana indreptatita la pensie de serviciu era incert, fiind pe rol un proces cu Ministerul Economiei si Comerțului tocmai in acest sens?
Or, potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul 167/1958, "prescripția incepe sa curgă de la data cand se naște dreptul la acțiune", iar potrivit art. 1886 civ, " nicio prescripție nu poate incepe a curge mai inainte de a se naște acțiunea supusa acestui mod de stingere". Regula aceasta privind inceputul prescripției extinctive era cunoscuta inca din dreptul R fiind exprimata in adagiul: "actione non notae; non praescribitur".
Subliniaza recurentul in concluzie ca regula generala privind inceputul prescripției extinctive, având ca obiect dreptul la acțiune este aceasta: prescripția incepe sa curgă la data nașterii dreptului la acțiune. Or, in speta, data de 10.04.2008 reprezintă inceputul termenului de la care incepe sa curgă prescripția si nicidecum termenul la care aceasta se implineste, astfel cum a fost reținut de către instanța de fond. Subliniaza faptul ca instanța de fond face o confuzie in ceea ce privește începutul curgerii termenului de prescripție in cazul reclamantului, deoarece acestuia i-a fost recunoscuta calitatea legala de beneficiar la pensie de serviciu, respectiv calitatea legala de a se putea adresa cu o cerere Casei de pensii, având in vedere tocmai faptul ca adeverințele eliberate de către Minister sunt documentele justificative si prin care i se recunoaște calitatea de a se adresa Casei de Pensii, in caz contrar aceasta neavand nicio baza legala de a-i elibera pensia de serviciu.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea retine urmatoarea situatie de fapt si de drept:
Recurentul reclamant a obtinut, prin sentinta civila nr. 1793/2007 a Curtii de Apel B, irevocabila prin dec. civ. nr. 4866/2007 a ICCJ-Sectia de contencios Administrativ, dreptul de a beneficia de pensia de serviciu, prevazuta de OUG nr. 36/2003, in favoarea membrilor personalului diplomatic si consular si a altor persoane care au desfasurat activitati de comert exterior si cooperare economica internationala.
Acest proces a fost judecat in contradictoriu cu fostul angajator, respectiv Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale, intrucat acestuia ii revine obligatia, potrivit legii, de a elibera adeverintele-tip necesare pentru stabilirea/actualizarea pensiei de serviciu prevazute de OUG nr. 36/2003, demersul judiciar al reclamantului fiind impus de imprejurarea ca acest fost angajator a refuzat recunoasterea dreptului si, implicit, eliberarea adeverintelor.
In temeiul hotararii judecatoresti mai sus mentionate, fostul angajator Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale a eliberat doua adeverinte, nr. 1332/27.03.2008, care a prevazut venitul net care trebuie luat in calcul pentru stabilirea drepturilor de pensie de serviciu cuvenite reclamantului incepand cu 23.02.2006 si, respectiv, nr. 2422/04.07.2008, care a completat prima adeverinta, in sensul ca a prevazut si venitul net care trebuie luat in calcul pentru stabilirea pensiei reclamantului incepand cu 08.01.2004.
Desi a prezentat ambele adeverinte la Casa de Pensii a Municipiului B, aceasta a luat in calcul si a emis decizii de acordare/actualizare a pensiei de serviciu in baza OUG nr. 36/2003 numai pe baza adeverintei nr. 1332/27.03.2008, adica numai incepand cu 23.02.2006. Pentru intreaga perioada anterioara atestata de adeverinta nr. 2422/04.07.2008, respectiv 08.01.2004-23.02.2006, recurenta parata a refuzat in mod nejustificat emiterea deciziilor corespunzatoare.
Curtea noteaza faptul ca dreptul recurentului reclamant de a beneficia de pensia de serviciu prevazuta de OUG nr. 36/2003 a fost stabilit prin hotarare judecatoreasca in mod irevocabil, care are putere de lucru judecat in prezenta cauza. In consecinta, singurele aspecte care comporta discutii sunt cele referitoare la data de la care i se cuvin recurentului reclamant drepturile de pensie in temeiul acestui act normativ, tinand seama de faptul ca statutul sau de beneficiar al acestui tip de pensie a fost confirmat abia prin decizia nr. 4866/2007 a ICCJ-Sectia de Contencios Administrativ, ca cele doua adeverinte au fost emise de fostul angajator in martie si iulie 2008 si ca au fost depuse la imediat dupa eliberare.
Curtea apreciaza ca recurentului reclamant i se cuvin drepturile de pensie de serviciu in baza OUG nr. 36/2003 incepand chiar cu data de 08.01.2004, cea dintai data mentionata in adeverintele eliberate de fostul angajator. Aceasta intrucat procesul intentat Ministerului pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale a avut drept obiect exact recunoasterea calitatii de beneficiar al acestui tip de pensie de serviciu, cu consecinta obligarii acestuia la eliberarea adeverintelor corespunzatoare. Or, prin aceasta cerere de chemare in judecata introdusa impotriva, care a fost admisa, s-a intrerupt cursul prescriptiei extinctive, fiind incidente dispozitiile art. 16 alin. 1 lit. b) din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva. Potrivit acestor dispozitii, prescriptia se intrerupe prin introducerea unei cereri de chemare in judecata, chiar daca a fost introdusa la o instanta necompetenta. Se observa ca textul nu mai face alte distinctii, referitoare la persoanele in contradictoriu cu care se judeca cererea, ceea ce justifica interpretarea ca intreruperea cursului prescriptiei se apreciaza prin raportare laobiectulcererii de chemare in judecata, si nu la partile din proces.
Prin urmare, intrucat obiectul procesului judecat in contradictoriu cu a fost tocmai recunoasterea calitatii reclamantului de beneficiar al pensiei de serviciu prevazute de OUG nr. 36/2003, acea cerere de chemare in judecata a avut aptitudinea de a intrerupe cursul prescriptiei extinctive si, prin urmare, reclamantului nu i se poate opune prescriptia dreptului la actiune. In acest sens trebuie amintit si rolul institutiei prescriptiei extinctive, acela de a contribui la siguranta raporturilor juridice civile, prin sanctionarea celui care sta in pasivitate si nu depune diligente pentru realizarea unui drept al sau. Dupa cum se poate observa, in speta de fata recurentul reclamant a depus toate diligentele pe care i le permite cadrul legislativ actual, in vederea recunoasterii dreptului sau, astfel ca rolul sanctionator al prescriptiei extinctive nu se mai justifica, intrucat nu se mai verifica premisele acestei institutii.
In consecinta, fata de aceste considerente de fapt si de drept, care raspund argumentelor invocate de ambele parti, Curtea va admite recursul reclamantului si va respinge recursul paratei Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat. In temeiul art. 312 proc.civ. rap. la art. 304 pct. 9 proc.civ. va modifica hotararea atacata, intrucat prima instanta a facut o gresita aplicare a dispozitiilor legale referitoare la prescriptia extinctiva, urmand ca pârâta să fie obligata sa emită decizii de actualizare a pensiei de serviciu cuvenite reclamantului în baza OUG nr.36/2003, și pentru perioada 08.01.2004-10.04.2005, pe baza adeverinței nr.2422/04.07.2008 emisă de Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale. Totodata, Curtea va obliga pârâta să plătească reclamantului și diferențele de pensie cuvenite pe perioada 08.01.2004-10.04.2005, în baza deciziilor ce urmează a fi emise, diferențe ce vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective, și cu dobânda legală calculată începând cu data introducerii cererii de chemare in judecata, respectiv 12.12.2008, in temeiul art. 1082 si 1088 civ. Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei atacate.
In ceea ce priveste cererea recurentului reclamant de obligare intimatei parate la plata cheltuielilor de judecata efectuate in recurs, aceasta urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata, intrucat la dosarul cauzei nu exista niciun inscris doveditor al acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.4579/27.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Obligă pârâta să emită decizii de actualizare a pensiei de serviciu cuvenite reclamantului în baza OUG nr.36/2003, și pentru perioada 08.01.2004-10.04.2005, pe baza adeverinței nr.2422/04.07.2008 emisă de Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale.
Obligă pârâta să plătească reclamantului și diferențele de pensie cuvenite pe perioada 08.01.2004-10.04.2005, în baza deciziilor ce urmează a fi emise conform alineatului precedent, diferențe ce vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective, și cu dobânda legală calculată începând cu 12.12.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
Respinge cererea recurentului-reclamant de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
11.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana
