Obligație de a face. Decizia 6105/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-( 822/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6105/
Ședința publică de la 30 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
_____
Pe rol,soluționarea cauzei civile, privind recursul formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.7468 din data de 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.23299/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului, având ca obiect - obligația de a face -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul,personal,asistat de apărător din oficiu,avocat () în baza împuternicirii avocațiale nr.407 din data de 27 august 2009 emisă de Baroul București Cabinet Individual, lipsă fiind intimata CASA DE PENSII A MUNCIPIULUI
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea a procedat la identificarea recurentului, care se legitimează cu CI seria - nr.- CNP -.
Instanța, din oficiu, pune în discuția contradictorie a părților excepția nulității recursului, având în vedere că acesta nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege.
Apărătorul ales pentru recurent, având cuvântul pe excepția invocată din oficiu de către C, pune concluzii de respingere,solicitând repunerea în termen a recursului formulat, motivat de faptul ca recurentul nu a beneficiat de asistenta juridica.
Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare pe excepția nulității căii de atac, invocată din oficiu.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7468 din data de 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.23299/3/AS/2008, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea declinată a fost investita cu soluționarea unei contestații formulate împotriva deciziei de pensionare nr.-/06.03.2008, emisă de Casa de Pensii Sector 3.
În consecință, apărarea pârâtei din întâmpinarea nu mai subzistă, față de precizarea cererii de chemare în judecată care formează obiectul prezentului dosar.
Prin decizia nr.-/06.03.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 3, reclamantului i s-a stabilit dreptul la pensia pentru munca depusă și limita de vârstă, prin trecere de la pensia de invaliditate, începând cu data de 01.04.2007.
Critica pe care reclamantul a formulat-o împotriva acestei decizii se referă la faptul că pârâta nu a utilizat, în calculul pensiei, durata stagiului de cotizare reprezentat de perioada în care a fost condamnat și a perioadei de exil, la care, conform susținerii contestatorului, a fost forțat să recurgă.
S-a apreciat că această critică nu este întemeiată, deoarece pârâta are obligația legală de a soluționa cererea de pensionare în baza actelor ce se depun în susținerea cererii de pensionare.
S-a constatat că în conformitate cu dispozițiilor art.82 alin.2 din Legea nr.19/2000, cererea de pensionare împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului.
Pârâta are obligația legală, consacrată prin dispozițiile art. 86 alin.1 din Legea nr.19/2000, de a soluționa cererea de pensionare prin emiterea unei decizii, dar în raport de actele depuse de solicitant referitoare la stagiul de cotizare realizat.
În speță, reclamantul nu a depus, în susținerea cererii sale de pensionare, dovezi din care să rezulte că pârâta avea obligația de a valorifica perioada solicitată în calculul pensiei ci, dimpotrivă, la solicitarea de a preciza dacă a depus cerere la Comisia pentru aplicarea Decretului Lege nr.118/1990, răspunsul său a fost negativ.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.160 alin.2 lit.b din Legea nr.19/2000, constituie stagiu de cotizare și perioadele în care, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, o persoană: b) a beneficiat de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările ulterioare, numai că, pentru ca aceste dispoziții legale să fie incidente, era necesar ca beneficiarul prestației să facă dovada faptului că perioada menționată se încadrează în prevederile respectivului act normativ prin depunerea unei hotărâri în acest sens, în baza Decretului Lege nr. 118/1990.
Cum, în speță, acest fapt nu s-a întâmplat nu se poate reține în sarcina pârâtei vreo culpă în procedura de soluționare a cererii de pensionare.
Simplul fapt că partea a suferit o condamnare nu atrage consecințele juridice precizate, pentru că legiuitorul a stabilit o procedură legală în raport de care perioadele de condamnare sunt recunoscute ca vechime în muncă iar îndeplinirea acestor condiții se verifică de către Comisia de aplicare a Decretului Lege 118/1990.
Reclamantul are posibilitatea de a uza de procedura specială reglementată de lege pentru recunoașterea respectivei perioade iar în măsura în care ar obține o astfel de hotărâre poate solicita recalcularea pensiei pentru valorificarea acelor stagii.
Împotriva acest hotărâri a declarat recurs reclamantul, inregistrat pe rolul Curtii de Apel B la data de 28.01.2009 sub nr-.
La acest termen, Curtea a pus in discutie exceptia nulitatii recursului.
ca potrivit art. 303 alin 1 Cpc, recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs sau inauntrul termenului de recurs.
In speta, constatam ca recurentului i-a fost comunicata sentinta civila recurata la data de 16.12.2008, conform dovezii de comunicare de la fila 10 dosarului de fond, iar recursul a fost depus la Tribunalul B la data de 05.01.2009. Cererea prin care s-a declarat recurs nu cuprinde motivele pentru care este criticata hotararea recurata, aratandu-se in cuprinsul acesteia ca motivele vor fi depuse ulterior, motivele de recurs nefiind depuse nici printr-o cerere separata dar in cadrul termenului de recurs, ultima zi fiind 05.01.2009. Nerespectarea obligatiei de a motiva cererea de recurs atrage nulitatea recursului, fiind incalcata o dispozitie de ordine publica referitoare la valabilitatea lui.
Curtea retine ca cererea de repunere in termen nu este intemeiata, deoarece obligatia de motivare a recursului este imperativa si nu exista posibilitatea scutirii de aceasta obligatie sau a prelungirii termenului in alte situatii decat cea reglementata de art. 303 alin 5 Cpc.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge cererea de repunere în termen și va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termen.
Constată nul recursul declarat recurentul, împotriva sentinței civile nr.7468 din data de 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.23299/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
09.11.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
