Obligație de a face. Decizia 6187/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5380/2009
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6187/
Ședința publică din data de 03 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Zeca Dorina
GREFIER - - -
*************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant - G, împotriva sentinței civile nr. 4294 din data de 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 31705/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului - având ca obiect"obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-reclamant - G, prin apărătorul său ales, d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 9 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr. - din data de 03.11.2009, lipsind intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul-reclamant - G, prin avocat, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente, în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurentul-reclamant - G, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, cu consecința modificării, în tot, a hotărârii judecătorești atacate, iar, pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele arătate în scris, având în vedere faptul că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de Legea nr. 19/2000.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4294 din data de 20.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins cererea formulată de reclamantul - G în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B (), ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, la data de 22.02.2006, reclamantul - Gaf ormulat o cerere de pensionare pentru limită de vârstă, cerere ce a fost respinsă prin decizia nr. R 2944/23.11.2006, emisă de Casa de Pensii sector 4 B, întrucât s-a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
A mai reținut că, la momentul înscrierii la pensie, reclamantul avea vârsta de 51 ani și 8 luni și un stagiu de cotizare realizat de 33 ani, 3 luni și 4 zile.
A avut în vedere că, potrivit textului de lege menționat anterior: "Pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3.
Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât și pentru bărbați este de 15 ani. Creșterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3."
A mai avut în vedere că, potrivit Anexei 3 la Legea nr. 19/2000, în cazul cererilor de pensionare formulate în perioada decembrie 2005 - martie 2006, vârsta standard de pensionare este de 62 ani și 9 luni, iar stagiul complet de cotizare este de 30 de ani și 9 luni. Or, reclamantul a formulat cererea de pensionare la data de 22.02.2006.
Prima instanță a constatat că, deși stagiul de cotizare realizat de reclamant este mai mare decât stagiul complet de cotizare, totuși acesta nu îndeplinește condiția privind vârsta standard de pensionare, el având, la data înscrierii la pensie, vârsta de 51 ani și 8 luni.
Astfel, a reținut că în mod corect a apreciat pârâta că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 1671din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora: "Într-un interval de 10 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă, conform legislației anterioare, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului nr. 4,respectiv în situația unui stagiu de cotizare realizat efectiv, conform legislației anterioare, în grupa I de muncă în cuantum de 20 de ani, reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 este de 12 ani.".
A constatat că, într-adevăr, potrivit anexei la HG nr. 647/1990 reprezentând lista locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale din unitățile subordonate Ministerului Industriei Ușoare, constituie activități prestate în condițiile grupei I de muncă "dozarea manuală a antioxidanților, a acceleratorilor și agenților de vulcanizare, prepararea soluțiilor și amestecurilor prime de în malaxoare.".
S-a constatat însă că, potrivit adeverinței nr. 312/15.04.2008, emisă de "" -, în perioada 11.04.1978 - 10.01.2000, reclamantul a fost încadrat ca electronist, prestând activități de electrician la Secția " din ", iar potrivit fișei postului, atribuțiile acestuia constau în: întreținerea și repararea electrică a utilajelor de prelucrare - malaxoare, valturi, stanțe, benzi transportoare etc; întreținerea și menținerea în funcțiune a instalației de dozare amestecuri din; verificarea zilnică a instalației de cântărire electronică a ingredientelor din rețetele de fabricație amestecuri din; verificarea zilnică a instalației macaze de selectare a ingredientelor din componența rețetei de, a suflantelor de transport ingrediente; introducerea parametrilor pentru dozarea rețetelor conform planificării; revizia lunară și curățirea componentelor de cântărire și dozare electronică a rețetelor de fabricație din; intervenții la orice defecțiune electrică apărută în sistem și remedierea acesteia la parametrii de lucru normal și asigurarea ordinii și curățeniei la atelierul electric din cadrul Secției de Producție din.
Instanța de fond a concluzionat, astfel, că niciuna dintre atribuțiile specifice funcției îndeplinită de către reclamant nu se circumscrie noțiunii de"dozare manuală a antioxidanților, a acceleratorilor și agenților de vulcanizare, preparare a soluțiilor și amestecurilor prime de în malaxoare",pentru a constitui activități prestate în condițiile grupei I de muncă, în sensul prevederilor Anexei la HG nr. 647/1990.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, reclamantul - G, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant arată că s-a procedat în mod netemeinic și nelegal în ceea ce privește excepția tardivității invocată de către pârâtă și, în același timp, admisă de instanța de fond.
În acest sens, invocă faptul că el și-a precizat cererea de chemare în judecată la termenul din data de 08.04.2009, prilej cu care a solicitat, în conformitate cu prevederile nr.HG 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, să se constate că activitatea pe care a desfășurat-o se încadrează în grupa I de muncă și să se dispună ieșirea la pensie pentru limită de vârstă, fără ca el să se mai prevaleze de capătul de cerere privind anularea deciziei nr. R 2944/23.11.2006, eliberată de Casa de Pensii a Municipiului
În al doilea rând, susține că, în ceea ce privește fondul cauzei, sentința civilă nr. 4294/20.05.2009 este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 și ale nr.HG 647/1990, întrucât instanța de judecată a interpretat în mod eronat textele de lege mai sus indicate.
Astfel, arată că, potrivit dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 19/2000: "Pensia pentru limita de vârsta se acorda asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionarii, condițiile privind vârsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare realizat in sistemul public". 2 al aceluiași articol prevede vârsta standard de pensionare este de 60 de ani la femei si 65 de ani la bărbați. Conform alin. 3 "stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cat și pentru bărbați este de 15 ani. Creșterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza in termen de 13 ani de la data intrării in vigoare a prezentei legi, conform eșalonării prevăzute in anexa nr. 3.".
Recurentul susține că, din înscrisurile pe care le-a anexat la cererea de chemare în judecată, se poate observa, fără echivoc, că el îndeplinește condiția impusă de lege privind stagiul minim de cotizare, iar în ceea ce privește condiția privind vârsta standard de pensionare (65 de ani), aceasta nu se aplică în speța dedusă judecății, deoarece reclamantul a făcut dovada, cu toate mijloacele de proba aflate la dosar, că a lucrat în condiții deosebite de muncă și, prin urmare, sunt incidente dispozițiile art. 1671din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora: "Într-un interval de 10 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă, conform legislatiei anterioare, pot solicita pensie pentru limita de vârsta cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 4.".
Mai susține că instanța de fond, în contrast cu dispozițiile nr.HG 647/1990 și a Legii nr. 19/2000, a apreciat că munca pe care a prestat-o reclamantul nu se încadrează în grupa I de muncă, deoarece acesta a efectuat activități de electrician la Secția " de ", ci nu activități de"dozare manuală a antioxidanților, a amestecurilor prime de în malaxoare.".
Consideră că raționamentul pe care instanța de fond l-a avut la pronunțarea hotărârii este unul greșit, întrucât prevederile art. 2 din nr.HG 261/2001 prevăd expres criteriile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții de muncă deosebite, acestea fiind următoarele:
- prezența, în mediul de muncă, a noxelor profesionale fizice constând în zgomot, vibrații, unde electromagnetice, presiune, radiații ionizante, radiații laser de putere neprotejate, precum si a noxelor profesionale chimice sau biologice prevăzute în Normele generale de protecție a muncii, care nu respectă limitele admise prevăzute în aceste norme;
- răspunsul specific al organismului la agresiunea noxei profesionale, evidențiat prin indicatori de expunere și/sau de efect biologic, stabiliți prin ordin al ministrului sănătății si familiei;
- morbiditatea, exprimată prin boli profesionale înregistrate la locul de muncă în ultimii 15 ani.
Arată recurentul-reclamant că, potrivit fișei postului, el a prestat activitatea de electronist, într-un mediu foarte toxic, cu conotații grave asupra sănătății organismului uman și că este mai puțin important dacă a dozat manual antioxidanți, acceleratori și agenți de vulcanizare sau dacă a preparat soluții și amestecuri prime de în malaxoare, deoarece toate aceste substanțe extrem de toxice, folosite în fabricarea ului, se aflau în mediul în care el își presta activitatea.
Mai mult decât atât, susține recurentul-reclamant, având în vedere aspectul că adeverințele pe care le-a depus la dosar fac, fără nici un dubiu, dovada faptului că această profesie se încadrează în grupa I de muncă, instanța avea obligația legală să constate că munca desfășurată de recurent se circumscrie grupei I de muncă.
Arată că argumentele sale se desprind din analiza dispozițiile art. 3 din nr.HG 261/2001, care prevăd că încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face de către angajator.
În acest sens, invocă prevederile art. 3 lit. a) din hotărârea de Guvern sus-menționată, potrivit cărora:"Nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă, acolo unde acesta este înființat.
Arată că acest articol se coroborează și cu dispozițiile art. 19 din Legea nr.19/2000, care prevede, în alin. 4, că:"Locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute la alin. 2.".
Recurentul-reclamant consideră, deci, că prima instanță a procedat contrar prevederilor hotărârii de guvern mai sus-invocate și că, ignorând în acest fel adeverințele eliberate de angajator, a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Deși a fost legal citată, intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B () nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Soluția primei instanțe s-a întemeiat pe aspectul că recurentul-reclamant nu îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă și munca depusă.
Astfel, prima instanță a constatat că, deși stagiul de cotizare realizat de reclamant este mai mare decât stagiul complet de cotizare, totuși acesta nu îndeplinește condiția privind vârsta standard de pensionare, întrucât la data înscrierii la pensie avea vârsta de doar 51 ani și 8 luni.
Totodată, a reținut că nu poate beneficia recurentul-reclamant - G de dispozițiile art. 1671din Legea nr. 19/2000, conform cărora persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă, conform legislației anterioare, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului nr. 4, întrucât atribuțiile specifice funcției pe care acesta a exercitat-o nu se circumscriu noțiunii de"dozare manuală a antioxidanților, a acceleratorilor și agenților de vulcanizare, preparare a soluțiilor și amestecurilor prime de în malaxoare",pentru a putea constitui activități prestate în grupa I de muncă, în sensul prevederilor Anexei la HG nr. 647/1990.
Curtea constată că prin actele de certificare eliberate de angajator și anume, prin adeverințele nr. 312/15.04.2008, nr. 313/16.04.2008 și nr. 314/16.04.2008, toate eliberate de - (aflate la filele 32 - 35 din dosarul de fond), recurentul-reclamant face dovada faptului că, în perioada indicată în petitul acțiunii introductive - perioada cuprinsă între data de 11.04.1978 și data de 10.01.2000 - el a îndeplinit funcția electronist, prestând activități de electrician la secția de amestecuri din,meserie ce se încadrează în grupa I-a de muncă,conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 anexa 1, poziția 4 din nr.HG 647/1990,permanent, în proporție de 100%, adică vreme de 21 ani, 8 luni și 30 de zile.
Cum este apanajul angajatorului încadrarea în grupe speciale de muncă a activității aferente posturilor și funcțiilor din unitate, prin urmarea în concret a etapelor procedurii prevăzute de lege și cum actele de certificare mai sus-menționate nu au fost declarate ca fiind false, Curtea reține că este greșită soluția pronunțată de instanța de fond, care, în mod nejustificat, a apreciat că recurentul-reclamant nu a desfășurat activitate în grupa I-a de muncă vreme de de 21 ani, 8 luni și 30 de zile, astfel că el nu ar putea beneficia de reducerea vârstei de pensionare, spre a îndeplini și condiția legală referitoare vârstă, în vederea obținerii pensiei pentru limita de vârstă și munca depusă (întrucât, așa cum s-a arătat anterior, condiția legală privind stagiul de cotizare este deja, în mod indubitabil, îndeplinită).
Totodată, Curtea apreciază că, în consens cuprincipiul contributivității,statuat prin dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19 /2000, ce se regăsea și în legislația anterioară acestei legi, nici nu este posibil ca instanța de judecată să intervină spre a modifica, retroactiv, încadrarea într-o anumită grupă de muncă, pe care, la acea vreme, a făcut-o însuși angajatorul activității profesionale specifice unei funcții, întrucât încadrarea în grupa I-a sau a II-a de muncă nu a constat doar în simpla constatare a faptului că salariatul își desfășoară activitatea în condiții speciale, respectiv, în condiții deosebite de muncă (altele decât cele caracteristice grupei obișnuite de muncă - grupa a III-a), ci a presupus și acordarea unor sporuri aferente grupei de muncă respective, precum și luarea unor măsuri sporite de protecție a muncii, ceea ce a avut ca rezultat majorarea veniturilor obținute de salariat și, implicit, includerea în baza de calcul a contribuțiilor legale de asigurări sociale () și a sporurilor respective, contribuții, care, de altfel, au fost și achitate, conform prevederilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Sporurile și celelalte facilități aveau menirea de a-l recompensa pe salariat, întrucât sănătatea lui era în mod vădit amenințată de condițiile de muncă grele, periculoase, nocive etc. uzura fizică fiind, în mod evident, mult mai mare.
Tocmai de aceea legiuitorul a înțeles să îi recompenseze pe salariații care au desfășurat activitate în grupe speciale de muncă, nu numai prin acordarea unor sporuri și facilități pe timpul executării raporturilor de muncă, ci și prin acordarea, la încetarea de către aceștia a activității, a beneficiului reducerii vârstei standard de pensionare.
Întrucât, în speță, recurentul-reclamant a făcut dovada că a desfășurat activitate în grupa I-a de muncă vreme de de 21 ani, 8 luni și 30 de zile, Curtea apreciază că acesta beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare, astfel că întrunește toate cerințele legale pentru a i se acorda pensia pentru limită de vârstă și munca depusă, respectiv. Astfel, el îndeplinește nu numai condiția privind stagiul de cotizare, ci și pe aceea privind vârsta de pensionare.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că sunt fondate criticile formulate de recurentul-reclamant, astfel că le va primi ca atare, sentința primei instanțe fiind criticabilă sub aspectele expuse mai sus.
Ca urmare, Curtea va admite recursul declarat de recurentul-reclamant - și, în consecință, va modifica, în tot, sentința recurată, în sensul că va admite contestația formulată de acesta și va anula decizia nr. R -/03.04.2008, emisă de Casa Locală de Pensii sector 4 B, urmând aoo bliga pe pârâta să îi emită o nouă decizie de pensionare pentru limită de vârstă și munca depusă, începând cu data de 23.11.2006, cu luarea în considerare a activității desfășurate în perioada 11.04.1978 - 10.01.2000, în grupa I-a de muncă, în conformitate cu mențiunile înscrise în adeverințele nr. 312/15.04.2008, nr. 313/16.04.2008 și nr. 314/16.04.2008, eliberate de unitatea angajatoare -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant - G, împotriva sentinței civile nr. 4294 din data de 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 31705/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că:
Admite contestația.
Anulează decizia nr. R -/03.04.2008 a Casei Locale de Pensii sector 4
Obligă pârâta să emită o nouă decizie pentru limită de vârstă, începând cu data de 23.11.2006, cu luarea în considerare a activității desfășurate în perioada 11.04.1978 - 10.01.2000, în grupa I de muncă, în conformitate cu mențiunile înscrise în adeverințele nr. 312/15.04.2008, nr. 314/16.04.2008 și nr. 313/16.04.2008, emise de -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 11.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Zeca Dorina
