Obligație de a face. Decizia 6207/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5060/2009
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6207/
Ședința publică din data de 03 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Zeca Dorina
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.5011 din data de 10.06.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.3958/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimatul-reclamant prin apărător d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 15 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din 02.11.2009, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 15.10.2009 de către intimatul-reclamant întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar.
Intimatul-reclamant prin avocat, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-reclamant prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B pentru motivele dezvoltate pe cale de întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Totodată, solicită a se avea în vedere la soluționarea recursului Decizia Nr. 40 Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție și care este obligatorie conform dispozițiilor art. 329 alin.(2) Cod proc. civ.
Cu cheltuieli de judecată conform dovezii aflate la dosar reprezentând onorariu de avocat.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 03.08.2009, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bac riticat sentința civilă nr.5011/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.3958/3/AS/2009, susținând că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită și încălcarea legii, fiind ignorate dispozițiile OUG nr.4/2005.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Asupra acestuia, Curtea reține următoarele:
Actul juridic dedus judecății este reprezentat de relațiile sociale izvorâte din aplicarea normelor juridice raportat la drepturile de asigurări sociale, respectiv dreptul la pensie.
Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond nu a dat o altă calificare juridică relațiilor sociale pe care le-a analizat prin prisma normelor juridice ce reglementau dreptul la pensie.
Pe cale de consecință, în speță nu poate fi vorba despre o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății și întemeiat de recurentă pe dispozițiile art.304 pct. Cod pr.civilă, ci despre o interpretare pe care aceasta o consideră lipsită de temei legal, apreciere pe care Curtea o înlătură în considerarea următoarelor argumente:
Drepturile la pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 01.07.1997. În anul 1997, legea care reglementa condițiile în care se putea obține punerea în plată a pensiilor era Legea nr.3/1977.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 vechimea necesară, suficientă pentru a fi considerată stagiu complet este de 25 de ani pentru munca desfășurată în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Susținerea conform căreia stagiul de cotizare luat în considerare ar trebui să fie cel de 30 de ani prevăzut de Legea nr.19/2000 este neîntemeiată pentru că această lege nu se poate aplica retroactiv, în condițiile în care drepturile la pensie au fost deschise anterior anului 2001, iar prevederile art.2 alin.2 din HG nr.1550/2004 fac trimitere expresă la reglementările în vigoare în anul deschiderii dreptului la pensie.
Cât privește conținutul art.14 din Legea nr.3/1977, Curtea subliniază că textul acestui articol nu reglementează doar scăderea vârstei de pensionare, așa cum eronat susține recurenta, ci menționează, în mod expres, în alineatul 1, durata stagiului de cotizare și modul de calcul al acestuia.
În acest sens este și Decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii pe care instanțele judecătorești sunt obligate să o respecte în conformitate cu dispozițiile art.329 alin.3 Cod pr.civilă.
În ceea ce privește critica raportată generic la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, Curtea nu decelează în hotărârea instanței de fond și în etapele procedurale ce au precedat-o, motive de ordine publică a căror presupusă nerespectare să afecteze legalitatea și temeinicia sentinței recurate. De altminteri, Curtea remarcă faptul că nici recurenta nu poate să fi reținut asemenea împrejurări de vreme ce invocarea dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă s-a realizat într-o manieră generică, fără detalierea în concret a acestor eventuale încălcări procedurale.
Nu în ultimul rând, Curtea apreciază ca nefondată critica adusă soluției de acordare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 Ron. Recurenta-pârâtă nu trebuie să piardă din vedere că a căzut în pretenții față de intimatul-reclamant, împrejurare ce a îndreptățit pe deplin instanța de fond să facă aplicarea dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă.
Raportat la cuantumul onorariului, Curtea consideră că nu era cazul ca Tribunalul să dispună reducerea, suma plătită de către intimatul-reclamant acoperind întreaga asistență juridică acordată, care nu se limitează doar la pledoaria din fața instanței, ci include și redactarea cererii de chemare în judecată.
În condițiile în care onorariul perceput este mai mic decât nivelul salariului minim brut garantat în plată, Curtea consideră că suma plătită cu acest titlu a fost una modică, în mod corect acordată de către instanța de fond. Curtea reamintește în acest context recurentei că acest litigiu a fost generat de refuzul său de a soluționa pe cale amiabilă cererea cu acest conținut (situația intimatului-reclamant nefiind singulară), deși există și își produce efectele juridice obligatorii Decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
Dacă și recurenta ar înțelege să se conformeze acestei Decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ar evita numeroase litigii și ar economisi sumele pe care, de fiecare dată când cade în pretenții, trebuie să le plătească părții adverse cu titlu de cheltuieli de judecată. Cum procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, alegerea celor mai potrivite demersuri rămâne recurentei-pârâte care, de bună seamă, își va asuma și consecințele.
Apreciind că prin soluția dată speței, Tribunalul Bucureștia soluționat temeinic și legal cauza, nefiind incidente motivele de recurs susținute de recurentă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul.
În baza dispozițiilor art.274 Cod pr.civilă. reținând că recurenta a căzut în pretenții față de intimat, o va obliga la plata către acesta din urmă a sumei de 699 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător, sumă ce corespunde efortului profesional depus de avocat în redactarea și susținerea căii de atac a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.5011 din data de 10.06.2009, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.3958/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 600 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./25.11.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Zeca Dorina
