Obligație de a face. Decizia 6395/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- R OMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5070/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6395/
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena
GREFIER - -
**************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de către recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr.4733 din data de 02.06.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.33189/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "obligația de a face".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei la ora 9,57, nu au răspuns: recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor și intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-au depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 19.10.2009 de către intimatul-reclamant întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurentul-pârât, precum și concluzii scrise, cu precizarea că pe această cale s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.
De asemenea, se mai arată faptul că și recurentul-pârât prin motivele de recurs formulate în cauză a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea față de lipsa părților la prima strigare a cauzei, văzând și dispozițiile art. 104 alin.(13) din Regulamentul de Ordine Interioară a instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La reluarea cauzei la ordine la ora 10,47 în cadrul ședinței de recursuri, nu au răspuns părțile.
Curtea constatând că în cauză ambele părți au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin. (2) cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 05.09.2008 pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-, contestatorul a formulat în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, contestație împotriva deciziei nr.- de către Casa de Pensii, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei contestate și emiterea unei noi decizii de pensie pentru pensie militară de stat, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.4733/02.06.2009 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea precizată formulată de contestatorul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Casa de Pensii, a obligat intimatul să emită o decizie prin care să stabilească începând cu data de 01.09.2008, drepturile de pensie militare de serviciu cuvenite petentului în temeiul Legii nr. 164/2001.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr. nr.- de către Casa de Pensii au fost stabilite drepturile de pensie de serviciu pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului.
Ulterior stabilirii pensiei pentru limită de petentul a solicitat MIRA să-i fie stabilită pensia militară în temeiul Legii nr. 164/2001. Răspunsurile formulate de Minister au fost negative, conform adresei de răspuns nr.-/24.04.2007.
Potrivit art. 83 din Legea nr. 179/2004 polițiștii cu drept de pensie de serviciu care au vechime în calitate de militar d e minimum 15 ani pot opta, dacă aceasta îi avantajează, pentru pensie militară de stat, care se calculează și se acordă în conformitate cu prevederile Legii nr.179/2004.
Tribunalul a apreciat că norma menționată se referă fără echivoc la toți polițiștii cu drept de pensie de serviciu, fără a-i exclude pe polițiștii pensionari (aflați în retragere), astfel că este eronată susținerea intimatului că dispoziția are în vedere doar pe polițiștii ale căror drepturi de pensie nu s-au stabilit încă (cei aflați în activitate). Sintagma "polițiștii cu drept de pensie de serviciu" se aplică atât celor cu drepturile de pensie de serviciu stabilite, cât și celor care, deși îndeplinesc toate condițiile, nu au încă drepturile de pensie de serviciu stabilite, în acest sens fiind principiul de drept "unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă", pentru că introducerea distincției invocată de intimat ar fi nu numai contrară literei și spiritului textului dispoziției legale, ci și principiului constituțional al nediscriminării și egalității în drepturi a persoanelor aflate în situații identice. De altfel, în același sens sunt și dispozițiile art.3 din Legea nr.179/2004, potrivit cărora de prevederile prezentei legi beneficiază polițiștii în activitate, cei cărora le-au încetat raporturile de serviciu, precum si urmașii acestora.
Prin urmare, deși pensionar, contestatorului trebuie să-i fie recunoscut dreptul de opțiune între pensia de serviciu ca funcționar public cu statut special din unitățile Ministerului Administrației și Internelor și pensia de serviciu ca militar.
Faptul că deciziei nr.- de către Casa de Pensii prin care s-au stabilit drepturile de pensie cuvenite contestatorului ca funcționar public pe Legea nr.179/2004 a rămas definitivă prin neatacarea în termenul de 30 de zile nu este de natură să împiedice exercitarea dreptului de opțiune recunoscut de art. 83 din Legea nr.179/2004, întrucât acest drept nu este limitat în timp, iar legiuitorul, în interpretarea instanței, a înțeles să-l confere și polițiștilor pensionari. Tribunalul a reținut că dispoziția legală nici măcar nu prevede că exercitarea dreptului de opțiune este irevocabilă, iar o asemenea presupunere ar însemna o abuzivă adăugare sau interpretare a legii, ceea ce nu este permis.
Drept urmare, tribunalul a obligat pe intimat la emiterea unei decizii, prin care să stabilească în favoarea contestatorului, începând cu data de 01.09.1998 drepturile de pensie militară de serviciu în temeiul dispozițiilor Legii nr. 164/2001.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurentul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin Direcția Generală Juridică, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 20.-, sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe disp. art.299 și urm. 3041Cod procedură civilă, recurentul critică sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Intimatului-reclamant i-au încetat raporturile de serviciu la data de 30.09.2005, prin aplicarea prevederilor art. 69 alin. 1 lit. a din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, având gradul profesional de agent șef principal.
La data de 17.11.2005, cu nr.- a fost înregistrat la Casa de pensii a dosarul de pensionare al intimatului-reclamant.
Îndeplinind condițiile prevăzute de Legea nr.179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, act normativ în vigoare cu 02.06.2004, intimatului-reclamant i s-a stabilit pensie de serviciu anticipată pentru o vechime totală în serviciu de 47 ani. în acest sens, Casa de pensii aae misă decizia de pensionare menționată, care a rămas definitivă prin necontestare, în conformitate cu dispozițiile art.54 din Legea nr.179/2004.
Întrucât în dosarul de pensionare nu se află nicio înscriere sau cerere pentru stabilirea pensiei militare prin opțiunea permisă de art.83 din Legea nr.179/2004, drepturile de pensie au fost stabilite în temeiul Legii nr. 179/2004.
Dispozițiile art. 83 din Legea nr.179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor nu pot fi interpretate în sensul că se adresează atât polițiștilor în activitate ( cu drept la pensie de serviciu ) cât și polițiștilor care, ulterior pensionării, doresc să devină pensionari militari cu drepturi stabilite conform Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Textul art. 83 din Legea nr. 179/2004 folosește noțiunea de "polițiști", termen definit la art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului: "polițistul este funcționar public, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului".
Din cuprinsul Legii nr.179/2004 rezultă că legiuitorul face distincție între polițiștii pensionari ( care au un drept de pensie stabilit) și polițiștii cu drept la pensie ( care au vocație la pensie ).
În toate situațiile în care legiuitorul face referire la pensionarii polițiști, folosește sintagmele "beneficiarii pensiei", "polițiști pensionari" sau "pensionari". Așadar, rezultă fără echivoc faptul că dispozițiile art. 83 se referă exclusiv la polițiștii cu drept de pensie (polițiștii în activitate ).
a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr.4733 din data de 02.06.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.33189/3/AS/2008.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor aduse sentintei atacate, Curtea constata ca acesta este nefondat, urmand a fi respins ca atare.
In esenta, recurentul sustine ca dreptul de optiune intre o pensie stabilita in baza Legii nr. 164/2001 si o pensie stabilita in baza Legii nr. 179/2004 este rezervat numai politistilor in activitate, nu si celor pensionari.
Critica este neintemeiata, intrucat prima instanta a facut o corecta interpretare a dispozitiilor legale aplicabile in speta, aratand ca, pe de o parte, art. 83 din Legea nr. 179/2004, care instituie dreptul de optiune intre aceste doua tipuri de pensie, nu distinge intre polististii pensionari si cei in activitate, iar pe de alta parte art. 3 din Legea nr. 179/2004 prevede in mod clar ca toate dispozitiile acestui act normativ (deci inclusiv art, 83 cu dreptul de optiune) se aplica atat politistilor in activitate, cat si celor carora le-au incetat raporturile de serviciu.
Curtea va inlatura si argumentele recurentului, in sensul ca atunci cand a dorit sa confere anumite drepturi politistilor pensionari, legiuitorul a facut-o prin dispozitii exprese, cum ar fi cele cuprinse in art. 26 alin. 1 si art. 36 din Legea nr. 179/2004.
In cuprinsul acestor prevederi legale legiuitorul a folosit cuvintele "politistii pensionari", "beneficiarii pensiei" si "pensionari", intrucat obiectul lor de reglementare il constituie exclusiv conduite posibile ale persoanelor care beneficiaza deja de pensie (este vorba despre cumulul pensiei cu salariul, in art. 26 alin. 1 si de trecerea de la pensie de invaliditate la pensie pentru limita de varsta, in art. 36).
Aceasta nu inseamna, insa, ca din tot cuprinsul Legii nr. 179/2004, singurele dispozitii aplicabile politistilor pensionari ar fi cele in care acestia sunt indicati expres, iar celelalte s-ar referi la politistii in activitate. Concluzia logica este aceea ca prevederile legale destinate exclusiv politistilor pensionari se aplica numai acestora, in timp ce toate celelalte dispozitii se aplica atat politistilor in activitate, cat si celor pensionari.
de aceste considerente, in baza art. 312.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ împotriva sentinței civile nr.4733 din data de 02.06.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.33189/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
2 ex./26.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Zeca Dorina, Petre Magdalena
