Obligație de a face. Decizia 6430/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5468/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6430/
Ședința publică de la 11 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi C împotriva sentinței civile nr.769 din data de 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (2012/C/2009), în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"obligația de a face."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul,personal, lipsind recurentaCasa Județeană de Pensii și Alte Drepturi
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care înE.ză Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 20.10.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatului, cu CI seria - nr.- eliberată de Poliție Orașului L G la data de 02.07.2004.
Intimatul, personal, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.769/22.02.2009 pronunțată în dosarul nr- (2020/C/2009), Tribunalul Călărași - Secția Civilă a dmis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C; a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, conform OUG nr.4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, precum și la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia recalculată reclamantului potrivit prezentei sentințe și pensia încasată, începând cu data de 04.06.2006.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că rin p. acțiunea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor sale de pensie conform OUG nr.4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Potrivit deciziei de pensionare nr.-/01.02.1999, la data pensionării reclamantul a avut o vechime în grupa I de muncă de 25 ani, 10 luni și 12 zile determinată în baza Legii nr.3/1977, iar la determinarea punctajului mediu anual al acestuia pârâta avut în vedere un stagiul complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr.19/2000.
Tribunalul a apreciat că, în cauză, în raport de data la care drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite, respectiv la recalculare se aplică dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și cuantumul fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004.
Potrivit art.2 alin.4 din HG nr.1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977, astfel că, în cazul reclamantului, care a înregistrat o vechime în grupa a I de muncă de 35 ani, 10 luni și 11 zile, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, adică de 20 ani, cu precizarea că această problemă a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr.40/22.09.2008, a admis că dispozițiile art.77 alin (2) raportat la art.43 alin.(1) și alin.(2) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că pentru asigurații care au lucrat în condiții speciale de muncă și ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât Legea nr.19/2000 nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr.3/1977.
Prin urmare, în raport de aceste considerente, instanța a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată, și a obligat pârâta să-i recalculeze drepturile de pensie conform OUG nr.4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Totodată, a obligat pârâta către reclamant și la plata diferențelor dintre pensia recalculată potrivit prezentei sentințe și pensia încasată, începând cu data de 04.06.2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Casa Județeană de Pensii
În motivarea recursului său, intimata a arătat că potrivit prevederilor art 2 alin.(1) din HG 1550/2004 "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala în munca prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare", iar la același articol la alin.(3) se stipulează ca "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001. stagiul complet de cotizare utilizat Ia determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
Instanța de fond in mod eronat a interpretat prevederile legale invocate mai sus, reclamantul beneficiind doar de acordarea pensiei mai devreme decât daca ar fi desfășurat activitate in grupa a -a de munca.
Acesta a beneficiat de prevederile art.14 din Legea nr.3/1977, care nu mai este in vigoare si nici nu ultraactivează, doar pentru a putea beneficia de acordarea pensiei mai devreme, reducându-i-se vârsta de pensionare datorita faptului ca lucrat in grupa speciala de munca.
Prin urmare, a susținut recurenta, recalcularea se face in noile condiții legale cu toată perioada de cotizare conform stagiului de cotizare prevăzut de legea in vigoare.
Recalcularea s-a făcut in baza prevederilor HG 1550/2004 si a OUG nr.4/2005, stagiul de cotizare care trebuie utilizat fiind cel prevăzut de aceste prevederi legale si anume 30 de ani.
Recurenta a mai susținut că acțiunea reclamantului este inadmisibilă întrucât potrivit art. 89 din Legea nr. 19/2000, are dreptul la revizuiri când se constată erori în stabilirea și plata pensiei, acesta primind deja o pensie majorată în urma recalculării.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și cu aplicarea din oficiu a art. 304/1 cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Curtea va respinge susținerile recurentei privind inadmisibilitatea acțiunii, constatând că instanța de fond a fost învestită cu o cerere de recalculare a pensiei, conform dispozițiilor nr.OUG4/2005, în care, la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, deci cu o cerere având ca obiect o obligație de a face iar potrivit dispozițiilor art.7 alin.4 din nr.OUG4/2005, în situația în care se constată erori de calcul, decizia de pensie poate fi revizuită chiar din oficiu, cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, neavând astfel relevanță faptul că i s-a emis reclamantului o decizie anterioară de recalculare a pensiei în baza aceluiași act normativ special.
Pe fondul cauzei Curtea reține că potrivit mențiunilor din decizia nr. -/1.02.1999, definitivă (fila 4 dosar fond), intimatul a realizat o vechime efectivă, necontestată, în grupa I de muncă de 25 ani, 10 luni și 12 zile. Pensia sa a fost recalculată, în baza nr.OUG 4/2005.
În mod judicios prima instanță a reținut că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
În cauză, nu prezintă relevanță nici stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000, câtă vreme drepturile de pensie ale intimatului nu au fost stabilite în baza legii noi, ci în temeiul Legii nr. 3/1977.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, în art. 2 alin. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
În mod corect instanța de fond a apreciat că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, decizie la care în mod corect Tribunalul s-a raportat.
Astfel, instanța supremă a decis în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
În cazul intimatului, Curtea constată că stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, întrucât acesta și-a desfășurat activitatea peste 28 de ani în grupa I de muncă, fapt de natură a atrage incidența art. 14 din Legea nr. 3/1977, care nu ultraactivează, cum a susținut recurenta, ci se aplică potrivit dispozițiilor referitoare la recalculare, menționate anterior.
Cum prima instanță a interpretat corect materialul probator administrat în cauză și a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentaCasa Județeană de Pensii și Alte Drepturi C,împotriva sentinței civile nr.769 din data de 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr- (2012/C/2009), în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./11.12.2009
Jud.fond:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Rotaru Florentina Gabriela, Uță
