Obligație de a face. Decizia 6462/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr-(3506/2009)

DECIZIA CIVILĂ NR. 6462/

Ședința publică de la 11.11.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat

JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu

JUDECĂTOR 3: Lizeta

GREFIER

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.504/F/19.05.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în contradictoriu cu intimatul-reclamant .

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant prin avocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta-pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. De asemenea, solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței nr.158/2009, depusă la dosar.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1822/04.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulata de reclamantul împotriva paratei Casa Județeană de Pensii

A obligat parata sa emită o decizie in baza OUG nr. 4/2005, prin care sa recalculeze pensia pentru limita de vârsta cuvenita reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum si cu luarea in considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 428/01.08.2008 emisa de SC SA.

A obligat parata la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenita conform prezentei sentințe si pensia efectiv încasata, pe perioada 01.12.2005 la zi.

A respins parata la plata către reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat.

În considerente a reținut că prin buletinul de calcul nr.90140, emis de Casa Județeană de Pensii I, prin care s-a recalculat pensia in baza OUG 4/2005 au fost recalculate drepturile de pensie pentru limita de vârsta cuvenite reclamantei, in conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.

Din buletinul de calcul atașat deciziei contestate, se observa ca parata nu a luat in considerare veniturile suplimentare cu caracter permanent, venituri atestate de adeverința nr. 428/01.08.2008 emisa de SC SA.

În ceea ce privește temeinicia cererii de recalculare a pensiei, instanța a reținut că veniturile realizate în sistem de acord global și alte câștiguri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:

Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.

Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.

Prin art. 1 Decretul nr. 389/ 1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.

Ordonanța de Urgență nr. 4/2005 stabilește prin art.1 și 2 că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/ 2000.

Potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.

Prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 se precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.

În privința formelor de retribuire în acord, se menționează în anexa 1 Ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare.

S-a mai reținut de către Tribunal că, potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul comun în materie, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.

Acest principiu este reiterat în Legea nr. 19/ 2000 prin art. 2, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.

S-a apreciat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, față de cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința că nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.

Prin urmare, pârâta trebuie să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public, în considerarea prevederilor art. 1 din OUG nr. 4/2005 enunțat anterior și a adeverințelor eliberate de fostul angajator care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat.

Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.

Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".

diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecvența legiuitorului.

Pe de o parte se afirmă în art. 2 al legii cadru că "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.

Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motivul că nu ar fi avut caracter permanent. Ceea ce este relevant nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parții.

În prezența unei dualități de reglementare, instanței judecătorești îi revine sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termen legal, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B criticând sentința pentru motivele prevăzute de art.304 pct. 9 și 3041. pr. civ.

În susținerea recursului a arătat că eclamantul nu a fost pensionat in baza unei legi speciale, a fost pensionat in baza Legii nr.3/1977, așa cum este menționat si in decizia nr.90140/18.12.1998 emisa de Casa Județeană de Pensii I, cu recunoașterea grupelor de munca conform HG nr.481/1990 de care aceasta a beneficiat proporțional cu perioada lucrata in grupele de munca.

Reducerea stagiului de cotizare se aplica doar acelor persoane care ies la pensie in baza legilor speciale.

Pentru cei 20 de ani, 4 luni si 27 de zile, lucrați in grupa I de munca reclamantul a beneficiat de un spor aferent grupei de munca de 10 ani.

Reclamantul a fost pensionat in baza art. 14 din Legea nr.3/1977 si nr.481/1990 privind încadrarea personalului in grupele I si a-Il-a de munca de la locurile de munca si activitățile cu condiții deosebite apărute după anul 1969 in unitățile Ministerului Industriei, care prevede: "Personalul care este in activitate la locurile de munca si activitățile cu condiții deosebite din unitățile Ministerului Industriei intrate in funcțiune după data de 18 martie 1969, care nu a fost cuprins in grupele I și a-Il-a de munca conform prevederilor art.2 din Decret - Lege nr.68/1990, va beneficia de încadrarea in aceste grupe pe întreaga perioada lucrata, potrivit anexelor nr. l și II la prezenta hotărâre.

Reclamantul a beneficiat in acest sens de reducerea vârstei standard de pensionare, proporțional cu anii lucrați in grupe de munca, respectiv a beneficiat de pensie de limita de vârsta cu vechime completa, conform Legii nr.3/1977, având o reducere a vârstei de pensionare aferenta grupei de munca de 10 ani.

Conform Adresei nr. 5388/16.11.2004 a CNPAS, prevede: în situația pensiilor de limita de vârsta stabilite in perioada 01.07.1977 - 31.03.2001, inclusiv, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual, este de 25 de ani pentru femei si 30 de ani pentru bărbați.

Drepturile de pensie ale reclamantului s-au deschis la data de 01.12.2000 in condițiile aplicării art. 14 alin.4 din Legea nr.3/1977. Conform nr.1550/2004:

Art.6 determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din, documentația de pensionare aflata in păstrarea casei teritoriale de pensii.

Art.7 alin. 1 în situația in care in documentația de pensionare sunt

înscrise perioade care constituie vechime in munca, fără insa a exista si date referitore la salariile avute de persoana in cauza in perioadele respective, casele teritoriale de pensii vor comunica in scris pensionarului datele care lipsesc, in vederea completării acestora.

2 în situația in care, in termen de 30 de zile de la comunicare, pensionarul nu prezintă acte prin care sa dovedească salariile avute in perioadele in care documentația existenta la casele teritoriale de pensii nu conține informațiile necesare, la determinarea punctajului mediu anual se vor utiliza salariile minime pe tara, brute sau nete, după caz, prevăzute pentru acele perioade la art. 164 si in anexa nr.7 la Legea nr.19/2000, cu modificările si completările ulterioare.

Analizând întregul material probator administrat în cauză prin prisma criticilor invocate pe calea recursului, cât și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Prin decizia nr.90140/18.12.1998 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, s-a dispus pensionarea intimatului reclamant, în baza Legii nr.3/1977.

Potrivit mențiunilor cuprinse în carnetul de muncă al intimatului și în decizia menționata, intimatul-reclamant a realizat o vechime efectivă în grupa I de muncă de peste 20 de ani.

Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.

Instanța de fond a apreciat in mod corect că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.

Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica daca parata a aplicat in mod corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare.

Potrivit art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare in vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".

Legea nr. 3/1977 nu cuprindea noțiunea de "stagiu complet de cotizare", care a fost introdusa abia începând cu Legea nr. 19/2000.

În art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 se prevede ca "stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbaț, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3."

Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevedea ca "personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum30ani bărbații si 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de vârsta, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații si 57 ani femeile."

Din coroborarea acestor dispoziții legale rezulta ca noțiunea de "stagiu complet de cotizare" prevăzuta de Legea nr. 19/2000 corespunde noțiunii de "vechime in munca" prevăzuta de Legea nr. 3/1977.

O data reținut acest aspect, se observa ca art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezenta norma generala in materie de vechime in munca necesara pentru deschiderea dreptului la pensie, dispoziții speciale fiind prevăzute pentru cei care isi desfasurau activitatea in grupe superioare de munca.

Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, "persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadreaza in grupa I de munca, sau cel putin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cite:

a) un an si sase luni pentru grupa I de munca;

b) un an si trei luni pentru grupa II de munca.

Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea virstei de:

a) 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii;

b) 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.

Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atit barbatii cit si femeile din grupa I de munca, si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca."

Desi, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea varstei standard de pensionare, nu se poate face abstractie de faptul ca, in mod real, dupa 20 de ani de activitate in grupa I de munca asiguratii se puteau inscrie la pensie pentru limita de varsta, daca indeplineau si conditia privitoare la varsta redusa. Prin urmare, aceasta era vechimea in munca ceruta de lege pentru a putea solicita pensie pentru limita de varsta, ceea ce inseamna ca acesta era stagiul complet de cotizare, dupa terminologia folosita de Legea nr. 19/2000.

In speta de fata, intimatul-contestator a desfasurat timp de peste 20 ani activitati incadrate in grupa I de munca. Din cuprinsul deciziei de pensionare rezulta ca reclamantul a lucrat in locuri de munca ce se incadreaza in grupa I de munca 20 ani, 4 luni si 11 zile.

Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.

Prin urmare, Curtea constată că, în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel cum s-a reținut în sentința recurată, fiind astfel nefondată critica recurentei sub acest aspect.

Pentru considerentele arătate, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, constatând culpa procesuala a recurentei, Curtea o va obliga să plătească intimatului-reclamant suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declara de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.1822 din data de 04.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.30015/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimatul.

Obligă recurenta la plata sumei de 600 lei către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red:

Tehnored:

2 EX./13.11.2009/Jud. fond: G/

Președinte:Silvia Georgiana Ignat
Judecători:Silvia Georgiana Ignat, Maria Ceaușescu, Lizeta

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 6462/2009. Curtea de Apel Bucuresti