Obligație de a face. Decizia 6836/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

Format vechi nr.5013/2009

O MNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.6836/

Ședința publică de la 25 noiembrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Uță Lucia

JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona

JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina

GREFIER -

*****************

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.4694 din data de 01.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11450/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"obligație de a face."

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns:recurenta Casa de Pensii a Municipiului B și intimatul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 27.10.2009, întâmpinare din partea intimatului.

Curtea, față de împrejurarea că recurenta, prin cererea de recurs dedusă judecății, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.

CURTEA,

Asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4694 din data de 1.06. 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și a obligat pârâta să recalculeze pensia pentru limită de vârstă, retroactiv începând cu data de 20.03.2006, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, să plătească reclamantului diferențele rezultate dintre pensia cuvenita conform sentinței si pensia efectiv încasata, pe perioada 20.03.2006 la zi, precum și cheltuielile de judecata, reprezentând onorariu avocat, in suma de 600 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin decizia nr. -/19.02.1997, contestatorul a fost pensionat pentru limită de vârstă și muncă depusă începând cu 01.03.1997 reținându-se un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 30 de ani, 2 luni și 22 zile.

Prin decizia nr.-/30.08.2007contestatorului i-a fost recalculată pensia pentru limită de vârstă în baza OUG 4/2005 reținându-se un punctaj mediu anual de 1.45546, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani

Tribunalul a apreciat că, în mod eronat, intimata a utilizat la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani, contrar dispozițiilor art.2 din Normele Metodologice de aplicare a HG 1550/2004 și ale art. 14 din Legea nr. 3/1977.

Instanța a înlăturat opinia intimatei în sensul că contestatorul nu a fost pensionat în baza unei legi speciale și nu poate beneficia de stagiu complet derogator constatând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea 3/1977.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal formulat recurs motivat pârâta Casa de Pensii a Municipiului B în baza art. 304 pct. 9 și 304/1 cod proc. civilă, susținând că sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate, al aplicării greșite a prevederilor legale în ceea ce privește utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, la stabilirea drepturilor de pensie.

Astfel, recurenta a arătat că reclamantul-intimat beneficiază de drepturi de pensie în sistemul public, în baza Deciziei nr. -/01.03.1997, în temeiul Legii nr. 3/1977.

Din valorificarea documentelor aflate in dosarul de pensionare, la data inițiala a stabilirii drepturilor a rezultat pentru reclamant o vechime în munca de 50 ani, 2 luni si 25 zile, întregită la 50 ani, din care 30 ani, 02 luni si 22 zile, în grupa I de munca și 4 ani, 11 luni si 12 zile in grupa a lll-a de munca

Privitor la obligarea de a utiliza la stabilirea drepturilor de pensie un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, recurenta a susținut că pentru persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, drepturile de pensie se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual, astfel cum dispune art. 2, alin.1 din Normele Metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004. Potrivit acestor norme, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.

Recurenta a arătat că, din interpretarea textului de lege, rezultă că facilitățile oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat in grupa și II de muncă, sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare, utilizat la recalcularea pensiei.

A apreciat recurenta că este criticabilă soluția instanței de fond care reține că art. 14 din Legea 3/1977 este aplicabil în speță, în sensul că urmare faptului că reclamantul a desfășurat timp de peste 25 ani activități încadrate în grupa I de muncă și este îndreptățit la recalcularea pensiei în baza unui stagiu de 20 de ani.

Mai mult, noua legislație privind sistemul public de pensii are ca principiu general stabilirea cuantumului pensiei cuvenite fiecărui titular prin luarea în considerare a întregii activități și a drepturilor salariale realizate pe tot parcursul perioadei de cotizare.

Având în vedere principiul mai sus enunțat, pentru fiecare lună și întreaga perioadă ce constituie vechime în muncă ori este asimilată acesteia, se stabilește punctajul corespunzător în raport cu drepturile salariale obținute, iar prin înmulțirea punctului de pensie, stabilit prin legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat, cu punctajul mediu realizat, stabilindu-se cuantumul pensiei.

Recurenta a arătat că art. 14 din Legea nr. 3/1977, invocat de reclamantul-intimat, se aplică persoanelor care au lucrat cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrează în grupa I de muncă și vor să iasă la pensie, dar nu îndeplinesc condițiile pentru deschiderea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, beneficiul acordat fiind reducerea vârstei standard de pensionare, dar nu și a stagiului complet de cotizare.

Având în vedere cele enunțate, recurenta a susținut că legiuitorul nu a dorit sub nici o formă, să creeze o discrepanță atât de mare între categoriile de asigurați, mai cu seamă că cei care au desfășurat activități în grupe superioare de muncă au beneficiat de-a lungul anilor de beneficii salariale, în sensul unui spor suplimentar la salariu și de reducerea vârstelor standard de pensionare.

Privitor la cheltuielile de judecată, recurenta a solicitat aplicarea art. 274, alin. 3, din Codul d e Procedură Civilă.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Potrivit mențiunilor din decizia nr. -/01.03.1997, definitivă, intimatul a realizat o vechime efectivă, necontestată, în grupa I de muncă de 30 ani, 2 luni si 22 zile, cum corect a reținut instanța de fond. Pensia sa a fost recalculată, în baza nr.OUG 4/2005.

În mod judicios prima instanță a reținut că, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr.3/1977.

În cauză, nu prezintă relevanță nici stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000, câtă vreme drepturile de pensie ale intimatului nu au fost stabilite în baza legii noi, ci în temeiul Legii nr. 3/1977.

Recalcularea pensiei conform nr.OUG4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG1550/2004 care, în art.2 alin.1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.

În mod corect instanța de fond a apreciat că art.14 din Legea nr.3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, decizie la care în mod corect Tribunalul s-a raportat.

Astfel, instanța supremă a decis în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.

Prin urmare, Curtea constată că, în cazul intimatului, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art.14 din Legea nr.3/1977, astfel cum în mod just a reținut prima instanță.

Așadar, în cauză, nu se regăsește motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.

În ceea ce privește reducerea cheltuielilor de judecată, Curtea apreciază că acestea nu sunt vădit disproporționate față de obiectul cauzei, volumul și complexitatea acesteia, fiind într-un cuantum rezonabil astfel că nu se impune reducerea lor.

Cum prima instanță a analizat corect materialul probator administrat în cauză și a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută, astfel încât, în raport de dispozițiile art.312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 cod proc. civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâta Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.4694 din data de 01.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11450/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi,25.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red.

Tehnored.

4ex./24.12.2009

Jud.fond:

Președinte:Uță Lucia
Judecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 6836/2009. Curtea de Apel Bucuresti