Obligație de a face. Decizia 69/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.69/2009
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Victor
- - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienta împotriva deciziei civile nr.92/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru revizuientă lipsă fiind aceasta și intimata în revizuire Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că s-a înregistrat la dosar întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu mandatara revizuientei.
Întrebată fiind arată că cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art.322 pct.5 Cod procedură civilă este admisibilă.
Mandatara revizuientei solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și motivată, retractarea deciziei atacate și respingerea recursului declarat de Casa Județeană de Pensii Învederează că nelegal instanța de recurs a reținut că revizuienta nu ar fi îndeplinit condiția de a fi avut vechime în muncă de 25 de ani în specialitate. În acest sens se prevalează de o serie de înscrisuri noi depuse la dosar care dovedesc faptul că revizuienta a lucrat încă din anul 1958 la Arbitrajul de Stat.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată la ribunalul Hunedoara sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii H solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să emită în favoarea reclamantei o decizie de stabilire a pensiei de serviciu, conform art. 68, și 93 din Legea nr. 567/2004, începând cu data de 1.01.2005, prin valorificarea adeverințelor nr. 794 și 795/24.10.2005 emise de Tribunalul Hunedoara, cu plata drepturilor de pensie de serviciu de la aceeași dată, în caz contrar să fie obligată pârâta la plata daunelor cominatorii de 50 lei pe fiecare zi de întârziere, începând cu data de 1.01.2005 și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a avut o vechime de 31 ani și 11 luni în funcția de dactilograf principal la Arbitrajul de Stat, iar ulterior la ribunalul Hunedoara, îndeplinind astfel condițiile pentru a primi pensie de serviciu.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că reclamanta nu îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de pensie de serviciu, funcția de dactilograf neregăsindu-se la art. 3 din Legea nr. 567/2004, iar prevederile art. 93 din aceeași lege nu fac o extindere a categoriilor profesionale care constituie corpul personalului auxiliar de specialitate.
Prin sentința civilă nr. 996/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoaraa fost admisă în parte acțiunea de asigurări sociale formulată de reclamanta împotriva pârâtei CJP H, pârâta fiind obligată să emită în favoarea reclamantei o decizie de stabilire a pensiei de serviciu în baza Legii nr. 567/2004 începând cu data de 1.01.2005, prin valorificarea adeverințelor nr. 794/24.10.2005 și 795/24.10.2005 eliberate de Tribunalul Hunedoara, respingându-se în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanta la data pensionării avea funcția de dactilograf principal la ribunalul Hunedoara și față de mențiunile din carnetul de muncă aceasta are o vechime de 31 ani și 11 luni în aceeași funcție de dactilograf principal.
Este adevărat că funcția de dactilograf nu este menționată la art. 3, dar potrivit art. 68 și 93 din Legea nr. 567/2004 constituie vechime în specialitate și perioada în care personalul auxiliar de specialitate a îndeplinit funcția de secretar la fostele arbitraje de stat, motiv pentru care reclamanta îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de pensie de serviciu.
Ținând cont de dispozițiile art. 15 și 16 lit. a din HG nr. 290/2005 s-a apreciat că reclamanta avea dreptul la pensie de serviciu începând cu data de 1.01.2005, având în vedere depunerea cererii în data de 28.01.2005.
Referitor la daunele cominatorii solicitate de reclamantă, acestea nu au fost nici cuantificate și nici justificate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii H, prin care s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate.
Se consideră că hotărârea atacată este dată cu încălcarea, aplicarea greșită a prevederilor legale referitoare la pensiile de serviciu ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, mai precis cu extinderea prevederilor art. 3 din lege, dar și cu stabilirea acordării unor drepturi începând cu o dată pentru care nu există temei legal.
Se menționează că funcția îndeplinită de reclamantă, de dactilograf principal, nu se regăsește în cele enumerate în art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, iar persoanele pensionate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 567/2004 beneficiază de aplicarea prevederilor alin. 2 al art. 68 din lege. Nici unde nu se arată că acestea beneficiază și de prevederile alin. 1 al art. 68.
Doar prin Legea nr. 17/2006 s-a modificat art. 68, unde la alin. 4 s-a prevăzut că de prevederile alin. 1, 2 și 3 beneficiază și personalul auxiliar pensionat anterior intrării în vigoare a prezentei legi. În art. VII din această lege s-a menționat că ea intră în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare.
Faptul că funcția avută de reclamantă nu se regăsește printre cele menționate de lege este susținut și prin dispozițiile art. 2 din HG nr. 250/2005, iar reținerea de către prima instanță a prevederilor art. 93, alin. 1 din Legea nr. 567/2004 este greșită, întrucât reclamanta nu a avut niciodată calitatea de personal auxiliar de specialitate la o instanță judecătorească.
Prin decizia civilă nr.92/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-, recursul a fost admis, sentința atacată fiind modificată în parte în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamanta împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut următoarele:
Reclamanta prin acțiunea formulată a solicitat să se constate că întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de pensie de serviciu, cu obligarea pârâtei recurente H la plata acesteia.
În susținerea cererii reclamanta a susținut că a avut la data pensionării calitatea de dactilograf principal în cadrul Tribunalului Hunedoara, unde s-a angajat prin transfer, în urma reorganizării de Stat, instituție unde a îndeplinit aceeași funcție. Totodată, din adeverința eliberată de Tribunalul Hunedoara rezultă că are vechimea cerută de lege pentru a beneficia de pensia solicitată, respectiv peste 25 de ani.
Curtea reține că potrivit art. 3 din Legea nr. 567/2004:
(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori si grefieri informaticieni.
La art. 68 din aceeași lege se prevede că:
(alin. 1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este prevăzut la art. 3 alin. (1), cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
(alin. 3) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea se poate pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani și beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă are o vechime în funcție de cel puțin 25 de ani. Constituie vechime în funcție perioada în care personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit în cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea funcția de: grefier, grefier statistician, grefier documentarist, grefier informatician, grefier arhivar, grefier registrator, grefier dactilograf, grefier analist programator, informatician, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf, arhivar, registrator, arhivar-registrator, executor judecătoresc.
(alin. 5) De prevederile alin. (1), (2) și (4) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum și al fostelor arbitraje de stat sau departamentale, pensionat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, care beneficiază de pensie în sistemul public și care îndeplinește condițiile pentru acordarea pensiei de serviciu. În acest caz, pensia de serviciu se stabilește dintr-o bază de calcul egală cu salariul de bază brut lunar pe care îl are personalul auxiliar de specialitate în activitate în condiții identice de funcție, vechime și nivel al instanței sau parchetului unde a funcționat înaintea eliberării din funcția de personal auxiliar de specialitate și sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție.
Având în vedere că reclamanta intimată la data pensionării a deținut funcția de dactilograf principal în cadrul Tribunalului Hunedoara, Curtea apreciază că acesteia îi sunt aplicabile prevederile art. 68 alin. 3 referitoare la vechimea în funcție. Mai mult, din adeverința eliberată de angajator - Tribunalul Hunedoara, rezultă că funcția deținută de reclamantă a fost cea de grefier, angajatorului revenindu-i răspunderea pentru cele consemnate în cuprinsul acesteia.
Revine Curții obligația de a verifica dacă reclamanta are o vechime de 25 de ani în specialitate.
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, reclamanta a fost angajată a Sfatului Popular al regiunii H din 1.10.1958 pe funcția de dactilograf.
La data de 19.02.1968 reclamanta este transferată la Arbitrajul de Stat Interjudețean D, în aceeași calitate de dactilograf.
Prin urmare, luând în considerare că legiuitorul asimilează vechimii în funcție numai perioadele în care o persoană a îndeplinit funcțiile limitativ prevăzute de alin. 3 al art. 68 din Legea nr. 567/2004 inclusiv în fostul arbitraj de stat, iar reclamanta intimată și-a început activitatea în cadrul de Stat Interjudețean numai din data de 19.02.1968 rezultă că aceasta nu are o vechime în funcție de 25 de ani, întrucât aceasta s-a pensionat la data de 01.08.1990, moment la care are numai aproximativ 22 ani vechime în funcție.
Nu poate fi extinsă noțiunea de vechime în funcție astfel cum este reglementată de art. 68 alin. 3 și 5 și art. 93 din Legea nr. 567/2004 și la perioada în care reclamanta a îndeplinit funcția de dactilograf în cadrul Sfatului Popular, întrucât legiuitorul nu a înțeles să ia în considerare această perioadă, prevăzând clar că asimilează anumite funcții cu cea de personal auxiliar al instanțelor judecătorești numai dacă funcțiile asimilate s-au exercitat în cadrul anumitor instituții, printre care nu se regăsește și sfatul popular.
În consecință, se constată că în mod greșit, aplicând eronat dispozițiile legale menționate, prima instanță a apreciat că reclamanta îndeplinește condițiile legale pentru acordarea pensiei de serviciu, respectiv că ar avea 25 de ani vechime în specialitate, deoarece a asimilat și perioade care legal nu pot fi avute în calcul la stabilirea vechimii în funcție, cum ar fi perioada în care reclamanta a fost dactilograf în cadrul Sfatului Popular.
Așadar, criticile formulate de către recurenta pârâtă prin motivele de recurs referitoare la greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 68 și 93 din Legea nr. 567/2004 raportat la prevederile art. 3 din aceeași lege, sunt întemeiate pentru considerentele ce au fost arătate, motiv pentru care în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 cod procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H împotriva sentinței civile nr. 996/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- și în consecință a modificat în parte sentința atacată în sensul respingerii în totalitate a acțiunii în asigurări sociale formulată de reclamanta împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuienta, solicitând admiterea cererii, retractarea deciziei atacate și respingerea recursului intimatei cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului Alba nr.996/2007.
În expunerea de motive a arătat că instanța de recurs a arătat că, deși îi sunt aplicabile dispozițiile art.68 din Legea 567/2004 privind pensia de serviciu, nu îndeplinește condiția de a fi avut vechime în muncă de 25 de ani în specialitate.
Starea de fapt reținută de instanța de recurs atunci când a analizat îndeplinirea condiției de vechime în muncă în funcție de specialitate nu corespunde adevărului.
În acest sens înțelege să se folosească de forța probantă a unor înscrisuri noi și anume adeverința nr.7091/06.11.2008 eliberată de Consiliul Județean H și deciziile nr.765/1959, 140/1962 și 1148/1965 ale fostului S Popular al Regiunii
Adeverința nr.7091/06.11.2008 confirmă că a fost salariată la Arbitrajul de Stat H-D de pe lângă Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Regiunii H în perioada 01.10.1958 - 01.03.1968 și precizează că în conformitate cu art.2 și 5 din Legea nr.5/1954 pentru funcționarea de Stat, această instituție funcționa în dublă subordonare, respectiv a Consiliului de Miniștri și a Sfatului Popular al Regiunii
Contrar susținerilor instanței de recurs, în sensul că ar fi lucrat ca dactilograf în cadrul Sfatului Popular, conform acestui înscris nu se poate reține decât că, în perioada 01.10.1958 - 01.03.1968 a fost salariată la Arbitrajul de Stat
Conform deciziei nr.765/1959, susține revizuienta, de la 01.10.1958 a făcut parte din Arbitrajul de Stat de pe lângă Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Regiunii H ca dactilograf, iar conform deciziei nr.140/10.12.1962, de la 01.12.1961 a trecut în postul de dactilograf principal la de Stat Regional H, situație în care îndeplinește condiția de vechime în funcție de 25 de ani.
Înscrisurile respective îndeplinesc condițiile de înscrisuri doveditoare în sensul dispozițiilor art.322 pct.5 Cod procedură civilă, determinând pronunțarea unei alte soluții decât cea a instanței de recurs.
Aceste acte au existat la data pronunțării deciziei a cărei revizuire o solicită revizuienta, dar nu au fost depuse la dosar dintr-o împrejurare ce nu-i poate fi imputată, câtă vreme instanța de recurs nu a pus în discuție, în condiții de contradictorialitate, aspectul legat de îndeplinirea condiției vechimii în funcție, iar un astfel de motiv de recurs nu a fost invocat de recurentă.
Deliberând asupra cererii formulate prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art.322 pct.4 din Codul d e procedură civilă, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Exercitarea revizuirii pentru aceste motiv implică îndeplinirea unor condiții cumulative și care rezultă chiar din redactarea textului de lege.
-revizuirea poate fi cerută numai în cazul descoperirii unor înscrisuri după pronunțarea hotărârii atacate pe calea revizuirii.
-partea interesată să fi fost în imposibilitate de a prezenta înscrisul în instanța care a pronunțat hotărârea atacată, fie datorită faptului că acesta a fost deținut de partea potrivnică, fie datorită unei împrejurări mai presus de voința părții.
-înscrisul trebuie prezentat de partea care exercită această cale extraordinară de atac, care trebuie să facă dovada imposibilității de a fi prezentat înscrisul în fața instanței a cărei hotărâre se atacă.
-înscrisul descoperit și invocat să aibă un caracter determinant, adică să fi fost de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.
Cele patru înscrisuri pe care revizuienta își întemeiază motivele cererii de revizuire existau la data judecății, ele fiind menționate în carnetul de muncă al revizuientei, cu alte cuvinte, nefiind descoperite de către aceasta după pronunțarea hotărârii atacate pe calea revizuirii.
Așa cum revizuienta recunoaște, înscrisurile în discuție nu au fost deținute de partea potrivnică, iar aceasta nu a făcut dovada certă a unei împrejurări mai presus de voința ei care să determine imposibilitatea prezentării lor în instanța care a pronunțat hotărârea atacată.
Contrar susținerilor revizuientei, aspectul legat de îndeplinirea condiției vechimii în funcție a reprezentat preocuparea esențială atât a instanței de fond, cât și a celei de recurs și a fost invocat de intimată în cererea de recurs, situație în care revizuienta putea și trebuia să uzeze de înscrisurile în discuție în apărarea statutului său.
Neprocedând în acest mod, simpla împrejurare că revizuienta a înțeles să uzeze de înscrisurile mai sus arătate după pronunțarea hotărârii pe care a înțeles să o atace pe calea revizuirii, nu legitimează calea procedurală a revizuirii.
Față de cele ce preced, constând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.322 pct.5 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge prezenta cerere de revizuire.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta împotriva deciziei civile nr.92/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./2 ex/03.02.2009
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa, Victor
