Obligație de a face. Decizia 6905/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.2720/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR.6905/
Ședința publică de la 25 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurenteleCasa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS) și Casa Județeană de Pensii Iîmpotriva sentinței civile nr.1040 din data de 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.758/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect:"obligația de a face - eliberare certificat privind stagiul de cotizare".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 11 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18 noiembrie 2009 și apoi la data de 25 noiembrie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1040/10.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea principală precizată și cererea conexă formulate de contestatoarea în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii I, și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale; a obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 13854,81 lei reprezentând diferențe de indemnizație reparatorie restantă pentru perioada 01.09.2004-01.02.2008 actualizate cu rata inflației și dobânda legală datorată până la 31.12.2008; a obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 10281 lei reprezentând diferențe de drepturi de pensie de invaliditate gradul III restante datorate pentru perioada 01.09.2004-01.02.2008 actualizate cu rata inflației și dobânda legală aferentă până la 31.12.2008; as respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata CNPAS ca neîntemeiată; a obligat intimata CNPAS să elibereze certificatul privind stagiul de cotizare pentru perioada 01.04.2001-31.12.2007, prin intermediul Casei Județene de Pensii I; a anulat decizia nr.54797/14.12.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii I; a obligat intimata să emită o decizie privind pensia de invaliditate, conform Legii nr. 19/2000, începând cu data de 01.09.2004 în funcție de un punctaj mediu anual în valoare de 0,43308 puncte; a anulat decizia nr.-/14.12.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii I; a obligat intimata să emită o nouă decizie privind stabilirea indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, începând cu data de 01.09.2004; a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 3885 lei; a respins acțiunea sub celelalte aspecte ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în ceea ce privește cererea formulată de către contestatoare referitoare la obligarea intimatei la plata drepturilor de pensie de invaliditate începând cu 01.09.2004, data menționată în acțiunea conexă, aferentă gradului III de invaliditate următoarele:
Prin decizia nr. 54797/25.01.1991, contestatoarei i s-a stabilit dreptul la o pensie pentru pierderea capacității de muncă gradul I, începând cu data de 01.12.1990.
Tribunalul nu a reținut susținerea intimatei, în sensul că partea contestatoare nu ar fi beneficiat niciodată de pensie de invaliditate ci doar de o indemnizație acordată în baza Legii nr. 42/1990, în baza art. 7 din acest act normativ, întrucât potrivit art. 6 din Legea nr. 42/1990, în forma în vigoare la data emiterii deciziei, persoanele care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă și urmașii celor care au decedat, ca urmare a participării la lupta pentru din 1989, aveau dreptul la următoarele pensii minime, dacă pensia calculată potrivit legii pentru accident de muncă sau în timpul îndeplinirii unei sarcini de stat ori obștești nu este mai mare:- 4.500 lei lunar pentru persoanele încadrate în gradul I de invaliditate; - 3.500 lei lunar pentru persoanele încadrate în gradul II de invaliditate;- 3.000 lei lunar pentru persoanele încadrate în gradul III de invaliditate;- 2.250 lei lunar pentru fiecare urmaș care beneficiază de pensie de urmaș.
Potrivit legii, persoanele încadrate în gradul I de invaliditate primesc si o indemnizație lunară de îngrijire de 1.000 lei.
Din coroborarea acestor dispoziții legale cu datele menționate în copia fișei de pensie și cu mențiunile din decizia de pensie emisă pentru pierderea capacității de muncă gradul I, Tribunalul a constatat că de la data de 01.12.1990, contestatoarea a devenit beneficiara dreptului de pensie de invaliditate și a unei indemnizații lunare de îngrijire, având o pensie de asigurări sociale de 4500 lei și o sumă fixă de 1000 lei, în total drepturi de 5500 lei,
Tribunalul a apreciat că acest aspect se impunea a fi lămurit cu prioritate, întrucât, pentru a se verifica, în ce măsură, în sarcina intimatei exista obligația de plată a pensiei de invaliditate începând cu luna 01.09.2004, trebuia se fie cert faptul că părții contestatoare i s-a emis un titlu de pensie.
A mai reținut prima instanță că prin decizia nr. 54797/15.11.1991 drepturile au fost stabilite în raport de gradul II de invaliditate, începând cu
data de 01.11.1991, la fel ca și prin deciziile nr. 54797/21.02.1992 și nr. 54797/22.09.1995, începând cu data de 01.06.1997 pentru gradul 3 de invaliditate, conform mențiunilor din copia deciziei nr. 54797/23.05.1997 și începând cu data de 10.03.1999 conform deciziei nr. 54797/13.08.1999.
În urma revizuirii medicale din 3.10.2005, partea contestatoare a fost încadrată în gradul 3 de invaliditate fiind nerevizuibilă.
Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 42/1997, s-a stabilit că începând cu data de 1 iulie 1997, pensia pentru răniții și pentru urmașii celor care au decedat se va numi indemnizație reparatorie și se va corecta în plus, devenind: indemnizație reparatorie gradul I de invaliditate - 915.000 lei;- indemnizație reparatorie gradul II de invaliditate - 777.750 lei; indemnizație reparatorie gradul III de invaliditate - 549.000 lei - indemnizație reparatorie - urmaș -366.000 lei, însă acest aspect, a apreciat prima instanță, nu poate fi considerat de natură a avea efect asupra faptului că partea este titulara unui drept de pensie, deoarece, prin Legea nr. 209/1997, OUG nr. 42/1997 a fost adoptată cu modificări.
Conform acestei modificări, dispozițiile art. 1 alin. 1 sunt în sensul că începând cu data de 1 iulie 1997, persoanele care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă și urmașii celor care au decedat, ca urmare a participării la lupta pentru din 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluționare din 1989, au dreptul la următoarele indemnizații reparatorii, la care se adaugă pensia suplimentară, după caz, dacă pensia calculată, potrivit legii, pentru accident de muncă sau în timpul îndeplinirii unei sarcini de stat sau obștești nu este mai mare.
Tribunalul a mai constatat că prin dispozițiile din OUG nr. 17/ 8 martie 1999 privind modificarea și completarea Legii nr. 42/1990 au fost introduse noi texte conform cărora "Art. 8/1 -Persoanele care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă, marii mutilați și urmașii celor care au decedat ca urmare a participării la lupta pentru din 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluționare din 1989 au dreptul la o indemnizație reparatorie.
Art. 8/3 - Persoanele care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă și marii mutilați, ca urmare a participării la lupta pentru din 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluționare din 1989, care erau cuprinși într-un sistem de asigurări sociale la data ivirii invalidității din această cauză, au dreptul, pe lângă indemnizația reparatorie, și la pensia de invaliditate, indiferent de vechimea în muncă, pe timpul cât durează invaliditatea, stabilită în aceleași condiții în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă.
Or, în speță, a apreciat tribunalul, contestatoarea îndeplinea această condiție fiind cuprinsă într-un sistem de asigurări sociale la data ivirii invalidității (în sensul că era asigurată la acea dată), după cum rezultă din copia fișei de pensie, situație în care avea dreptul atât la indemnizația reparatorie dar și la pensia de invaliditate care îi fusese stabilită anterior.
Tribunalul a mai apreciat că textul de lege trebuie interpretat atât în litera cât și în spiritul său, și, de aceea, simplul fapt că denumirea pensiei a fost schimbată cu cea de indemnizație nu șterge calitatea dobândită de către contestatoare de titulară a dreptului de pensie.
În ceea ce privește temeinicia cererii referitoare la obligarea intimatei la plata diferențelor de pensie de invaliditate prima instanță a constatat că potrivit dispozițiilor art. 53 - alin.4 din Legea nr. 19/2000, modificată, persoanele care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă și marii mutilați, ca urmare a participării la lupta pentru din 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluționare din 1989, care erau cuprinși într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidității din această cauză, au dreptul și la pensie de invaliditate, indiferent de vechimea în muncă, pe timpul cât durează invaliditatea, stabilită în aceleași condiții în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă.
În opinia Tribunalului, acest text de lege permite cumularea indemnizației reparatorii cu pensia de invaliditate, situație în care intimata avea obligația de a face plata drepturilor de pensie de invaliditate, după ce în prealabil stabilea valoarea acesteia, în baza modului de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, act normativ în vigoare la acea dată.
Din coroborarea acestor dispoziții legale cu cele mai sus menționate, precum și cu mențiunile din cel de-al doilea raport de expertiză efectuat în cauză, astfel cum a fost completat, prima instanță a constatat că intimata avea obligația să plătească contestatoarei drepturi de pensie de invaliditate în valoare de 10281 lei, din care 7356 lei sume datorate cu titlu de pensie de invaliditate gradul III restante, datorate pentru perioada 01.09.2004-01.02.2008 actualizate cu inflația + dobânda legală aferentă, datorată până la data de 31.12.2008 și suma de 2925 lei, reprezentând sume datorate cu titlu de pensie de invaliditate gradul III restante, datorate pentru perioada 01.02.2008-31.12.2008.
Pe cale de consecință, în raport de motivele de fapt și de drept anterior expuse, coroborate cu dispozițiile art. 1088 Cod civil, cu dispozițiile art. 24 lit. e din HG nr. 13/2004, ținând cont de obligația intimatei de a face plata drepturilor și de faptul că beneficiara prestației are dreptul să încaseze pensia în cuantumul legal cuvenit, tribunalul a dispus obligarea intimatei să plătească contestatoarei suma de 10281 lei reprezentând diferențe de drepturi de pensie de invaliditate gradul III restante datorate pentru perioada 01.09.2004-01.02.2008 actualizate cu rata inflației măsură care se impune ca urmare a devalorizării monedei naționale din cauza inflației de la 01.09.2004 până la introducerea acțiunii, și dobânda legală datorată de la introducerea acțiunii până la 31.12.2008.
În ceea ce privește contestația formulată împotriva deciziei nr. 54797/14.12.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii I, Tribunalul a constatat că prin această decizie privind acordarea pensiei de invaliditate gradul 3, s-a procedat la corectarea numelui contestatoarei dar nu a fost indicată data de la care drepturile de pensie de invaliditate menționate în decizie i se cuvin.
În raport de motivele de fapt și de drept expuse cu ocazia soluționării cererii referitore la plata diferențelor de drepturi de pensie de invaliditate, care subzistă și sub acest aspect, coroborate cu concluziile raportului de expertiză, din care rezultă că valoarea punctajului mediu anual în raport de care contestatoarei i se cuvine pensia de invaliditate este de 0,43308, în baza dispozițiilor art. 87 din Legea nr. 19/2000, instanța de fond a dispus anularea deciziei nr. 54797/14.12.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii I și obligarea intimatei să emită o decizie privind pensia de invaliditate, conform Legii nr. 19/2000, începând cu data de 01.09.2004 în funcție de un punctaj mediu anual în valoare de 0,43308 puncte.
În ceea ce privește cererea referitoare la obligarea intimatei de a face plata indemnizației reparatorie lunară, începând cu data de 1.09.2004, Tribunalul a constatat că din raportul de expertiză depus la dosar, rezultă că în perioada 01.09.2004-31.12.2008, Casa Județeană de Pensii I, nu a acordat drepturile cuvenite contestatoarei cu titlu de indemnizație în baza Legii nr. 341/2004, art. 3 alin.l lit. b pct. 1, art. 3 alin.2 și art. 4 alin.3, decât începând cu data de 01.02.2007 până la 01.02.2008, până la această fiind efectuată expertizarea.
Analizând dispozițiile art. 4 alin.3 lit. d din Legea nr. 341/2004, modificată prin OG nr. 94/2004, tribunalul a reținut că persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 și 2 au dreptul la o indemnizație lunară reparatorie, prin aplicarea unor coeficienți asupra salariului mediu brut pe economie din luna anterioară celei în care se face plata, respectiv în cazul contestatoarei cel prevăzut la lit.d, de 1,25 - pentru persoanele încadrate în gradul III de invaliditate.
În speță, intimata avea obligația de a face plata drepturilor de pensie de invaliditate începând cu data de 01.09.2004, întrucât partea avea calitatea de titulară de Luptător pentru române din 1989 - luptător rănit, conform mențiunilor din copia certificatului de pe fila 123 din dosar.
Este adevărat, a apreciat tribunalul, că acest certificat a fost eliberat la data de 16 august 2007 și că prin cererea depusă la data de 4.12.2007, contestatoarea a solicitat recalcularea indemnizației, însă calitatea cerută de lege pentru acordarea indemnizației a subzistat și la data de 01.09.2004, doar dovada acestei calități, în forma prevăzută de actul normativ modificat, fiind făcută ulterior, având relevanță în cauză dispozițiile art. 4 alin.3 din Legea nr. 341/2004 în forma în vigoare la data de la care se analizează acest drept, 01.09.2004, iar nu cele modificate ulterior, conform cărora persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 și 2 au dreptul la o indemnizație lunară reparatorie, prin aplicarea următorilor coeficienți asupra salariului mediu brut pe economie din luna anterioară celei în care se face plata.
Faptul că ulterior, prin Legea nr. 347/2006 a fost introdus art. 4/1 conform cărora indemnizațiile prevăzute la art. 4 și 5 se acordă, la cerere, începând cu luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989 documentația care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor, nu are incidență în speță, pentru că această dispoziție legală se aplică doar pentru viitor, iar, în speță, drepturile au fost solicitate începând cu data de 01.09.2004, când textul de lege nu impunea o asemenea condiție.
Pe cale de consecință, în baza motivelor de fapt și de drept expuse, coroborate cu dispozițiile art. 1088 Cod civil, tribunalul a obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 13854,81 lei reprezentând diferențe de indemnizație reparatorie restantă pentru perioada 01.09.2004-01.02.2008 actualizate cu rata inflației și dobânda legală datorată de la introducerea acțiunii până la 31.12.2008, conform anexei nr. 3 din completarea raportului de expertiză.
Tribunalul a constatat ca fiind întemeiată și contestația formulată împotriva deciziei nr. -/14.12.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii I prin care contestatoarei i s-a stabilit dreptul la indemnizația prevăzută de Legea nr. 341/2004, în raport de un coeficient de multiplicare de 1,25 începând cu data de 01.02.2007, astfel că, a anulat decizia și a obligat intimata să emită o nouă decizie privind stabilirea indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, începând cu data de 01.09.2004.
Tribunalul a respins excepția lipsei procesuale pasive a CNPAS, chemată în judecată în raport de capătul de cerere referitor la obligarea intimatei de a elibera certificatul privind stagiul de cotizare din perioada 06.09.1987-31.12.2007, cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art. 39 alin.1 din Legea nr. 19/2000, stagiul de cotizare se certifică asiguraților anual, din oficiu, de către CNPAS, prin casele teritoriale de pensii.
Conform art. IV lit. c din Statutul CNPAS aprobat prin HG nr. 13/2004, CNPAS certifică fiecărui asigurat stagiul de cotizare, punctajul anual și punctajul cumulat pentru perioada de cotizare în mod gratuit, o dată pe an, prin intermediul caselor teritoriale de pensii.
In raport de aceste prevederi legale, tribunalul a apreciat că este îndeplinită condiția de exercițiu a acțiunii civile, referitoare la calitatea procesuală pasivă a CNPAS, existând identitate între pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Coroborând aceste dispoziții legale cu dispozițiile art. 24 lit. d din același statut, din care rezultă că și casele teritoriale de pensii au atribuția de a certifica stagiul de cotizare și punctajul asiguratului, în condițiile legii, cu dispozițiile art. 38 alini. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000, precum și cu faptul că nu s-a făcut dovada emiterii acestuia, tribunalul a dispus obligarea intimatei CNPAS să elibereze certificatul privind stagiul de cotizare pentru perioada 01.04.2001-31.12.2007, prin intermediul Casei Județene de Pensii
Tribunalul a respins cererea referitoare la emiterea certificatului pentru perioada 06.09.1987-01.04.2001, constatând că pentru obligația intimatei de certificare a stagiilor de cotizare reglementată prin art. 39 alin. 1 pentru stagiile de cotizare realizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 nu este stabilit un termen, așa cum este prevăzut în situația emiterii certificatului pentru stagiile de cotizare realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, conform mențiunilor din Secțiunea A, cap. II pct. 43 din nr. 340/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 160 alin.6 din Legea nr. 19/2000, certificarea stagiului de cotizare, realizat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, se realizează de către CNPAS prin casele teritoriale de pensii, pe măsura preluării datelor din actele doveditoare prevăzute la alin. (5). În nr. 340/2001 cap. se prevede că pentru perioadele de asigurare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 certificarea stagiului de cotizare si a punctajului asiguratului se va face treptat, pe măsura preluării si prelucrării datelor privind evidenta asiguraților, nefiind stabilit un termen în care o astfel de preluare trebuie efectuată.
Cum, în speță, nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de aceste prevederi legale, instanța de fond a apreciat că intimata nu poate fi obligată în sensul solicitat. Cererea ar fi fost întemeiată doar dacă s-ar fi dovedit o astfel de stare de fapt, din care să rezulte că datele privind evidența asiguratei ar fi fost preluate și prelucrate dar totuși certificatul nu ar fi fost emis.
Faptul că legiuitorul nu a prevăzut un termen de emitere al certificatelor pentru stagiile de cotizare anterioare datei intrării în vigoare a legii nu aduce atingere drepturilor contestatoarei, a susținut tribunalul, câtă vreme, potrivit dispozițiilor art. 160 din Legea nr. 19/2000, vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare iar conform alin.5 dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale.
Tribunalul a apreciat că plata cheltuielilor de judecată este în sarcina intimatei Casa Județeană de Pensii I, deoarece efectuarea cheltuielilor de judecată este legată de căderea în pretenții a acesteia, în privința administrării probei cu expertiza contabilă, cât și în privința onorariului de avocat, ținând cont inclusiv de faptul că și în îndeplinirea obligației legale de emitere a certificatului privind stagiul de asigurare are atribuții conferite de lege, după cum rezultă din motivarea de mai sus.
Tribunalul a respins cererea privind plata cheltuielilor de judecată efectuate cu plata expertului parte, deoarece aceasta nu este o cheltuială în sensul dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă.
Împotriva hotărârii au declarat recurs intimatele.
În motivarea recursului declarat, intimata Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale (S), a susținut că, în mod eronat instanța a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive reținând că are atribuții în ceea ce privește certificarea stagiului de cotizare, deoarece aceste atribuții revin, conform art. 39 din Legea nr. 19/ 2000, coroborat cu prevederile art. 24 lit. d) din HG nr. 13/2004 caselor teritoriale de pensii de la domiciliul reclamantului, în speță, Casei Județene de Pensii I.
Recurenta a susținut că, potrivit prevederilor art. 2 alin.1 din nr.HG 13/2004, este o instituție publică autonomă de interes național ce are în subordine case teritoriale de pensii, servicii publice investite cu personalitate juridică, gestionează sistemul de pensii la nivel național si nu individual, astfel că o cerere care are ca obiect certificarea stagiului ce cotizare, nu intră în atribuțiunile S, ci ale casei teritoriale de pensii de la domiciliul reclamantului.
Recurenta a mai arătat că în conformitate cu prevederile art. 7 lit. e din HG nr. 13/2004, CNPAS are atribuții numai în ceea ce privește stabilirea anuală a tarifului pentru certificarea stagiului de cotizare si a punctajului cumulat, la cererea asiguratului și că nu deține documentația ce a stat la baza stabilirii drepturilor de pensie, aflată la Casa Județeană de Pensii I, astfel că această instituție este singura în măsură să certifice stagiul de cotizare pentru contestatoare.
Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că, în conformitate cu
prevederile art. 4 din Legea nr. 341/2004, modificată și completată prin Legea nr. 347/2006, indemnizațiile prevăzute la art. 4 ș 5 se acordă, la cerere, începând cu luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989 documentația care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor.
Persoanele cărora le-a fost preschimbate certificatul doveditor beneficiază și le se plătesc drepturile cuvenite, respective diferența dintre drepturile calculate potrivit Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare și cele stabilite în baza Legii nr. 42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau după caz, cuantumul integral, începând cu luna următoare celei în care este depusă la. documentația care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor.
În consecință, a susținut recurenta, textul de lege reglementează în mod expres data la care se acordă indemnizația reparatorie, respectiv luna următoare celei în care este depusă la documentația care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor.
Cu privire la solicitarea contestatoarei referitoare la obligarea intimatei CJP I la plata drepturilor de pensie de invaliditate gradul III începând cu luna 2004, recurenta a învederat dispozițiile art. 25 din HG nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptători privind cerințele pentru înscrierea la pensie de invaliditate a persoanelor care au obținut titlurile de "Luptător Rănit" sau de "Luptător Reținut" și au fost încadrate într-un grad de invaliditate.
În motivarea recursului său, Casa Județeană de Pensii Iac riticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând următoarea situație de fapt:
Contestatoarea a beneficiat de indemnizație obligatorie din data de 01.11.1990, urmare cererii nr.11378/19.11.1990, stabilita in baza Legii nr.42/1990 si OUG 17/1999 art.8/1, in vigoare la data stabilirii, urmare deciziei medicale nr.2451/03.12.1990 cu gradul de invaliditate I, respectiv ˝accident in revoluția din 1989", sumele reprezentând indemnizație reparatorie fiind stabilite și încasate in baza Deciziei nr.54797/25.01.1991 emisa de Casa Județeană de Pensii I;
Urmare Deciziei medicale nr.2822/22.10.1991 prin care reclamanta a fost trecuta de la gradul I de invaliditate in gradul II invaliditate, cu termen de revizuire in octombrie 1992, fost emisa Decizia nr.54797/15.11.1991(de modificare grad invaliditate) prin care începând cu 01.11.1991, reclamantei i s-a stabilit o indemnizație reparatorie in cuantum de 7514 lei;
Urmare Deciziei medicale nr.2094 din 25.04.1997 de modificare grad de invaliditate din gradul II in gradul III invaliditate este emisa Decizia nr.54797/23.05.1997 a Casei Județene de Pensii I prin care începând cu 01.06.1997 se stabilește reclamantei o indemnizație reparatorie de 183.332 lei (HG 28/1997);
Urmare Deciziei nr.54797/08.08.1997 emisa de Casa Județeană de Pensii I începând cu 1.07.1997 se aplica OUG 42/1997 prin care reclamanta beneficiază de indemnizație reparatorie de 777.750 si de compensație de 13.500 lei in total 791.250 lei;
Conform Legii nr.209/1997 se emite de Casa Județeană de Pensii I, Decizia nr.54797/06.03.1998 stabilind începând cu 01.12.1997 a unei indemnizații reparatorii de 1075,821 lei;
Prin cererea înregistrata cu nr.29931/04.12.2007 reclamanta depune la dosarul nr.54797 privind acordarea indemnizației reparatorii in baza Legii nr.42/1990 o copie dupa Certificatul de luptător rănit in revoluția din 1989, acte de stare civila si solicita schimbarea numelui din in;
Recurenta a arătat că la data de 04.12.2007 prin cererea nr.29933 contestatoarea a solicitat indemnizație reparatorie in baza Legii nr.341/2004 dupa preschimbarea certificatului de revoluționar;
Potrivit art.4/1 din Legea nr.341/2004 indemnizația reparatorie se acorda la cerere, începând cu luna următoare celei in care a fost depusa la Secretariatul de Stat Pentru Problemele Revoluționarilor din 1989 documentația care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor. Recurenta a susținut că reclamanta a depus documentele pe data de 31.01.2007 asa cum rezulta din adeverința nr.18/5997/24.04.2008 emisa special pentru Casa de Pensii ca data de acordare a indemnizației reparatorii in baza Legii nr.341/2004.
Recurenta a apreciat că reclamanta a beneficiat legal de
indemnizație reparatorie din 01.11.1990-31.01.2007 in
baza Legii nr.42/1990, iar din data de 01.02.2007
indemnizație reparatorie in baza Legii nr.341/2007 art.4
ind.l alin.(l);(2);(3) si (4) si art.4 ind.l alin.(l) și a menționat cuantumul acestei indemnizații în perioada respectivă.
În consecință recurenta a apreciat că indemnizația reparatorie a fost integral încasata atat in baza Legii nr.42/1990 cat si in baza Legii nr.341/2004, că pensia de invaliditate solicitata prin cererea nr.29942/04.12.2007, se poate acorda începând cu luna următoare depunerii cererii de solicitare, respectiv cu 01.01.2008 iar adeverința privind stagiul de cotizare se eliberează, pentru perioada 01.04.2001-31.12.2007, în urma unei cereri depusa la casa de pensii in raza căreia își are sediul angajatorul.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul CNPAS, Curtea constată că principala critică a acestui recurs este greșita respingere de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei recurente.
Curtea apreciază că instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că recurenta are atribuții în a certifica stagiile de cotizare prin intermediul caselor de pensii însă, în virtutea atribuțiilor sale de coordonare și control asupra aplicării dispozițiilor legale de către casele teritoriale de pensii, reglementate de art. 144 din Legea nr. 19/2000, CNPAS are posibilitatea verificării corectitudinii demersurilor unității din subordonare în vederea certificării de stagiu pentru persoana asigurată.
Prin urmare, Curtea apreciază că recurenta are calitate procesuală pasivă și pe fondul cauzei, avea obligația de a certifica stagiul de cotizare după data de 1.04.2001.
Cu privire la celelalte susțineri ale acestei recurente ce vizează obligațiile stabilite de către instanța de fond în sarcina Casei Județene de Pensii I, Curtea apreciază că acestea sunt simple puncte de vedere întrucât recurenta nu justifică un interes procesual propriu, în ceea ce privește raportul juridic dintre contestatoare și casa de pensii.
În ceea ce privește recursul Casei de pensii ce dezvoltă aspectele ce țin de fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Astfel, potrivit art. 9 din forma inițială a Legii nr.42/1990, persoanele care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă au dreptul la următoarelepensii minime, la care se adaugă pensia suplimentară, după caz, dacă pensia calculată, potrivit legii, pentru accident de muncă sau în timpul îndeplinirii unei sarcini de stat sau obștești nu este mai mare:
- 5.500 lei lunar pentru persoanele încadrate în gradul I de invaliditate;
- 4.500 lei lunar pentru persoanele încadrate în gradul II de invaliditate;
- 4.000 lei lunar pentru persoanele încadrate în gradul III de invaliditate;
- 3.250 lei lunar pentru fiecare urmaș care beneficiază de pensie de urmaș.
Persoanele încadrate în gradul I de invaliditate primesc și o indemnizație lunară de îngrijire de 1.000 lei.
În urma modificării legislative intervenită pe parcurs, respectiv OUG 42/1997, pensia de invaliditate s-a transformat în indemnizație reparatorie, de care contestatoarea a beneficiat începând cu anul 1997. Astfel, conform art. 1 din această ordonanță, începând cu data de 1 iulie 1997,pensiapentru răniții și pentru urmașii celor care au decedatse va numi indemnizațieeparatorieși se va corecta în plus, devenind, în cazul contestatoarei, indemnizație reparatorie gradul III de invaliditate - 549.000 lei.
La momentul aprobării OUG 42/1997 prin Legea nr. 209/1997, în art. 1 se menționează că persoanele care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă ca urmare a participării la lupta pentru din 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluționare din 1989, au dreptul la următoarele indemnizații reparatorii, la care se adaugă pensia suplimentară, după caz, dacă pensia calculată, potrivit legii, pentru accident de muncă sau în timpul îndeplinirii unei sarcini de stat sau obștești nu este mai mare:
a) indemnizație reparatorie gradul I de invaliditate, 915.000 lei;
b) indemnizație reparatorie gradul II de invaliditate, 777.750 lei;
c) indemnizație reparatorie gradul III de invaliditate, 549.000 lei;
d) indemnizație reparatorie pentru fiecare urmaș, 366.000 lei.
Rezultă fără echivoc din textele de lege menționate că cele două tipuri de indemnizații sociale nu au coexistat în paralel, ci în loculpensiei minimereglementată de art. 9 din Legea nr.42/1990 s-a acordat o indemnizație reparatorie, singura excepție fiind aceea a cazului în care pensia încasată anterior, potrivit dreptului comun în materia asigurărilor sociale, ar fi fost mai mare decât cuantumul acestei indemnizații.
În anul 1999, ca urmare a modificării Legii 42/1990 prin OUG 17/1999, s-a reintrodus pensia de invaliditate sub următoarea formă: Art. 81"Persoanele care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă, marii mutilați și urmașii celor care au decedat ca urmare a participării la lupta pentru din 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluționare din 1989au dreptul la o indemnizație reparatorie. Indemnizația reparatorie se stabilește și se acordă lunar, pe baza unor coeficienți de multiplicare aplicați asupra valorii de referință universală, astfel cum este reglementată prin Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică. -" Art. 83"Persoanele care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă și marii mutilați, ca urmare a participării la lupta pentru din 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluționare din 1989, care erau cuprinși într-un sistem de asigurări sociale la data ivirii invalidității din această cauză,au dreptul, pe lângă indemnizația reparatorie, și la pensia de invaliditate,indiferent de vechimea în muncă, pe timpul cât durează invaliditatea, stabilită în aceleași condiții în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă. Pensia de invaliditate stabilită în condițiile alin. 1 se suspendă pe timpul cât persoana în cauză prestează activitate în baza unui contract de muncă". Art. 84" Prevederile din legislația de asigurări sociale referitoare la expertizare, revizuire, suspendare, reluare, încetare și plată a pensiilor se aplică și drepturilor de indemnizație reparatorie și de pensie stabilite prin prezenta lege".
Rezultă din acest text de lege că pensia de invaliditate pentru răniții ca urmare a participării la lupta pentru din 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluționare din 1989, fost reintrodusă, distinct și alături de indemnizația reparatorie, începând cu anul 1999, fiind limitată categoria beneficiarilor, la cei care erau cuprinși într-un sistem de asigurări sociale la data ivirii invalidității din această cauză.
Prin Legea nr. 19/2000 această pensie de invaliditate a fost reglementată distinct, față de celelalte tipuri de pensie, de asemenea în paralel cu indemnizația reparatorie, art. 53 alin. (4) prevăzând în acest sens că: "Persoanele care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă și marii mutilați, ca urmare a participării la lupta pentru din 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluționare din 1989, care erau cuprinși într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidității din această cauză, au dreptul șila pensie de invaliditate, indiferent de vechimea în muncă, pe timpul cât durează invaliditatea, stabilită în aceleași condiții în care se acordă pensia de invaliditate persoanelor care au suferit accidente de muncă."
În speță, potrivit actelor dosarului coroborate cu succesiunea textelor de lege amintite, rezultă faptul că reclamanta a beneficiat inițial de o pensie de invaliditate în forma în care a fost reglementată de Legea nr.42/1990 începând cu anul 1990, pentru diferite grade de invaliditate pensie care s-a transformat din anul 1997 în indemnizație reparatorie dată de la care a încasat neîntrerupt indemnizația reparatorie până în prezent.
Faptul că în anul 1999, pe lângă indemnizația reparatorie a fost reglementată din nou pensia de invaliditate, nu conferă reclamanteide factodreptul de a încasa această pensie, ea având numai o vocație conferită de lege, în ipoteza în care îndeplinea condiția de a fi fost cuprinsă într-un sistem de asigurări sociale la data ivirii invalidității. Cum OUG 17/1999 în art. 84trimite la legislația pensiilor în ceea ce privește procedura de stabilire și plată a acesteia, Curtea apreciază că reclamanta era obligată să urmeze această procedură în vederea stabilirii acestui tip de pensie în favoarea sa, prin depunerea unei cereri, însoțită de documentele necesare la casa de pensii.
Or, din actele dosarului nu rezultă o astfel de împrejurare, pasivitatea reclamantei exonerând casa de pensii de obligația de plată a acestei pensii.
Reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art. 53 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 pentru a solicita pensie de invaliditate doar prin cererea formulată în luna septembrie 2007, depusă la casa de pensii la 27.09.2007, așa cum rezultă din copia înscrisurilor aflate la dosarul de fond nr- (pg. 11-13).
Prin urmare, pe de o parte, Curtea apreciază ca fiind eronată reținerea instanței de fond în sensul că reclamanta a avut în permanență calitatea de beneficiar al pensiei de invaliditate care, în mod nejustificat, i-ar fi fost sistată și astfel se impune emiterea unei decizii privind pensia de invaliditate, conform Legii nr. 19/2000, începând cu data de 01.09.2004 în funcție de un punctaj mediu anual în valoare de 0,43308 puncte și plata retroactivă a diferențelor de drepturi de pensie de invaliditate gradul III restante datorate pentru perioada 01.09.2004-01.02.2008, în condițiile evoluției legislative descrisă anterior prin care pensia stabilită în anul 1990 s-a transformat în indemnizație și în conformitate cu care reclamanta, beneficiară a acestei indemnizații reparatorii, trebuia să urmeze procedura de stabilire a noului tip de pensie instituită prin actele normative menționate.
Pe de altă parte însă, Curtea apreciază că pensia de invaliditate a reclamantei urmează să fie acordată începând cu 1.10.2007 și nu, așa cum a procedat casa de pensii, cu 1.02.2008, întrucât reclamanta a făcut dovada solicitării drepturilor de pensie la data de 27.09.2007.
Cu privire la cuantumul indemnizației reparatorii, Curtea reține că acesta a fost stabilit prin Legea nr. 341/2004 art. 4 alin. 3, conform căruia, persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 și 2, respectiv Luptător Rănit sau Luptător Reținut pentru din 1989, au dreptul la o indemnizație lunară reparatorie, prin aplicarea următorilor coeficienți asupra salariului mediu brut pe economie din luna anterioară celei în care se face plata, în cazul reclamantei, d) 1,25 - pentru persoanele încadrate în gradul III de invaliditate.
Din 2006 fost introdus prin Legea nr. 347/2006, art. 41conform căruia indemnizațiile prevăzute la art. 4 și 5 se acordă,la cerere, începând cu luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989 documentația care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor. În alin. 2 s-a prevăzut că dovada datei la care a fost depusă documentația care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor se face cu adeverință eliberată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989.
Întrucât prin cererea depusă de reclamantă la Casa de pensii la data de 14.12.2007 iar aceasta a făcut dovada că a depus la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989 documentația în vederea preschimbării certificatului doveditor la 31.01.2007, în mod corect recurenta a emis decizia de stabilire a noului cuantum al indemnizației începând cu 1.02.2007, potrivit art. 41din Legea 341/2004.
Curtea reține că nu există niciun temei legal pentru a se dispune recalcularea indemnizației reparatorii în baza unui coeficient de 1,25 din data de 01.09.2004, sub acest aspect sentința primei instanțe urmând a fi modificată. Astfel greșit a admis prima instanță cererea de plată a indemnizației reparatorii potrivit noului cuantum, începând cu anul 2004, pe motiv că la momentul intrării în vigoare a Legii 341/2004 nu ar fi existat condiția referitoare la depunerea documentației la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989, în condițiile în caretoate drepturileconferite de Legea 341/2004 se întemeiază pe dovedirea calității de beneficiar al acestor drepturi cunoul certificatemis în baza acestei legi. Prin urmare, în lipsa acestui certificat sau a unei dispoziții tranzitorii, cum a fost cea introdusă prin art. 41din Legea 341/2004, indemnizația reparatorie a fost acordată în baza vechiului certificat fiind calculată în conformitate cu algoritmul anterior.
Față de aceste considerente, Curtea va admite în baza art. 304 pct. 9 cod. proc. civilă recursul formulat de Casa Județeană de Pensii I, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va obliga recurenta intimată să emită reclamantei decizie de pensie de invaliditate în baza Legii nr.19/2000, începând cu 1.10.2007, cu plata aferentă a drepturilor de pensie de la această dată. În raport de această dispoziție, Curtea va menține dispozițiile sentinței privind anularea deciziei nr.54797/14.12.2007 însă va menține ca legală decizia de acordare a indemnizației reparatorii nr. -/14.12.2007.
De asemenea, Curtea va respinge ca nefondat recursul CNPAS și va menține dispoziția instanței de fond de a obliga recurenta la a certifica stagiul de cotizare pentru perioada menționată în sentință.
Curtea va respinge în rest celelalte cereri privind emiterea deciziilor referitoare la pensia de invaliditate și indemnizația reparatorie cât și plata retroactivă începând cu anul 2004 drepturilor aferente acestor decizii, ca lipsite de temei legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE () cu sediul în B, st. Latină nr.8, sector 2 împotriva sentinței civile nr. 1040/10.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare domiciliată în Comuna, Sat,-, județul
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul ales în B,-, sector 2, declarat împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Obligă pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII să emită reclamantei decizie de pensie de invaliditate în baza Legii nr.19/2000, începând cu 1.10.2007, cu plata aferentă a drepturilor de pensie de la această dată.
Menține dispozițiile sentinței privind anularea deciziei nr.54797/14.12.2007 și obligarea la a certifica stagiul de cotizare.
Respinge în rest celelalte cereri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.:
6 ex.
24.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Rotaru Florentina Gabriela, Uță
