Obligație de a face. Decizia 6971/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 5010/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 6971R

Ședința publică de la 27 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana

JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta

JUDECĂTOR -- -

GREFIER -

Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.4635 din 28.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.10227/3/AS/2009 în contradictoriu cu intimatul G având ca obiect-obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind recurenta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se învederează faptul că la dosar intimatul a depus prin serviciul registratură, la data de 21.09.2009 întâmpinare în 2 exemplare.

Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.

Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.4635 din 28.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.10227/3/AS/2009, a fost admisă in parte acțiunea formulata de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, a fost obligată pârâta să recalculeze începând cu data de 13.03.2006, drepturile de pensie ale reclamantului in baza OUG nr. 4/2005, luand în considerare un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum și să achite contestatorului diferențele dintre pensia recalculată conform prezentei hotărâri și cea achitată începând cu 13.03.2006, actualizate cu rata inflației. A fost respinsa cererea de plata a diferentelor de pensie actualizate cu indicele de inflatie, ca neintemeiata.

Prin aceeași sentință, a fost obligată intimata să achite contestatorului suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că petentul a ieșit la pensie în temeiul Legii nr. 3/1977, cf. deciziei nr. -/15.11.2000. Prin Decizia de recalculare a pensiei nr. -/20.11.2008 emisa de intimată s-a dispus, recalcularea dreptului de pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, față de contestator, in baza OUG 4/2005, in raport de un stagiu complet de 30 ani, nevalorificând stagiul complet de cotizare 20 ani aplicabil contestatorului.

Potrivit deciziei de ieșire la pensie, -/15.11.2000, contestatorul a lucrat contestatorul 27 ani si 6 zile în grupa I de muncă.

Potrivit art.14 din Legea nr.3/1977 - Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an și șase luni pentru grupa I de munca; b) un an și trei luni pentru grupa II de munca.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs parata Casa de Pensii a Municipiului B prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că hotărârea pronunțata de instanța de fond a fost data cu încălcarea legii.In fapt, reclamantul a solicitat instanței sa pronunțe o hotărâre judecătoreasca prin care Casa de Pensii a Municipiului B sa fie obligata sa emită o decizie de recalculare a pensiei având in vedere un stagiu de cotizare de 20 de ani, întrucât reclamantul a realizat un stagiu de cotizare de 27 ani si 6 zile in grupa I de munca.

Actuala legislație privind sistemul public de pensii are ca principiu general stabilirea cuantumului pensiei cuvenite fiecărui titular prin luarea in considerare a întregii activități si a drepturilor salariate realizate pe tot parcursul timpului ce se considera perioada de cotizare.

Pe baza acestui principiu, pentru fiecare luna si pentru întreaga perioada ce constituie vechime in munca ori este asimilata acesteia, se stabilește punctajul corespunzător in raport cu drepturile salariale obținute, iar prin inmultirea punctului de pensie cu punctajul mediu realizat se stabilește cuantumul pensiei cuvenite fiecărui titular.

Stagiul de cotizare este definit de art. 160, alin. (1) din Legea nr. 19/2000 ca fiind "vechimea in munca recunoscuta pentru stabilirea pensiilor pana la intrarea in vigoare a prezentei legi-".

Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat si asistenta sociala prevedea in art. 14, alin. (1) ca persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani in locuri care, potrivit legii, se încadrează in grupa I de munca, sau cel puțin 25 de ani in grupa II de munca, beneficiază la stabilirea pensiei de un spor la vechimea in munca de un an si sase luni pentru grupa I de munca si, respectiv, un an si trei luni pentru grupa II de munca.

In acest context, asigurații care si-au desfășurat activitatea in grupe speciale de munca si ale căror drepturi de pensie s-au deschis in perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, au beneficiat atat de reducerea vârstei legale de pensionare, cat si de majorarea vechimii in munca, conform art. 14, alin. (1) din Legea nr. 3/1977.

Prin urmare, singurele facilitați oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat in grupa I sau II de munca sunt acordarea sporului pentru vechimea in munca si posibilitatea pensionarii inainte de vârsta standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavand semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.

In ceea ce privește principiul înscris in preambulul nr.OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, care consacra asigurarea "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", acesta nu poate fi aplicat in cauza, atâta timp cat nu exista in lege o prevedere expresa care sa stipuleze ca si persoanelor care au lucrat in grupe speciale de munca si s-au pensionat anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, li se aplica prevederile acestei legi pentru determinarea stagiului de cotizare.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:

Drepturile de pensie ale intimatului s-au nascut in baza Legii nr. 3/1977, acesta fiind actul normativ care trebuie avut in vedere pentru determinarea stagiului complet de cotizare aplicabil.

Curtea apreciaza ca notiunea de vechime in munca utilizata de Legea nr. 3/1977 este echivalenta celei de stagiu complet de cotizare reglementata de legea nr. 19/2000, avand in vedere prevederile art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 potrivit carora "pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977" precum si prevederile art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 se arata ca "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala in munca prevazuta de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiaza sau care i se cuvine la data inceperii operatiunilor de evaluare." De asemenea, potrivit art.

Conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, "persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadreaza in grupa I de munca, sau cel putin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cite:

a) un an si sase luni pentru grupa I de munca;

b) un an si trei luni pentru grupa II de munca.

(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea virstei de:

a) 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii;

b) 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.

(3) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de alin. (1) sint pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atit barbatii cit si femeile din grupa I de munca, si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca."

Prin urmare, vechimea in munca ceruta de lege pentru a putea solicita pensie pentru limita de varsta in cazul desfasurarii activitatii in grupa I de munca timp de 20 de ani, ceea ce inseamna ca acesta era stagiul complet de cotizare, dupa terminologia folosita de Legea nr. 19/2000. Or, intimatul a dovedit faptul ca indeplineste aceasta conditie.

Reducerea varstei de pensionare datorita conditiilor de munca este o institutie diferita, cu specific si finalitatea distincta, ceea ce nu inseamna valorificarea repetata a aceleiasi situatii.

De altfel, aceasta este si solutia retinuta de Inalta C de Casatie si Justitie prin decizia nr. 40/22.09.2008 pronuntata in interesul legii, aceasta statuand ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 si care au desfasurat activitate in grupe speciale de munca este cel reglementat de art. 14 din legea nr. 3/1977.

Prin urmare, în mod legal și temeinic, facand o corecta aplicare a legii, prima instanță a stabilit că stagiul complet de cotizare in cazul intimatului reclamant este de 20 de ani. Astfel, recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă, neaflandu-ne in ipotezele prevazute de art. 304 pct. 9 Cpc.

În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligată recurenta la 600 lei, cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu de avocat cf chitantei nr. 122/18.11.2009(12).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.4635 din 28.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.10227/3/AS/2009 în contradictoriu cu intimatul G, ca nefondat.

Obligă recurenta la 600 lei, cheltuieli de judecată către intimat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.11.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

red.7ex/10.12.2009

Jud.

Jud. fond.:,

Președinte:Comșa Carmen Georgiana
Judecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 6971/2009. Curtea de Apel Bucuresti