Obligație de a face. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

Format vechi nr.6061/2009

O MNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.7/

Ședința publică de la 06 ianuarie 2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela

JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona

JUDECĂTOR 3: Uță

GREFIER -

*****************

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.4768 din data de 02 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.44577/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, având ca obiect:"obligația de a face - plată spor."

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul și intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că recurentul prin cererea de recurs dedusă judecății nu a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă.

Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul, prin cererea de recurs dedusă judecății, nu a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, dispune suspendarea pricinii.

După reținerea cauzei spre suspendare, se prezintă recurentul,personal, lipsind intimatulMinisterul Internelor și Reformei Administrative.

Curtea, în ședință publică, dispune reluarea pricinii, ocazie cu care procedează la legitimarea recurentului, cu BI seria - nr.- eliberat de Poliția Orașului Câmpulung la data de 15.01.1985.

Recurentul, personal, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.

Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă recurentului cuvântul în susținerea cererii de recurs.

Recurentul, personal, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative, atâta vreme cât acesta a chemat în judecată Casa de Pensii a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.

De asemenea, recurentul, personal, mai arată că oficiul juridic al Ministerului d e Interne, prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, susține anumite aspecte ce nu corespund realității, în sensul că acesta ar fi beneficiat de pensia militară, separat, dar până în luna septembrie a anului 1992 și față de prevederile OUG nr.77/2007, pensia suplimentară trebuia achitată și în continuare, întrucât cadrele militare care au contribuit la fondul de pensii în mod suplimentar, au dreptul de a beneficia de sporul de 9% din pensie, cu precizarea că această pensie suplimentară nu a fost primită nici sub formă de spor.

Având în vedere cele susținute, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii și pe cale de consecință, obligarea intimatului la plata drepturilor cuvenite acestuia începând cu luna iulie 2007.

Interpelat fiind, recurentul, personal, arată că în cauză nu se impune efectuarea unui raport de expertiză tehnică de specialitate contabilă.

Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.4768/2.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin decizia nr. - din 13 iulie 1993 pronunțată de Tribunalul București reclamantului i s-a stabilit pensie militară de serviciu în temeiul Decretului nr. 214/1977, pensie formată din pensia militară de stat în cuantum de 51957 lei și pensie suplimentară în cuantum de 15984 lei.

Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat intrată în vigoare la 10 aprilie 2001 abrogat Decretul 214/1977 și nu a mai reglementat instituția pensiei suplimentare, însă la art. 78 prevede că în procentul de calcul al pensiei militare se cuprinde și un spor corespunzător perioadei de contribuție la fondul pentru pensia suplimentară și bugetul de stat.

Tribunalul a apreciat că, întrucât reclamantul a contribuit la fondul de pensie suplimentară peste 25 de ani, aceasta are dreptul ca la actualizarea pensiei să i se acorde un procent de 9% potrivit art. 78 alin. 1 lit. c din Legea nr. 164/2001. A constatat instanța de fond că din actele dosarului rezultă că reclamantul a beneficiat de acest spor, astfel că cererea reclamantului este neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, susținând că sentința este netemeinica si nelegala pentru următoarele considerente:

A solicitat instanței de fond sa dispună obligarea intimatului la plata unui spor de 9% la pensie, începând cu luna iulie 2007.

În mod surprinzător, a arătat recurentul, instanța a concluzionat ca din actele dosarului rezulta ca ar fi beneficiat de acest spor, bazându-se pe adrese intimatului și pe întâmpinarea depusă de acesta in care se fac simple afirmații nedovedite.

Recurentul a susținut că intimatul nu i-a acordat sporul de 9% cuvenit in temeiul art. 78 alin. 1 lit c din Legea nr. 164/2001 iar modul de calcul al pensiei cuvenite este nelegal, având la baza interpretarea trunchiata si greșita a Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Astfel articolul mai sus menționat se interpretează in sensul ca mai întâi se face stabilirea sau actualizarea pensiei, in condițiile art. 22-24 si ale art. 48 alin. 1, dupa care se acorda cadrelor militare care au contribuit la fondul de pensie suplimentara un spor de 9%, pentru o vechime a contribuției peste 25 de ani, respectiv în cazul recurentului, suma de 161,56 lei (9% din 1.795,20 lei). A mai arătat recurentul că un alt argument in susținerea interpretării sale îl constituie si faptul ca art. 78 este situat de legiuitor in "Capitolul 4 - Dispoziții tranzitorii" din Legea nr. 164/2001. Daca s-ar fi dorit sa se dea o alta interpretare, respectiv cea folosita de intimat si însușita de instanța de fond, prevederile acestui articol s-ar fi regăsit in "Capitolul 2" din Legea nr. 164/2001.

Recurentul a arătat că ceea ce a făcut intimatul in timpul procesului de recalculare a pensiei a avut drept consecința, la încheierea acestui proces, suprimarea sporului de 9% cere mi se cuvenea legal, in temeiul art. 78 alin. 1 lit c din Legea nr. 164/2001.

Dispozițiile art. 80 conform cărora "la data încheierii procesului de recalculare a pensiilor, efectuata potrivit prevederilor art. 79, pensiile si pensiile suplimentare acordate pe baza legislației anterioare, aflate in plata, devin pensii militare de stat in înțelesul prezentei legi", a susținut recurentul, au avut in vedere cumularea pensiei cu pensia suplimentara, in cazul celor care au dreptul la sporul de 3%, 6% sau 9% si atribuirea unei denumiri generice de pensie militară de stat, care potrivit art. 10 din Legea nr. 164/2001 poate fi pensie de serviciu, de invaliditate sau de urmaș si nicidecum nu a avut in vedere suprimarea plații pensiei suplimentare.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și cu aplicarea disp. art. 304/1 pr.civ. Curtea reține următoarele:

În mod corect a fost citat în calitate de intimat, dat fiind că aceasta este structura care are capacitate și calitate procesuală, Casa de pensii neavând personalitate juridică.

Pe fondul cauzei, Curtea reține că recurentul reclamant a contestat faptul că perioada de contribuție la pensia suplimentară nu i-a fost recunoscută la recalcularea pensiei militare prin acordarea unui procent suplimentar de 9% la pensie.

Intimatul a recunoscut prin actele depuse la instanța de fond și adresele emise către recurent că acesta are dreptul la procentul de 9%, însă a susținut că acest procent i-a fost acordat recurentului, fiind inclus în cuantumul pensiei acordate acestuia.

Curtea apreciază că, față de susținerile intimatului, și față de împrejurarea că nu există nicio dispoziție legală care să prevadă faptul că procentul pentru pensia suplimentară se evidențiază distinct în talonul de pensie, până la proba contrară, procentul pretins de recurentul reclamant a fost acordat acestuia, pensia militară fiind corect calculată, așa cum a constatat și instanța de fond.

Nici în fața instanței de fond și nici în faza procesuală a recursului, recurentul reclamant, deși sarcina probei îi incumbă potrivit dispozițiilor art. 1169 cod civil, nu a administrat o dovadă din care să rezulte pertinența pretențiilor sale și a apreciat că nu este utilă cauzei efectuarea unei expertize contabile care să verifice corectitudinea calculelor intimatei prin includerea în suma finală a procentului ce face obiectul litigiului.

Curtea apreciază că în lipsa acestor dovezi în sprijinul afirmațiilor reclamantului nu se poate reține că procentul de 9% nu ar fi fost inclus în pensia militară achitată recurentului reclamant, împrejurare corect reținută de instanța de fond, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva sentinței civile nr. 4768 din data de 02 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.44577/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

Red.:

Dact.:

4 ex.

03.02.2010

Jud fond:

Președinte:Rotaru Florentina Gabriela
Judecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Bucuresti