Obligație de a face. Decizia 7201/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5736/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.7201/
Ședința Publică din data de 08 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.3789 din data de 06.05.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.34205/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "obligația de a face ".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns: recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului și intimatul-reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar prin serviciul "registratură" al secției la data de 04.12.2009 de către intimatul-reclamant G întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, în dublu exemplar, cu precizarea că pe această cale s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.
De asemenea, se mai arată că și recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B prin motivele de recurs formulate în cauză, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea constatând că în cauză ambele părți au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 14.09.2009, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bac riticat sentința civilă nr.3789/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.34205/3/AS/2008, susținând că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită și încălcarea legii, fiind ignorate dispozițiile art.187 alin.4 din Legea nr.19/2000.
Recurenta a mai susținut că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ, nu i-a respectat dreptul la apărare neacordându-i un termen pentru verificarea afirmațiilor din acțiune la Casa Locală de Pensii a Sectorului 3 și nu a motivat în fapt și în drept sentința pronunțată.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4,5 și 9 Cod pr.civilă, art.3041Cod pr.civilă. art.129 alin.5 Cod pr.civilă, art.187 alin.4 din Legea nr.19/2000, art.24 din Constituția României.
Intimatul Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Asupra acestuia, Curtea reține următoarele:
Raportat la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 Cod pr.civilă, Curtea reține că dreptul intimatului-reclamant de a contesta conținutul deciziei de pensionare, precum și a deciziilor de recalculare au ca fundament, pe de o parte prevederile constituționale, respectiv art.21, iar pe de altă parte dispozițiile cuprinse în legea cadru a pensiilor acordate în sistemul public, respectiv art.86 din Legea nr.19/2000.
Legea nr.19/2000 nu limitează în vreun mod aspectele asupra cărora instanța este în drept să aprecieze, singura limită fiind cea subsumată principiului disponibilității în raport de pretențiile formulate de reclamant.
Pe cale de consecință, soluționând pe fond acțiunea, Tribunalul București nu și-a depășit atribuțiile, ci dimpotrivă și le-a exercitat în baza unei reglementări legale care îi permitea o analiză pe fond a temeiniciei pretențiilor.
Recurenta este îndrumată de C să nu confunde starea de nemulțumire creată de soluția instanței de fond, împrejurare pe care o poate argumenta juridic prin invocarea, spre exemplu, a dispozițiilor art.304 pct.9 (prevederi ce constituie, de altfel, în prezenta cauză motiv distinct de recurs), cu întinderea atribuțiilor recunoscute prin lege instanțelor judecătorești.
În privința motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, Curtea nu decelează în hotărârea instanței de fond și în etapele procedurale ce au precedat-o, motive de ordine publică a căror presupusă nerespectare să afecteze legalitatea și temeinicia sentinței recurate. De altfel, Curtea remarcă faptul că nici recurenta nu poate să fi reținut asemenea împrejurări, de vreme ce invocarea dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă s-a realizat într-o manieră generică, fără detalierea în concret a acestor eventuale încălcări procedurale.
În privința criticii întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.5 Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Rolul activ al instanței nu se confundă și nici nu se substituie obligațiilor părților, prin urmare și a recurentei-pârâte de a-și proba pretențiile și apărările în conformitate cu dispozițiile art.129 alin.1 Cod pr.civilă.
De la momentul îndeplinirii procedurii de citare cu recurenta-pârâtă la data de 30.09.2008 până la primul termen de judecată stabilit pentru data de 06.05.2009, a existat timp suficient pentru ca recurenta-pârâtă să facă toate diligențele necesare pentru a-și pune la punct strategia procesuală și a formula întâmpinare, cu atât mai mult cu cât la data de 30.09.2008 a fost citată cu o copie de pe acțiune.
În loc să inițieze timp de 6 luni demersurile necesare pentru a se apăra în fața instanței de fond, recurenta-pârâtă a preferat să rămână inactivă până la pronunțarea sentinței, care definitivă și executorie fiind conform dispozițiilor art.278 pct.3 Cod pr.civilă, a atras într-un final procedural, de doar 15 zile de la comunicare (termen legal de altfel), atenția recurentei, cu consecința declarării recursului.
O astfel de atitudine arată clar că intenția procesuală a recurentei-pârâte nu este să se apere cu bună-credință în procesul în care este parte,ci să temporizeze cât mai mult punerea în executare a sentinței care i-a fost defavorabilă.
Se naște întrebarea firească de ce pârâta-recurentă nu a fost preocupată, în egală măsură, de rolul activ al instanței la momentul în care prin termenul acordat procesul a fost prelungit încă de la bun început cu 6 luni până la prima înfățișare.
Răspunsul se regăsește în faptul că rolul extrem de aglomerat al Secției a VIII-a a Tribunalului București ce a determinat acordarea unor asemenea termene a favorizat, fără voie, poziția pârâtei, care, timp de 6 luni a avut posibilitatea legală de a reține reclamantului în continuare sumele pe care le-a apreciat, fără nicio motivare, ca fiind debite.
Într-o asemenea situație, era evident că instanța de fond trebuia să ia toate măsurile ca procesul să se judece într-un termen rezonabil, cu atât mai mult cu cât exista deja în cauză o premisă descurajantă în acest sens, respectiv primele 6 luni acordate până la prima zi de înfățișare.
În mod surprinzător, în locul reclamantului-intimat, care ar fi avut tot interesul de a solicita preschimbarea termenului sau de a-și exprima eventuale nemulțumiri față de o asemenea situație generată de numărul foarte mare de dosare repartizate Secției a VIII-a a Tribunalului București, partea nemulțumită de faptul că procesul nu a fost prelungit printr-un nou termen este recurenta-pârâtă.
Curtea se întreabă de cât timp ar fi avut nevoie aceasta pentru a formula o întâmpinare dacă un interval de 6 luni nu i-a fost suficient, în condițiile în care Casa Locală de Pensii a Sectorului 3 are sediul tot în Municipiul B ca și recurenta-pârâtă.
Întrucât aceasta din urmă nu și-a desemnat vreun reprezentant să o reprezinte nici în fața instanței de fond și nici în fața Curții, nu a existat posibilitatea obiectivă de a găsi un răspuns cert nedumeririi mai sus exprimată.
Dincolo de acest aspect, Curtea observă faptul că încă din momentul înscrierii rezoluției pe cerere, instanța de fond și-a exercitat rolul activ consacrat de dispozițiile art.129 alin.5 Cod pr.civilă, dispunând ca la dosarul cauzei Casa Locală de Pensii a Sectorului 3 să depună toate înscrisurile care au stat la baza constatării debitului.
Dacă aprecia că mai existau și alte acte care ar fi putu lămuri pe deplin cauza, recurenta-pârâtă avea nu numai posibilitatea, dar chiar și obligația, în raport de dispozițiile art.129 alin.1 Cod pr.civilă, să depună, timp de mai mult de 6 luni asemenea înscrisuri care să îi susțină apărările, în măsura în care ar fi găsit de cuviință să se fi conformat obligației procedurale prevăzută de art.118 alin.1 Cod pr.civilă de a formula și depune un exemplar suficiente întâmpinarea.
Nu există nicio încălcare a formelor de procedură care să atragă nulitatea hotărârii, critica întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.5 Cod pr.civilă nefiind fondată.
În legătură cu motivul de recurs reprezentat de prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea reține că dispozițiile legale, respectiv art.86 alin.2 din Legea nr.19/2000, impun Casei Locale de Pensii Sector 3, în calitate de emitent al deciziei contestate, obligația de a-și motiva respectiva decizie. Această obligație, nerespectată de Casa Locală de Pensii a Sectorului 3, are o explicație logică legată de faptul că orice act al unei instituții, pentru a putea fi verificat din punctul de vedere al temeiniciei și legalității, trebuie să cuprindă motivele care au determinat luarea deciziei. Simpla și lacunara mențiune conform căreia punctajul stabilit prin decizia nr.-/01.12.2005 a fost calculat eronat, fără a detalia în ce constă eroarea, nu constituie o motivare, ci o concluzie la care a ajuns autoritatea după verificări al căror conținut rămâne necunoscut pentru ca instanța de fond să poată exercita un control efectiv și eficient, iar nu să se limiteze la o abordare formală, lipsită de conținut, a problemei juridice ce constituie obiectul cauzei.
Raționamentul instanței de fond este unul corect și surprinde exact rolul pe care instanța de fond este chemată să îl exercite într-un Stat de drept, respectiv acela de a răspunde efectiv și concret pretențiilor formulate.
Având în vedere ansamblul argumentelor mai sus expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.3789 din data de 06.05.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.34205/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./19.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
