Obligație de a face. Decizia 7268/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5792/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.7268/
Ședința publică de la 09.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5550/24.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.12491/3/AS/2009 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data dde 30.11.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5550/24.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul în contradictoriu cu parata Casa de Pensii a Municipiului B, a obligat pârâta să emită reclamantului decizie pentru limita de vârsta începând cu data de 23.01.2009, a obligat pârâta la plata diferenței dintre pensia cuvenita in urma emiterii deciziei pentru limita de vârsta si cea efectiv încasata; a obligat pârâta la 600 lei cheltuieli de judecată față de reclamant.
În considerente a reținut că prin deciziei nr. -/25.08.2005 reclamantul beneficiază începând cu data de 01.06.2005 de pensie anticipată parțial. Reclamantul a făcut dovada că a solicitat să i se acorde pensie pentru limită de vârstă. Din copia deciziei din 25.08.2005 rezultă că reclamantul s-a născut la data de 23.07.1945. Acesta la data de 23.01.2009 a împlinit 63 de ani și 6 luni. Vârsta standard pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă potrivit anexei 3 din Legea nr. 19/2000 este de 63 de ani și 6 luni pentru perioada decembrie 2008-martie 2009.
Reclamantul cu înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada că îndeplinește condițiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă respectiv: vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public ce este de 32 de ani, iar acesta are un stagiu complet realizat de 40 de ani, 2 luni și 24 de zile conform datelor din decizia din 25.08.2005. În baza art. 41 din Legea nr. 19/2000 se va admite cererea de chemare în judecată și se va dispune obligarea pârâtei să-i emită reclamantului decizie pentru limită de vârstă începând cu data de 23.01.2009 stabilită în raport de prevederile art. 83 din Legea nr. 19/2000 avându-se în vedere că a îndeplinit vârsta standard de pensionare la data de 23.01.2008 iar cerea a depus-o la casa de pensii la data de 16.12.2008.
Pârâta prin neacordarea pensiei pentru limită de vârstă la cerea6 reclamantului i-a produs un prejudiciu echivalent cu diferența dintre pensia care i se cuvenea pentru limită de vârstă și pensia parțial anticipată pe care o primește. între fapta pârâtei și prejudiciul suferit de reclamant există legătură de cauzalitate.
Fiind îndeplinite prevederile art. 998 cod civil s-a dispus obligarea pârâtei să-l despăgubească pe reclamant cu diferența dintre pensia cuvenită în urma emiterii deciziei pentru limită de vârstă și cea efectiv încasată.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă s-a dispus obligarea pârâtei la 600 lei cheltuieli de judecată față de reclamant.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătoreasca care este lipsita de temei legal (art. 304, pct. 9 Cod procedura civila).
Tribunalul Bucureștia pronunțat hotărârea judecătoreasca la prim termen, nepermițând Casei de Pensii a Municipiului B sa-si exercite dreptul la apărare garantat de art. 24 alin. (1) din Constituție, drept care presupune si administrarea probelor in cauza.
Potrivit art. 261 pct. 5 Cod procedura civila hotărârea trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor, motivarea constituind pentru părți o garanție puternica împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar in exercitarea controlului declanșat prin căile de atac.
În procesul civil sarcina probei este împărțită intre reclamant si parat, la care se adaugă insa si rolul activ al instanței care poate ordona probe si din oficiu, chiar daca părțile se împotrivesc. Dar, existenta rolului activ al judecătorului nu poate duce la concluzia ca întreaga sarcina a probei ar cădea asupra instanței sau ca nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la propunerea si administrarea probelor nu ar avea pentru părți consecințe procedurale.
Cu deplin temei s-a subliniat in doctrina ca daca reclamantul ori paratul in contraproba nu sunt consecvenți in efortul de a proba, ei rămân singurii sancționați in caz de eșec.
Conform art. 129 alin. (5) Cod procedura civila, "judecătorii au îndatorirea sa stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâre temeinice si legale".
Întrucât deciziile de pensionare se emit de către Casele
locale de pensii iar orice act, adeverința sau cerere se depun de către
pensionar la aceste instituții, fără personalitate juridica, iar Casa de
Pensii a Municipiului B răspunde in aceste litigii fără a avea
atribuțiile sau documentele Caselor locale, se impunea acordarea
unui nou termen in cauza pentru verificarea afirmațiilor din acțiune
la Casa de Pensii a Sectorului 3.
Intimatul a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentei-pârâte este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Criticile recurentei pot fi incadrate in doua motive de recurs, respectiv cel prevazut de art.304 pct.5 Cod procedura civila, in ceea ce priveste rolul activ si faptul ca nu s-a permis exercitarea dreptului la aparare de catre recurenta-parata si cel prevazut de art.304 pct.9, invocat expres de catre recurenta, in sensul ca hotararea este lipsita de temei legal.
In ceea ce priveste primul motiv de recurs, Curtea constata ca recurenta-parata a fost legal citata in cauza pentru termenul la care s-a solutionat cauza. In ciuda acestui fapt, parata nu a inteles sa formuleze intampinare si nici nu s-a prezentat pentru a-si formula alte aparari. De asemenea, parata nu a inteles sa formuleze o cerere de amanare pentru a-si pregati apararea.
In aceste conditii, sustinerea recurentei in sensul ca nu i s-a permis sa formuleze probe in aparare nu poate fi retinuta de C, in conditiile in care solutionarea cauzei s-a realizat cu respectarea tuturor garantiilor prevazute de lege, inclusiv cele referitoare la dreptul la aparare.
De altfel, recurenta nu a invocat alte aspecte nici in recurs si nu a solicitat alte probe, depunand la dosar decizia de pensionare din 20.09.2009, emisa la aproape doua luni dupa solutionarea cauzei si la aproape 8 luni de la formularea cererii de pensionare de catre intimatul-reclamant.
Hotararea instantei de fond este motivata atat in fapt, cat si in drept, Tribunalul analizand toate sustinerile reclamantului. Hotararea nu cuprinde motive contradictorii sau straine de natura cauzei, situatia de fapt fiind analizata in functie de probele administrate si de dispozitiile legale aplicabile.
In ceea ce priveste gresita aplicare a legii, Curtea constata ca nemultumirile recurentei nu se refera la aspecte concrete, dar analizand actele administrate in cauza, Curtea constata ca la data de 16.12.2008, intimatul-reclamant a solicitat recurentei-parate emiterea deciziei de pensionare pentru munca depusa si limita de varsta, cererea sa fiind inregistrata sub nr.83115/16.12.2008.
Prin cererea adresata recurentei, intimatul-reclamant a aratat ca va indeplini conditiile prevazute de lege la data de 23.01.2009, motiv pentru care a solicitat emiterea deciziei cu aceasta data.
La data de 23.01.2009, reclamantul-intimat, nascut la data de 23.07.1945, implinise varsta de 63 ani si 6 luni.
Potrivit art.41 din Legea nr.19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3.
Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3.
Din aceasta formulare rezulta cu claritate intentia legiutorului de a stabili anumite transe de crestere treptata a varstei standard de pensionare si a stagiului complet de cotizare.
Cererea de pensionare a fost formulata de reclamant la data de 16.12.2008, astfel ca urmeaza a fi avut in vedere un stagiu complet de cotizare de 32 ani si o varsta standard de pensionare de 63 ani si 6 luni, aplicabile in cazul drepturilor de pensie deschise in perioada decembrie 2008 - martie 2009.
Potrivit art.83 din Legea nr.19/2000, drepturile de pensie pentru limită de vârstă se acordă și se plătesc de la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile de la această dată.
Asa cum am aratat, intimatul reclamant a formulat cererea privind trecerea la pensia pentru limita de varsta chiar inainte de implinirea varstei standard prevazuta de lege, dar a solicitat emiterea deciziei si stabilirea drepturilor incepand cu data de 23.01.2009, data la care implinea conditiile de varsta.
In aceste conditii, Curtea constata ca reclamantul-intimat indeplinea la data de 23.01.2009, conditiile prevazute de lege pentru a beneficia de pensia pentru munca depusa si limita de varsta
In baza art.86 din aceeasi lege, admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii.
In ciuda termenului de 45 de zile prevazut de lege, recurenta-intimata a solutionat cererea reclamantului abia la data de 20.08.2009, cand a emis decizia nr.-, prin aceasta stabilind drepturile de la 1.02.2009.
Mai mult, recurenta nu a facut dovada platii diferentelor de drepturi pe perioada cuprinsa intre data de la care trebuiau acordate drepturile de pensie pentru limita de varsta si data emiterii deciziei mentionate.
Dar, având în vedere dreptul beneficiarei prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, ținând cont de obligația intimatei de a face plata acestor drepturi conform art. 24 lit. e) din HG nr. 13/2004 si de faptul că, prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, ca urmare a mentinerii in plata a pensiei anticipate parțial și nu a unei pensii pentru limita de vârstă, în patrimoniul reclamantului s-a cauzat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, in mod corect instanta de fond a dispus si obligarea recurentei la plata diferențelor de drepturi de pensie dintre cele cuvenite conform prezentei sentințe și cele efectiv încasate.
de toate aceste considerente, Curtea retine ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica, motiv pentru care, in baza art.312 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
In temeiul art.274 Cod procedura civila, constatand culpa procesuala a recurentei, aceasta va fi obligata si la plata cheltuielilor de judecata avansate de intimat in recurs, reprezentand onorariu de avocat potrivit chitantei depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, cu sediul în B Calea, nr. 6, sector 3 împotriva sentinței civile nr.5550/24.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât, cu domiciliul în B,-, -0 bis,.B, parter,.16, sector 3, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 600 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./14.12.2009
Jud. fond:.
.
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana
