Obligație de a face. Decizia 7339/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(5787/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 7339/
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 5810 din 02 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 10346/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect - obligația de a face, recalculare pensie de urmaș.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 10.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 5810 din 02 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 10346/3/AS/2009, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului
În consecință, s-a dispus anularea deciziei nr. -/18.09.2008 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 1, cu obligarea pârâtei de a emite o nouă decizie prin care să recalculeze în temeiul OUG nr. 4/2005, începând cu 01.09.2005, drepturile de pensie de urmaș ale reclamantei, cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr. 106/2006 emisă de Universitatea Națională de Muzică B, adeverința nr. 19/2006 emisă de Uniunea și din România, adeverința nr. 10.094/2006 emisă de Societatea Română de Radiodifuziune și cu luarea în calcul a perioadei 01.10.1950-01.10.1955 ca stagiu asimilat constând din perioada studiilor universitare.
Totodată, pârâta a fost obligată să recalculeze în temeiul OUG nr. 19/2007, începând cu 01.07.2007, drepturile de pensie de urmaș ale reclamantei cu luarea în considerare a punctajului mediu anual determinat în urma recalculării drepturilor de pensie în temeiul OUG nr. 4/2005.
S-a dispus și obligarea pârâtei de a plăti reclamantei începând cu 01.09.2005, diferențele dintre pensia recalculată potrivit hotărârii și pensia efectiv încasată.
În final, pârâta a fost obligată la 700 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, instanța interpretând greșit actul dedus judecății (art. 304 pct. 8 și 9 Cod Procedură Civilă);
- adeverințele nr. 106/2006 și nr. 19/2006 nu îndeplinesc condițiile de formă prevăzute de pct. VI din OUG nr. 4/2005;
- în mod corect și legal Casa Locală de Pensii Sector 1 nu a luat aceste adeverințe în considerare.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Intimata-reclamantă, prin apărător, a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod Procedură Civilă și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În cea mai mare parte a motivării recursului nu se arată în ce constă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii atacate, nu se face nici un fel de referire la considerentele sau dispozitivul sentinței, susținerile recurentei neavând nici o legătură cu acestea.
Afirmația că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, instanța interpretând greșit actul dedus judecății are caracter pur formal, în cuprinsul ei fiind reproduse în extras dispozițiile ce alcătuiesc cazurile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod Procedură Civilă. Or, aceasta nu poate fi asimilată exprimării unei nemulțumiri concrete cu privire la sentința recurată, câtă vreme nu se arată în ce constă greșeala de interpretare a actului dedus judecății săvârșită de către Tribunalul ori care sunt textele legale cu incidență și relevanță în cauză care au fost încălcate. Ca atare, nu poate fi luată în considerare și nu poate justifica admiterea recursului, fiind lipsită de consistență logico-juridică.
Aceeași concluzie se impune și în ce privește aserțiunea că în mod corect și legal Casa Locală de Pensii Sector 1 nu a luat în considerare adeverințele menționate în dispozitivul sentinței.
Singurul aspect care poate constitui o critică concretă la adresa hotărârii instanței de fond este acela că adeverințele nr. 106/2006 și nr. 19/2006 nu ar îndeplini condițiile de formă prevăzute de pct. VI din OUG nr. 4/2005.
Însă, date fiind prevederile art. 4 alineatul 1 și 3, art. 7 alineatul 3 din OUG nr. 4/2005, precum și cele ale nr. 1550/2004, concluzia care se impune în speță este aceea că recurenta Casa de Pensii a Municipiului B nu poate refuza valorificarea respectivelor adeverințe în procedura de recalculare a drepturilor de pensie cuvenite intimatei-reclamante.
Din acest punct de vedere trebuie să se țină seama că răspunderea pentru datele menționate în adeverințe, precum și pentru valabilitatea și corectitudinea acestor documente revine unităților emitente, Casa de Pensii nefiind îndreptățită le cenzureze în ce privește conținutul lor ori să nu le ia în considerare.
În plus, din analiza dispozițiilor punctului VI din anexa la OUG nr. 4/2005 nu rezultă care ar fi sancțiunea aplicabilă în cazul în care adeverințele nu corespund întrutotul cerințelor acestui text. Ca atare, ele nu pot fi socotite că nu ar mai produce consecințele sau efectele juridice specifice, acelea de mijloc de probă în sprijinul recalculării drepturilor de pensie.
Așa fiind, nici critica premenționată nu este întemeiată.
În baza art. 316 Cod Procedură Civilă, se va face aplicațiunea corespunzătoare în recurs a dispozițiilor art. 274. proc. civ. urmând a se dispune obligarea recurentei la 600 lei cheltuieli de judecată către recurent, reprezentând contravaloarea onorariului achitat apărătorului ales, conform chitanței de la fila 19 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 5810 din 02 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 10346/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Obligă recurenta la 300 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./28.12.2009.
Jud. fond:,
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
