Obligație de a face. Decizia 801/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr- (6809/2008)

DECIZIA CIVILĂ NR. 801/

Ședința publică de la 10.02.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca

JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina

JUDECĂTOR - -

GREFIER

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5070/18.06.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.13668/3AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă, prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/30.12.2008, lipsă fiind recurenta-pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în sensul că intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 07.01.2009, după care:

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. Solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței nr.81/13.01.2009.

În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 09.04.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând obligarea pârâtei la recalcularea pensiei prin includerea în calcul a sporurilor cu caracter permanent atestate de adeverința nr.3704/27.11.2007 emisă de Institutul Național al SA.

Prin sentința civilă nr.5070/18.06.2008, Tribunalul Bucureștia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.09.2005, cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința nr.3704/27.11.2007 emisă de Institutul Național al.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta este înscrisă la pensie pentru limită de vârsta începând cu data de 01.10.1994, astfel cum rezulta din decizia nr. -/20.09.1994. Prin urmare, drepturile de pensie ale acesteia s-au născut în temeiul Legii nr.3/1977, anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.

Conform art.1 din nr.OUG4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de acest act normativ. În speța de față, întrucât drepturile inițiale de pensie au fost stabilite sub imperiul Legii nr.3/1977, reclamanta trebuie să beneficieze de recalcularea prevăzuta de OUG nr.4/2005.

Deși operațiunile de recalculare a pensiei trebuie îndeplinite din oficiu de către parata, reclamanta a formulat și o cerere având acest obiect, înregistrată sub nr.-/13.12.2007, la care a anexat si adeverința nr.3704/27.11.2007 emisă de Institutul Național al.

Din aceasta adeverința rezultă că în perioada 1970-1994 reclamanta a lucrat în aceasta unitate și a încasat veniturile menționate în adeverința, în sistem de acord global și cu titlu de prime.

Pârâta nu a soluționat această cerere de recalculare, nefiind înfățișată ultima decizie de recalculare a pensiei in baza OUG nr.4/2005, deși i s-a solicitat acest.

Întrucât de la data depunerii cererii de recalculare a pensiei, însoțită de acte doveditoare, au trecut mai mult de 45 de zile, instanța a obligat pârâta să o soluționeze prin emiterea unei decizii.

S-au avut în vedere dispozițiile art.78 din Legea nr.19/2000 potrivit cărora punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică.

Raportând situația de fapt la dispozițiile legale sus menționate, tribunalul a apreciat că veniturile realizate în sistem de acord global trebuiau luate în considerare la determinarea punctajului mediu anual și a pensiei ca prestație de asigurări sociale, deoarece aceste sume, așa cum se arată în adeverință, au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.

Soluția contrară ar reprezenta atât o încălcare a dispozițiilor legale susmenționate, cât și o încălcare a principiului contributivității consacrat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în baza contribuțiilor plătite.

În privința sumelor menționate în aceeași adeverința la coloana "prime", instanța a apreciat că acestea nu au avut caracter permanent în înțelesul Legii nr.49/1992, angajatorul specificând expres că numai cele consemnate la coloana "acord" au avut un astfel de caracter, concluzia fiind aceea că numai acestea din urma au făcut parte din baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.

De altfel, art.2 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat prevedea în teza finală ca aceasta contribuție nu se datora asupra sumelor reprezentând premiile acordate de unitățile economice din beneficiile realizate.

Având în vedere aceasta dispoziție legală și mențiunile din adeverința, sumele consemnate la coloana "premii" nu pot fi valorificate la stabilirea drepturilor de pensie, conform art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, anterior citat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 01.08.2008 pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 26.08.2008 sub nr-.

Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.3041Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.5070/18.06.2008 în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Arată recurenta că hotărârea pronunțată de tribunal a fost dată cu încălcarea legii, fiind menționate dispozițiile art. 4 și 5 din Legea nr.2/1983 care reglementa lucrul în acord global, norme în baza cărora personalul muncitor beneficia, ca parte variabilă a contribuției, de venituri suplimentare care însă nu au fost incluse în categoria sporurilor cu caracter permanent. În plus, în situația nerealizării producției, retribuția se diminua în mod corespunzător, fără a se asigura un venit garantat.

De asemenea, recurenta menționează că, la calculul drepturilor de pensie, s-a respectat întotdeauna principiul egalității prevăzut de art. 2 lit. b din Legea nr. 19/2000, atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru persoanele care nu realizau producția planificată (în acest caz retribuția diminuându-se). Pentru acest motiv, la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă, legiuitorul neîncadrând veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.

Casa de Pensii a Municipiului B citează și dispozițiile pct. VI din anexa OUG nr. 4/2005, subliniind că formele de retribuire în acord nu fac parte din sporurile cu caracter permanent și nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.

Recurenta a invocat și decizia nr.736/24.10.2006 a Curții Constituționale prin care s-a analizat constituționalitatea dispozițiilor pct. VI din anexa OUG nr. 4/2005.

Prin întâmpinarea formulată la data de 07.01.2009, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Este adevărat că prin decizia nr.736/24.10.2006 a Curții Constituționale invocată de către recurentă s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005, însă în considerente s-a reținut că noua legislație privind sistemul public de pensii recunoaște ca stagiu de cotizare vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie, iar verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete, individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.

În speță, prima instanță a interpretat și aplicat judicios prevederile legislației asigurărilor sociale atunci când a obligat recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B să emită o decizie prin care să ia în considerare la stabilirea drepturilor de pensie și a veniturilor obținute în sistemul acord global, dovedite prin adeverința eliberată de către fostul angajator.

Curtea va înlătura susținerile recurentei în sensul că veniturile obținute în sistem acord global nu pot face parte din baza de calcul a pensiei.

Este de notat faptul că forma de retribuire în acord global reglementată de art.2 și următoarele din Legea nr. 57/1974 presupunea că retribuirea muncii se făcea "pe baza principiului socialist al repartiției după cantitatea, calitatea și importanța socială a muncii, în funcție de contribuția la dezvoltarea producției materiale și spirituale a întregii societăți, de rezultatele obținute din muncă". Conform art. 12 alin. 1 din Legea nr. 57/1974, salariații erau retribuiți în acord global atunci când o formație de lucru, un colectiv încheia cu unitatea un contract cuprinzând angajamente reciproce, în vederea realizării tuturor sarcinilor ce-i revin pentru executarea unor obiecte ori lucrări, sau pentru obținerea unei producții.

După generalizarea acordului global intervenită începând cu 1.09.1983, în baza Legii nr. 2/1983, se prevedea că, pe lângă retribuția tarifară, salariatul beneficia ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege (art. 4 din Legea nr. 2/1983).

De asemenea, este de observat că acordul global a fost un mod de salarizare specific domeniului de activitate al institutelor de proiectare, domeniu în care a lucrat reclamantă, având deci un caracter permanent.

În plus, aceste drepturi salariale (acord global) erau incluse în câștigul brut realizat de personalul salariat, iar angajatorii erau obligați să verse pentru acestea o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat.

De vreme ce s-a făcut dovada că pentru aceste venituri s-a achitat contribuția de asigurări sociale, Curtea, în acord cu opinia instanței de fond, apreciază că acestea trebuie incluse în baza de calcul a pensiilor, în conformitate cu principiul contributivității reglementat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000.

Principiul sus menționat trebuie aplicat cu prioritate, iar dispozițiile OUG nr.4/2005 care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000.

Ori, legea pensiilor, act normativ cu forță juridică superioară unei ordonanțe, reglementează principiile pe baza cărora funcționează sistemul public de asigurări sociale și se aplică cu preeminență. Împrejurarea că prin decizia nr.736/24.10.2006 a Curții Constituționale a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, nu este de natură să conducă la pronunțarea unei alte soluții.

A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit înainte și după adoptarea Legii nr.19/2000, cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.

Urmează așadar a se constata legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar în temeiul art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.

În baza art.274 pr.civ. și văzând culpa procesuală a recurentei-pârâte, Curtea va dispune obligarea acesteia să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată efectuate în recurs în valoare de 500 lei reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța nr.81/13.01.2009 eliberată de Cabinet avocat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului împotriva sentinței civile nr.5070/18.06.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.13668/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.

Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante cheltuieli de judecată în valoare de 500 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.

Dact. /2 ex.

09.03.2009

Jud. fond:;

Președinte:Ilie Nadia Raluca
Judecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 801/2009. Curtea de Apel Bucuresti